În contextul actual, marcat de crize sanitare recurente și schimbări sociale accelerate, comunicarea riscului în sănătate nu mai poate fi tratată ca o simplă transmitere de informații, ci ca un proces complex, profund uman și profund cultural, susține directorul Departamentului de informare, promovare și mediatizare (DIPM) al Universității de Medicină și Farmacie (UMV) din Craiova, prof.univ.dr. Xenia Negrea.

Afirmația a fost făcută în cadrul celei de-a patra ediție a congresului Craiova Connects, desfășurat în perioada 10-13 aprilie, eveniment cu tradiție în calendarul medical național care în acest an a avut ca temă centrală 'managementul obezității'. Un element distinctiv al ediției 2025 a fost accentul pus pe comunicarea medicală, atât în relația medic-pacient, cât și în spațiul public, motiv pentru care ziua de deschidere a congresului a inclus un workshop dedicat dialogului între jurnaliști și profesioniști din sănătate, cu scopul de a contribui la construirea unor mesaje publice corecte, responsabile și empatice despre obezitate.

Xenia Negrea susține că cel care comunică trebuie să aibă în vedere nu doar cifrele și probabilitățile, ci și emoțiile, contextele și istoriile personale, mai ales că literatura ne oferă avertismente puternice despre ce se întâmplă când comunicarea riscului eșuează.

'În 'Ciuma', Albert Camus descrie cu luciditate reacția unei societăți în fața unui pericol sanitar extrem: negarea inițială, eșecul comunicării autorităților, izolarea și, în final, o formă de solidaritate care vine prea târziu. La rândul său, José Saramago, în 'Eseu despre orbire', ne oferă o alegorie tulburătoare despre haosul informativ și lipsa unei comunicări reale într-o criză. Aceste romane nu sunt doar ficțiuni - ele sunt premise negative, scenarii de evitat, avertismente despre consecințele neglijării comunicării. De ce invoc și această latură umanistă a comunicării? Pentru că să comunicăm eficient nu înseamnă doar să informăm. Înseamnă să construim încredere, relații și contexte de decizie partajată. Este nevoie de un model integrat, care să țină cont de cinci dimensiuni - biologică, comportamentală, mediul construit, contextul sociocultural și sistemul de sănătate - și de patru niveluri de analiză: individual, interpersonal, comunitar și societal. Una dintre cele mai importante lecții pe care le-am învățat este că framingul pozitiv - adică modul în care încadrăm și formulăm mesajele - are un impact major asupra felului în care acestea sunt receptate. O comunicare pozitivă, bazată pe speranță și pe posibilitatea reală a schimbării, este adesea mai eficientă decât una bazată pe frică și vinovăție. Nu este vorba despre cosmetizare, ci despre accesibilitate, relevanță și acțiune', a spus directorul DIPM al UMF Craiova.

Xenia Negrea a adăugat că este crucială personalizarea comunicării riscului, iar a comunica bine înseamnă a adapta mesajul la nevoile reale ale fiecărui pacient sau grup țintă - din punct de vedere lingvistic, cultural, emoțional și vizual.

'Studiul Richter et al. (2023) arată clar că reprezentările grafice (precum icon arrays sau semafoare nutriționale) sunt mai eficiente decât discursul pur verbal. Nu toți pacienții au aceeași alfabetizare medicală sau vizuală. Dar toți merită șansa de a înțelege. Doar traversăm o cultură vizuală. În domeniul nutriției, de exemplu, comunicarea riscurilor legate de diete nesănătoase sau obezitate nu poate fi eficientă fără a integra comportamentele alimentare, normele culturale și politicile publice. Promovarea dietelor sustenabile necesită intervenții comportamentale și culturale adaptate, mai ales pentru grupurile vulnerabile. Mesajele punitive nu funcționează. Avem nevoie de naratiuni ale speranței, nu ale fricii', a explicat Xenia Negrea.

Aceasta a dat ca exemple de narațiuni ale speranței Campania 'This Girl Can' din Marea Britanie, care încurajează femeile de toate formele și condițiile fizice să facă mișcare, folosind mesaje de încurajare și normalizare a efortului, nu de rușinare, sau Inițiativa 'Change4Life' - o campanie guvernamentală britanică care promovează alimentația sănătoasă în rândul familiilor, cu materiale vizuale prietenoase și un ton blând, non-alarmist.

'Tendințele actuale confirmă: comunicarea riscului trebuie să fie personalizată, susținută tehnologic, dar și integrată în structuri multisectoriale. Este un proces politic și structural, nu doar o abilitate individuală. Mass-media, rețelele sociale și noile tehnologii au transformat publicul din receptor în emițător activ. Apar concepte precum 'ciber-framingul', în care emoțiile se răspândesc mai repede decât faptele. De aceea, comunicarea etică - bazată pe transparență, adecvare și respect - devine vitală. În loc de concluzie, o recomandare practică: nu le spuneți pacienților 'aveți un risc de 30% de neuropatie'. Spuneți-le 'din 10 persoane ca dumneavoastră, trei ajung să aibă probleme cu nervii care pot duce la durere sau amorțeală'. Acesta este sensul real al comunicării riscurilor: claritate, empatie, echitate', susține specialistul în comunicare al UMF Craiova.

În legătură cu modul de comunicare cu pacientul care suferă de obezitate fără ca acesta să se simtă lezat, marginalizat sau redus la greutatea corporală, Xenia Negrea susține că aceasta îi pare una dintre cele mai delicate, dar și cele mai urgente întrebări din medicina de azi, 'pentru că obezitatea nu este doar o problemă medicală, ci și o problemă de reprezentare, de limbaj, de context cultural și de istorie personală'.

'De-a lungul timpului, corpul supraponderal nu a fost mereu stigmatizat. În Renaștere, giganții comici precum Falstaff, Pantagruel și Gargantua simbolizau abundența, vitalitatea, comicul și excesul vital, nu rușinea. Dar societatea modernă a schimbat regulile. Astăzi, corpul este teritoriu politic și estetic, iar controlul social se manifestă prin filtrul idealului de corp: tânăr, performant, subțire versus obezitatea, boala, bătrânețea. Cei care nu se încadrează sunt excluși subtil din centrul social. Iar când pacienții - oameni cu suferințe, frici, istorii - ajung în cabinetul medicului, ei vin deja vulnerabilizați de această presiune a corporalității ideale. Dar noi putem rupe acest cerc. Putem să înlocuim eticheta cu empatia, etichetarea cu educația. A avea obezitate este un diagnostic medical. Nu este o etichetă de caracter. Pacientul nu este 'gras', 'leneș' sau 'necontrolat'. Este o persoană care suferă de o boală cronică, complexă, în care genetica, mediul alimentar, traumele și dezechilibrele hormonale se împletesc. Scriitoarea Roxane Gay, în volumul ei 'Hunger', povestește cum greutatea a devenit pentru ea o armură, un scut împotriva abuzului. Ați spune despre cineva că 'a ales' să sufere? Cred că putem să vorbim așadar un nou tip de comunicare, o comunicare a veștilor bune. Nu trebuie să le dați pacienților cu obezitate vești proaste. Le-au primit deja de la societate. Aveți ocazia să le dați vești bune, printr-un protocol al grijii, al echilibrului și al înțelegerii, un protocol prin care sprijinim, nu impunem. Un protocol al micilor victorii', susține directorul DIPM al UMF Craiova.

Ea a amintit și faptul că Churchill a fost supraponderal, dar a fost și salvatorul unei lumi, iar Roxane Gay - o supraviețuitoare, pentru că 'greutatea nu anulează demnitatea, nici capacitatea de a iubi, de a fi iubit, de a lupta pentru sănătate'.

În cadrul ediției din acest an a Craiova Connects, specialiștii prezenți au adus în prim-plan o provocare majoră a medicinei contemporane: obezitatea, nu doar ca boală, ci ca simptom complex al dezechilibrelor metabolice, emoționale și sociale, dar și ca problemă de sănătate publică.

Președintele Colegiului Medicilor din România, prof.univ.dr. Cătălina Poiană, a afirmat, în cadrul unui workshop cu reprezentanți ai mass media care a precedat deschiderea oficială, că obezitatea este una din marile probleme de sănătate publică cu care omenirea, inclusiv România, se confruntă astăzi și se va confrunta în anii care urmează.

'Cifrele sunt într-adevăr îngrijorătoare, iar în acest de ziua privind conștientizarea asupra obezității tema a sugerat că schimbând sistemele reușim să asigurăm mai multă sănătate, să dăm sănătate vieții. Cu această ocazie s-a lansat noul atlas mondial de obezitate care aduce proiecția creșterii cifrelor la nivel mondial, la nivel european și pentru populația țării noastre. În anul 2025, prevalența obezității la adult în România este foarte mare, de 39% adulți cu obezitate și 70% adulți cu suprapondere, cu un indice de masă corporală peste normal. Se aduc în lumină cazurile de decese premature care sunt datorate bolilor cronice netransmisibile cu indice de masă corporală crescut. România, din păcate, se află pe un loc fruntaș în Europa în ceea ce privește morțile premature, morțile care pot fi prevenite: boala cardiacă ischemică, accidentul vascular cerebral, cancerul, diabetul zaharat de tip 2. Dincolo de aspectul estetic, obezitatea trebuie privită ca o reală problemă de sănătate publică, o boală cronică progresivă recidivantă cu consecințe importante asupra sănătății', a spus dr. Cătălina Poiană.

În cadrul congresului, care s-a desfășurat pe parcursul a trei zile, sunt susținute prezentări de mare actualitate. Astfel, dr. Bogdan Timar va face o trecere în revistă a celor mai promițătoare molecule aflate în dezvoltare pentru tratamentul obezității. Dr. Adrian Săftoiu, dr. Ștefan Busnatu și dr. Delia Pintilei vor explora modul în care AI transformă diagnosticul și tratamentul. Dr. Cristina Cijevschi va aduce în atenție rolul gastroenterologului în abordarea obezității, în contextul tot mai clar al relației dintre sistemul digestiv și bolile metabolice. Prof. univ. em. dr. Tudorel Ciurea va prezenta un concept inovator în regiunea Olteniei: casa medicului și farmacistului, o platformă colaborativă pentru îngrijirea integrată a pacientului. AGERPRES/(A, AS - redactor: Maria Mitrică, editor: George Onea, editor online: Simona Aruştei)