Un studiu realizat de Institutul pentru Politici Publice pe parcursul a mai bine de un an relevă că noile forme de muncă, cunoscute sub denumirea de "gig economy", capătă amploare şi în România, iar IPP recomandă statului să evalueze acest fenomen şi să ofere un cadru legal suplu şi proceduri cât mai puţin birocratice pentru o astfel de categorie de contribuabili.

"Gig economy" poate să ia forme diverse, precum: partajarea locului de muncă, telemuncă, munca mobilă bazată pe TIC (tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor), muncă ocazională, muncă în colaborare.

"Cred că în timpul vieţii noastre formele tradiţionale de muncă - reprezentate de contractul individual de muncă - vor fi estompate, vor ajunge să reprezinte sub 50%, devenind minoritare. Oricum este pe cale de dispariţie această mentalitate pe care o aveau părinţii noştri - că termini liceul sau facultatea, te angajezi la un loc de muncă, eventual mai avansezi puţin în cadrul acelei companii sau întreprinderi şi ieşi la pensie din acel loc de muncă. Astăzi discutăm în medie, cel puţin la nivel european, de schimbarea locului de muncă la fiecare cinci ani. Dar de la an la an lucrurile acestea devin mai accentuate şi ne aşteptăm ca locurile de muncă sau poziţia în cadrul aceleiaşi organizaţii să fie schimbate chiar la 2-3 ani. Aceasta arată o mobilitate foarte mare, dar şi faptul că unele dintre aceste mobilităţi nu mai vin în cadrul unor contracte individuale de muncă", a declarat pentru AGERPRES directorul IPP, Adrian Moraru.

Spre exemplificare, el a precizat că fenomenul de 'gig economy' este cel mai vizibil în cazul Uber. Există însă şi alte situaţii: bucătari sau coafeze care, după ce au lucrat timp de cinci-şase ani într-un loc de muncă de tip clasic şi şi-au creat o clientelă, renunţă la angajator şi lucrează pe cont propriu. Noile forme de muncă se mai practică şi în zona de comunicare, relaţii publice, precum şi a programatorilor care se angajează să efectueze proiecte punctuale, obţinute prin intermediul unor platforme online.

"Sigur, asta vine la pachet - dacă aceste prestări nu sunt fiscalizate - cu o insecuritate a ceea ce se întâmplă în cazul în care persoana respectivă se îmbolnăveşte şi are nevoie de un concediu medical. Desigur, există o flexibilitate mai mare în ce priveşte concediul de odihnă. (...) De asemenea, ne-am uitat să vedem cum se raportează sindicatele la lucrul acesta. Sindicatele, în general, în noile state membre nu sunt pregătite să absoarbă genul acesta de angajaţi şi să îi sindicalizeze. Nu fac foarte mari demersuri în sensul acesta. Pe de altă parte, în cazul României, nici legea nu le permite să îi sindicalizeze, pentru că spune că trebuie să ai minim 15 angajaţi la un angajator pentru a putea să faci un sindicat", a arătat reprezentantul IPP.

El a mai precizat că există bănci care îşi doresc să angajeze tineri absolvenţi de facultate, dar că există situaţii tot mai frecvente în care, în cadrul interviului, candidaţii îşi exprimă intenţia de a lucra "project-based", adică să presteze munca de acasă ori în condiţii flexibile din punct de vedere al programului, livrând însă la timp rezultatele proiectului la care s-au angajat.

"Genul acesta de cereri sunt tot mai dese şi în România şi oamenii de HR (resurse umane - n.r.) chiar de la companii de top, foarte dorite, constată că tinerii încep să strâmbe din nas când aud că trebuie să vină la muncă, să se trezească la 8 dimineaţa", a precizat Adrian Moraru.

Joi, în cadrul Conferinţei internaţionale "Adaptarea relaţiilor industriale la noile forme de muncă", reprezentanţii IPP au analizat fenomenul 'gig economy' în România, dar şi în Bulgaria, Croaţia, Republica Cehă, Macedonia şi Polonia, în baza experienţelor documentate de IPP cu partenerii săi din ţările respective. Proiectul a beneficiat de finanţare din partea Comisiei Europene, prin DG Employment, Social Affairs and Inclusion.

"Statul român, în primul rând, ar trebui să măsoare mult mai clar şi să urmărească acest fenomen. În timpul vieţii noastre, aceste job-uri, însumate - chiar dacă ele sunt foarte diverse şi foarte dezagregate - vor deveni majoritare, vor prevala în faţa muncii cu contract individual de muncă. Este un curs al economiei care este de neoprit. (...) Să măsoare acest fenomen, să îl evalueze şi să înceapă să se gândească la modul în care acomodează aceşti oameni, pentru că dacă nu îi acomodează într-un mod onest, corect, din punct de vedere a ceea ce ei trebuie să plătească, îi mută în ilegal cu totul", a precizat Adrian Moraru.

În cadrul aceluiaşi proiect, în perioada august - septembrie 2018, IPP a realizat un sondaj de opinie cu sprijinul Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), pe un eşantion de 1.220 de persoane de peste 18 ani care, în perioada premergătoare, au desfăşurat un tip de activitate pentru care au obţinut venituri.

Principalele concluzii ale cercetării (sondaj de opinie şi focus group-uri) relevă că viitorul pieţei muncii va fi marcat de automatizare şi de penetrarea inteligenţei artificiale. Alte concluzii:

* 1 din 10 angajaţi (12%) din România are astăzi mai mult de un job plătit;

* 1 din 20 angajaţi lucrează fără contract de muncă;

* 1 din 3 angajaţi ar accepta să fie plătit în parte legal şi în parte la negru, dacă i-ar asigura un venit mai mare faţă de un salariu integral legal care le aduce, în final, un venit mai mic;

* 1 din 5 angajaţi lucrează cel puţin câteva zile pe săptămână şi de la propriul domiciliu, iar 7% lucrează în spaţii publice (gară, aeroport, cafenea, ş.a.m.d.). Mai mult, 1 din 10 nu lucrează niciodată la sediul angajatorului;

* 1 din 4 angajaţi a lucrat în cel puţin una dintre noile forme de muncă practicate deja în ţară, formele cele mai frecvente fiind telemunca sau munca mobilă bazată pe TIC (Tehnologii Informaţionale şi Comunicaţii), respectiv munca ocazională;

* 2 din 5 respondenţi sunt de părere că legea actuală a muncii este restrictivă în sensul că descurajează, mai ales din punct de vedere fiscal, practicarea de noi forme de lucru.

"Cu cât domeniul pieţei muncii devine cât mai populat de activităţi independente/creative, cu atât tinde să crească gradul de hazard/necunoscut în disciplina colectării de taxe şi impozite. Pe de altă parte, faptul că statul nu dispune de informaţii privind desfăşurarea unei largi palete de activităţi independente trebuie să constituie un semnal de alarmă, întrucât , în urma acestora, nu se beneficiază de contribuţii la bugetul de stat. Parte a explicaţiei pentru care statul nu are o dimensiune comprehensivă asupra activităţilor independente ţine de cuantumul poverii fiscale şi de complexitatea prevederilor legale care descurajează prestatorii independenţi să îşi înregistreze veniturile. Cu alte cuvinte, dacă statul ar fi dispus să relaxeze, respectiv să eficientizeze condiţiile de înregistrare a contractelor între două persoane fizice, de exemplu, respectiv dacă nivelul contribuţiilor în urma acestor contracte nu ar fi atât de mare, în economia românească ar apărea o nouă categorie de contribuabili astăzi conştienţi de beneficiile contractelor pe care le execută, dar demotivaţi de nivelul taxelor sau de complexitatea regulilor de impunere care poate crea incertitudini", prevede studiul. AGERPRES/(AS, A - autor: Irinela Vişan, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Anda Badea)