Afacerile în domeniul pomiculturii înseamnă muncă neîntreruptă, cunoştinţe bune în domeniu, terenuri cu sol adecvat, o respectare a sfaturilor venite din partea specialiştilor, dar şi condiţii agrometeorologice prielnice, a declarat miercuri, pentru AGERPRES, Mihai Ciurte, un tânăr de 29 de ani din satul Plopiş care a absolvit Facultatea de Agronomie şi a preluat afacerea familiei.

"În total, deţinem peste 9 hectare de culturi pomicole diversificate, iar cultura mărului e predominantă. Satul Plopiş, aşezat într-o zonă de deal din judeţul Maramureş, este propice pomiculturii. Cultivăm soiurile de măr Golden, Topaz, Pinova şi Ionatan, dar şi diverse soiuri de cireş, păr şi prun. Fiind o zonă de deal însorită, culturile pomicole se pot dezvolta armonios, dar şi solul este la fel de bun unor asemenea culturi", a spus Mihai Ciurte.

Acesta a precizat că afacerea în domeniul pomiculturii a debutat în anul 2007, crescând constant ca şi suprafaţă cultivată.

"Afacerea de familie a început în anul 2007, după care am preluat-o eu. Am extins plantaţia de pomi fructiferi şi am accesat programul 'Tânărul Fermier'.(...) Treptat, am ridicat o plantaţie de pruni întinsă pe două hectare, iar în urmă cu o lună de zile ne-am mai extins cu încă 2,5 hectare, pe aceeaşi plantaţie cultivând prun, cireş şi păr. Ideea de afacere aparţine părinţilor care s-au lansat cu foarte mult curaj. Apoi au văzut că merge bine, iar eu am făcut studiile superioare în horticultură, pentru a putea continua afacerea, decât să mă apuc de altceva sau să plec din ţară. (...) Într-adevăr, este mult mai greu, dar îmi place şi ne străduim să facem o agricultură un pic performantă. Terenul este proprietate personală, iar când am accesat programul 'Tânărul fermier', am preluat încă două exploataţii pentru a putea îndeplini punctajul necesar accesării fondurilor europene", a mai spus Mihai Ciurte.

Acesta a susţinut că pomicultura necesită cunoştinţe aprofundate în domeniu.

"A porni o asemenea afacere la prima vedere nu pare complicat, însă e nevoie de cunoştinţe tehnice şi practice. (...) Dacă cineva doreşte să pornească o asemenea cultură, perseverează şi se documentează temeinic, poate reuşi. Un om cu o pregătire de specialitate s-ar descurca mult mai uşor pentru că ajunge să cunoască toate detaliile ajutătoare. Plus, cunoşti cum să protejezi cultura, cum să previi atacurile dăunătorilor, pentru că se întâmplă. Pe lângă tratamente, livada trebuie mereu supravegheată pentru a vedea dacă nu a apărut o nouă specie de dăunători. Aceşti dăunători nu apar în aceleaşi timp pe zone sau pot apărea mult mai târziu", a spus Mihai Ciurte.

El a menţionat că investiţia în pomicultură poate porni cu un buget mic, dar se poate extinde anual în funcţie de resursele financiare şi de teren.

"Investiţia e în funcţie de buget. Cine are un buget mai mic, poate începe o plantaţie pomicolă de 20-30 de ari şi, în funcţie de evoluţie, se poate extinde. O cultură pomicolă bună, adică rod, şi tăiere adecvată trebuie menţinută tot timpul la 25 de hectare, pentru a avea în fiecare an aceeaşi rodire. (...) Săpările se fac atât toamna, cât şi primăvara, folosirea gunoiului de grajd e un avantaj, e substanţa organică din sol care îmbunătăţeşte terenul. Un măr, de exemplu, consumă foarte mult şi trebuie mereu ajutat că să ducă mai departe toată producţia. În România se produce prea puţin ecologic, pentru că acolo cheltuielile sunt mult mai mari, iar preţul de vânzare ar trebui să fie mult prea mare. E o investiţie mult prea mare ca să produci ecologic. Noi aplicăm schema clasică de tratamente la măr, adică 12 tratamente. În România, încă nu e pusă baza pe produsele ecologice, deşi oamenii ar mânca ecologic, sănătos, dar se uită la bani. Întotdeauna se cumpără cel mai ieftin. E doar o nişă îngustă de oameni care îşi permit asemenea produse de calitate", a mai opinat Mihai Ciurte.

El a adăugat că vânzarea produselor înseamnă promovarea acestora, prezenţă constantă pe piaţă şi o educare a consumatorului.

"Cel mai greu e cu vânzarea, iar dacă eşti nou pe piaţă, trebuie să faci promovare tot timpul. (...) Profitul începe să vină abia după cultura extinsă, iar dacă lucrezi mecanizat, profitul poate fi mult mai mare. Ca să accesezi un fond european trebuie să ai ceva, în primul rând un teren, chiar de la zero nu poţi începe. Consumatorul trebuie, la rândul său, educat şi acest lucru vine doar în contact direct cu acesta. Am încercat să livrez mere spre supermarket, însă cer ca merele să reziste la raft mai mult de două luni de zile, lucru imposibil pentru că nu aplicăm un tratament care să mărească rezistenţa mărului. Aşa că nu am fost acceptat şi vindem produsele doar prin târgul producătorilor tradiţionali din Maramureş şi prin câteva magazine alimentare sau legume-fructe.Vânzarea produselor tradiţionale ar însemna un spaţiu desemnat, să fie un om care să se ocupe de aşa ceva. Apoi trebuie obişnuită lumea să meargă zilnic spre magazin, şi să nu mai vindem numai două zile pe săptămână, vineri şi sâmbătă", a mai spus Mihai Ciurte.

Până în anul 1989, judeţul Maramureş a deţinut peste 15.000 hectare de culturi pomicole, majoritatea abandonate sau vândute. În ultimii ani, suprafeţele cultivate au înregistrat o creştere semnificativă ca urmare a accesării fondurilor europene sau a altor surse atrase.

Deţinătorii de culturi pomicole îşi valorifică produsele pe piaţa liberă şi pe cea organizată, dar şi prin târgul săptămânal organizat de Asociaţia Producătorilor de Produse Tradiţionale şi Ecologice din Maramureş. AGERPRES / (A - autor: Leontin Cupar, editor: Irina Poenaru, editor online: Ady Ivaşcu)