Un studiu pe termen lung, în cadrul căruia au fost monitorizate 100.000 de persoane, timp de peste trei decenii, sugerează că diversificarea activităților fizice - mai degrabă decât repetarea aceluiași tip de exercițiu - poate să reducă în mod semnificativ riscul de deces, relatează luni Science Daily.

Practicarea regulată a unei varietăți de activități fizice ar putea fi una dintre cele mai eficiente modalități de a prelungi durata de viață, potrivit unui studiu publicat în jurnalul BMJ Medicine. Rezultatele sugerează că această relație nu se rezumă pur și simplu la a face mai multă mișcare. În schimb, beneficiile par să se stabilizeze după un anumit punct, ceea ce sugerează existența unui 'nivel optim' de activitate.

Rezultatele arată, de asemenea, că varietatea în sine contează. Persoanele care participă la diferite tipuri de activități fizice tind să aibă un risc mai mic de deces, indiferent de cantitatea totală de exerciții fizice. Cu toate acestea, cercetătorii au subliniat că cel mai important este ca oamenii să fie activi, în general.

De ce contează varietatea exercițiilor? Mișcarea este de mult timp asociată cu o sănătate fizică și mentală mai bună, precum și cu un risc redus de deces. Cu toate acestea, nu este la fel de clar dacă anumite tipuri de exerciții fizice oferă avantaje specifice sau dacă diversificarea activităților aduce beneficii suplimentare, dincolo de volumul total al acestora.

Pentru a investiga acest aspect, cercetătorii au analizat datele din două studii majore pe termen lung, realizate în Statele Unite: 'Nurses' Health Study' (121.700 de subiecți de sex feminin) și 'Health Professionals Follow-Up Study' (51.529 de subiecți de sex masculin). Aceste studii au urmărit participanții timp de peste 30 de ani, care au oferit actualizări periodice cu privire la stilul lor de viață, la istoricul medical și la obiceiurile în ceea ce privește activitatea fizică, colectate la fiecare doi ani prin intermediul unor chestionare.

Participanții au raportat, începând din 1986, o gamă largă de activități fizice de-a lungul timpului, precum mersul pe jos, joggingul, alergarea, ciclismul (inclusiv pe biciclete staționare), înotul în bazin, canotajul sau gimnastica, tenisul și squash-ul sau racquetball-ul.

Sondajele ulterioare au adăugat mai multe detalii, acoperind antrenamentul cu greutăți sau exercițiile de rezistență, exercițiile de intensitate redusă, precum yoga, stretching și tonifiere, activitățile viguroase, cum ar fi tunsul gazonului, activitățile de intensitate moderată în aer liber, precum grădinăritul și activitățile grele, în aer liber, cum ar fi săpatul și tăiatul crengilor. Participanții au raportat, de asemenea, câte etaje urcau zilnic.

Analiza a inclus 111.467 de participanți pentru activitatea fizică totală și 111.373 de participanți pentru varietatea activităților.

Pentru a măsura nivelurile de activitate, cercetătorii au utilizat scorurile MET, calculate prin înmulțirea timpului mediu dedicat fiecărei activități (în ore/săptămână) cu valoarea MET a acesteia. Valoarea MET arată cantitatea de energie consumată de o activitate comparativ cu repausul.

În ambele grupuri, persoanele puteau să raporteze până la 11 sau 13 activități diferite, în funcție de studiu. Mersul pe jos a fost cea mai comună formă de exercițiu fizic în timp ce bărbații erau mai dispuși să practice jogging sau să alerge în comparație cu femeile.

Persoanele care au raportat niveluri generale de activitate mai ridicate erau, în general, mai sănătoase. Acestea erau mai puțin predispuse să fumeze sau să aibă tensiune arterială ridicată, ori un nivel ridicat de colesterol. De asemenea, ele prezentau tendința de a avea un indice de masă corporală (IMC) mai mic, de a avea o alimentație mai sănătoasă, de a consuma mai puțin alcool, de a menține legături sociale mai puternice și de a participa la o gamă mai largă de activități.

Pe parcursul celor peste trei decenii de monitorizare, 38.847 de participanți au decedat, dintre care 9.901 din cauza bolilor cardiovasculare, 10.719 din cauza cancerului și 3.159 din cauza bolilor respiratorii.

Nivelurile mai ridicate de activitate fizică, împreună cu majoritatea tipurilor individuale de exerciții fizice, cu excepția înotului, au fost asociate cu un risc mai scăzut de deces din orice cauză. Cu toate acestea, relația nu a fost una liniară. Beneficiile activității totale păreau să se stabilizeze după aproximativ 20 de ore MET pe săptămână, sugerând că ar putea exista un punct dincolo de care activitatea suplimentară oferă mai puține beneficii adăugate.

Ce activități au fost asociate cu un risc mai scăzut? Mersul pe jos a prezentat una dintre cele mai puternice asocieri, persoanele care mergeau cel mai mult pe jos având un risc de deces cu 17% mai mic în comparație cu cele care mergeau pe jos cel mai puțin. Urcatul scărilor a fost asociat cu un risc mai scăzut cu 10%.

Și alte activități au fost asociate cu un risc redus atunci când au fost comparați participanții cei mai puțin activi cu cei mai activi. Tenisul, squash-ul sau racquetball-ul au fost asociate cu un risc cu 15% mai redus. Canotajul sau gimnastica au prezentat o reducere cu 14% a riscului. Antrenamentul cu greutăți sau exercițiile de rezistență și alergarea au fost asociate fiecare cu un risc cu 13% mai mic, în timp ce joggingul a fost asociat cu o reducere de 11%, iar ciclismul cu 4%.

Practicarea unei game variate de activități a fost asociată cu beneficii și mai mari. După luarea în calcul a nivelurilor totale de exercițiu fizic, participanții care au practicat cel mai divers set de activități fizice au prezentat un risc de deces din toate cauzele cu 19% mai redus.

Ei au prezentat, de asemenea, un risc de deces în urma bolilor cardiovasculare, a cancerului, a bolilor respiratorii și a altor cauze cu 13-41% mai mic, comparativ cu cei care au practicat mai puține tipuri de activități.

Această cercetare este una observațională, ceea ce înseamnă că nu poate dovedi o relație de cauzalitate. Cercetătorii au subliniat, totodată, câteva limitări. Activitatea fizică a fost auto-raportată, mai degrabă decât măsurată direct, ceea ce poate afecta acuratețea. În plus, scorurile MET au fost calculate pornind de la premisa că participanții s-au implicat pe deplin în fiecare activitate, iar lipsa informațiilor detaliate privind intensitatea ar fi putut duce la o clasificare eronată a consumului energetic. De asemenea, populația studiată era formată în mare parte din persoane de rasă albă, ceea ce ar putea limita aplicabilitatea rezultatelor.

Cu toate acestea, cercetătorii au concluzionat: 'În ansamblu, aceste date susțin ideea că practicarea pe termen lung a mai multor tipuri de activitate fizică poate contribui la prelungirea duratei de viață'. AGERPRES/(AS - redactor: Dana Purgaru, editor online: Anda Badea)