Anul acesta, 7 octombrie va fi o dată specială pentru Israel: pentru prima dată de la atacul brutal comis de gruparea islamistă palestiniană Hamas din 2023, țara va marca această aniversare fără niciun ostatic israelian ținut în Gaza, după ce ultimii captivi în viață au fost eliberați în octombrie 2025, iar, în ianuarie 2026, au fost recuperate rămășițele lui Ran Gvili, ultimul ostatic ținut în Fâșie, scrie sâmbătă EFE.

Timp de doi ani, aceștia au devenit o prezență zilnică în societatea israeliană, numele și fotografiile lor putând fi observate pe străzi, în magazine și la demonstrații. Acum, incertitudinea cu privire la cine mai este încă în viață și când se va întoarce acasă a dispărut, dar, pentru mulți israelieni, atenția s-a mutat pe modul în care foștii ostatici își reconstruiesc viața.

De la postere la viața de zi cu zi

Lună după lună, fiecare eliberare a fost urmărită în direct, țara fiind atentă la fiecare imagine și mărturie a supraviețuitorilor. Cei mai mulți au ales intimitatea în timp ce s-au dedicat procedurii de recuperare, în multe cazuri fizică și, conform unui raport al Direcției Medicale a Ministerului Sănătății din Israel, în toate cazurile psihologică.

Însă, în anul care a trecut de la eliberare, au existat momente care, deși aparțineau vieții lor private, au devenit din nou evenimente publice.

Nunțile, sarcinile și nașterile au fost urmărite cu o atenție deosebită în tot Israelul. Columbianul-israelianul Elkana Bohbot, răpit la Festivalul Nova și eliberat în octombrie 2025 după 738 de zile de captivitate, s-a întors cu soția sa, Rivka, și fiul lor. În august 2026, cuplul a avut o fiică, un moment de sărbătoare generalizată.

Emily Damari, eliberată în ianuarie 2025 după 471 de zile de captivitate, s-a căsătorit cu influencerul israelian Danielle Amit, un eveniment pe care multe instituții media locale l-au salutat drept una dintre nunțile anului.

Foștii ostatici Eliya Cohen și Ziv Abud, separați în timpul captivității bărbatului, s-au logodit după eliberarea acestuia în februarie 2025 și s-au căsătorit în luna august a acestui an.

Portretul captivității

În timp ce mulți foști ostatici au ales să păstreze private detaliile captivității lor, alții au decis să-și facă publice experiențele și să povestească prin ce-au trecut în lunile petrecute în Gaza.

Eli Sharabi, eliberat în februarie 2025 după 491 de zile de captivitate, a publicat cartea 'Hostage' (ostatic - n.r.), în care își povestește captivitatea și pierderea soției și a celor două fiice, ucise în timpul atacului Hamas din 7 octombrie.

Omer Shem Tov, eliberat după 505 zile, a publicat și el o carte despre experiența sa, în 2026.

Totodată, înainte de sfârșitul anului, vor fi publicate și memoriile fostului ostatic Luis Har, în care povestește despre salvarea sa de către armata israeliană în februarie 2024.

Andrei Kozlov, eliberat în iunie 2024 după 246 de zile de captivitate, a transpus unele dintre amintirile sale în picturi. După cum a relatat în interviuri, el a început să deseneze chiar în timpul captivității, după ce unul dintre răpitorii săi i-a dat un caiet și un creion.

Procesarea continuă a traumei

Însă întoarcerea din captivitate nu a pus capăt traumei. Foști ostatici au descris dificultăți în reluarea rutinei, a relațiilor de familie și a unui sentiment de normalitate.

Evyatar David, eliberat în octombrie 2025 după mai bine de doi ani de captivitate, a vorbit public despre stresul posttraumatic de care suferă și despre dificultățile cu care se confruntă în continuare.

Alți supraviețuitori, precum Segev Kalfon (eliberat și el cam în aceeași perioadă), au vorbit despre problemele de ordin fizic, consecință a condițiilor în care au fost ținuți captivi.

Unele mărturii au inclus și acuzații de violență sexuală. Printre aceste relatări, un impact deosebit de puternic l-au produs mărturiile foștilor ostatici Rom Breslavski, Guy Gilboa-Dalal, Keith Siegel și Amit Soussana.

Punct de cotitură în campania electorală

După ce nu a mai rămas niciun ostatic în Gaza, circumstanțele care au dus la capturarea și eliberarea lor, precum și uciderea a aproximativ 1.200 de oameni, majoritatea civili israelieni, au devenit una dintre principalele teme ale campaniei electorale dinaintea alegerilor programate pentru 27 octombrie.

După săptămâni marcate de scandaluri în urma relatărilor din presa israeliană conform cărora prim-ministrul Benjamin Netanyahu a primit avertismente din partea Egiptului și a Emiratelor Arabe Unite înainte de atacul comis de teroriști ai Hamas, prim-ministrul a negat că ar fi fost informat punctual și a atribuit eșecul structurilor militare și de securitate israeliene.

Între timp, partidele de opoziție au reiterat aceste acuzații în discursurile lor din ultimele săptămâni, afirmând că însuși refuzul prim-ministrului de a permite înființarea unei comisii de stat pentru investigarea evenimentelor din 7 octombrie 2023 este o dovadă a responsabilității sale.

Unii dintre ostatici au intrat chiar în politică, cum ar fi Ohad Ben Ami, care s-a alăturat în calitate de candidat onorific partidului de opoziție Yashar! (Drepți!), aflat în fruntea sondajelor de opinie.

Inclusiv membri de familie ai unor foști ostatici au făcut acest pas: Talik Gvili, mama lui Ran Gvili, este înscrisă pe lista Likud, partidul lui Netanyahu. AGERPRES/(AS - redactor: Gabriela Ionescu, editor online: Ady Ivaşcu)