Utilizarea excesivă a 'ecranelor' de către copii și adolescenți reprezintă o problemă majoră la nivel mondial, care le afectează dezvoltarea mentală și sănătatea pe diferite paliere, afirmă profesor psiholog Ioana Omuț-Cherechianu, o promotoare a informării și 'a readucerii copilăriei adevărate pe pământ', după cum afirmă ea.

'Peste tot pe unde mergem, pe stradă, în restaurante, în magazine, în vizite la cunoștințe, în mașină, în concedii întâlnim copii de la cele mai mici vârste, chiar și sub doi ani, care au acces la ecrane și își petrec zilnic un timp considerabil la programe TV și diferite jocuri pe telefon sau tabletă. Acești părinți folosesc ecranele pe post de 'bonă', în prezența căreia copiii pot fi îmbrăcați fără refuzuri, pot mânca tot din farfurie, stau liniștiți în scaunul de mașină, au ocupație atunci când părinții sau bunicii lor vorbesc la telefon, lucrează, mănâncă, sunt într-o întâlnire sau discuție. Ecranul este 'ajutor de nădejde' pentru părinții și bunicii zilelor de azi, care uită că ei înșiși nu au crescut cu ecrane', a declarat, pentru AGERPRES, Ioana Omuț-Cherechianu, director al Școlii Primare 'Joyful Learning' din Oradea.

Recent, la invitația Direcției de Asistență Socială (DAS) Oradea, profesoara a susținut un work-shop despre pericolul expunerii micuților la diverse ecrane, cu 30 de părinți ai unor copii care frecventează creșele din Oradea. A participat de asemenea, în noiembrie, la conferința 'Fundație pentru Educație', la care au participat peste 250 de părinți.

Specialista le-a vorbit adulților despre pericolul care se ascunde în spatele ecranelor, copiii fiind expuși, de la cele mai fragede vârste, la tot felul de dispozitive electronice precum telefoanele mobile, tabletele, televizoarele și computerele.

Foto: (c) Eugenia Paşca / AGERPRES

'Sunt copii momiți de părinți cu ecranul telefonului, ca să îi îmbrace ușor, ca pe-o păpușă, cu telefonul în mână, îi manipulează, practic, anihilându-le voința. Eu spun că pentru dezvoltarea copilașilor, aceste lucruri sunt fatale. Nu se vor mai putea remedia foarte multe aspecte', afirmă interlocutoarea.

Din clipa în care copilașul s-a născut, continuă ea, el ia contact cu ecranele, mult prea mult. Astăzi și cea mai modestă familie are două televizoare, poate chiar în fiecare cameră, plus telefoane, toți membrii familiei. Deci părinții le folosesc oricum foarte mult și, implicit, copilașii lor, începând de la vârsta sub un an.

'Eu susțin astfel o serie de cercetări științifice, realizate în ultimii 30 de ani, despre efectele ecranelor asupra dezvoltării minții umane și a copiilor. Știu că am pus sămânța măcar în mintea unui număr mic de părinți, pentru că este o provocare uriașă. Nici măcar nu ne dăm seama cu ce ne luptăm. Tehnologia modernă de azi este un miracol, un instrument puternic, dacă știm să-l folosim, dar pentru copii, care au creierul în dezvoltare, expunerea la o succesiune rapidă de stimuli vizuali, auditivi, imagini, mesaje, la viteze greu de receptat, creează efecte dezastruoase', spune psihologul.

Părinții au nevoie să știe că printre cele mai mari probleme asociate cu utilizarea ecranelor de la cele mai mici vârste se află deficitul de atenție și hiperactivitatea. Urmează un șir lung de efecte nocive asupra dezvoltării cognitive, sociale, emoționale și fizice a copiilor. Printre acestea se numără hipnoza tv, starea de visare, efecte asupra dezvoltării limbajului, tulburări de limbaj, afectarea limbajului intern, a vorbirii cu sine, a dialogului intern, cititul și scrisul superficial, analfabetism funcțional, lipsa puterii de procesare a informațiilor, probleme de învățare, afectarea memorării informațiilor, a raționamentului matematic, imaginația sărăcăcioasă, probleme de dezvoltare psihomotrică, lipsa motivației în învățare și a voinței.

Potrivit acesteia, copilăria umană este unică în regnul animal prin durata sa extinsă și prin importanța pe care o are joaca liberă pentru dezvoltarea abilităților sociale, cognitive și fizice. Creierul uman este aproape complet dezvoltat până la vârsta de cinci ani, dar are nevoie de un interval extins pentru a se configura complet și pentru a absorbi lecțiile culturale esențiale.

'Ei acum au nevoie să-și dezvolte limbajul, prin contactul direct cu o ființă umană, trebuie să învețe atât limbajul verbal, cât și limbajul nonverbal, paraverbal, ceea ce nu se poate înlocui cu un robot, cu tehnologie. Apropierea umană cu iubire este esențială, de asemenea', afirmă profesoara.

Așadar, mediul în care crește copilul joacă un rol esențial în dezvoltarea structurală a cortexului, iar ceea ce face copilul zilnic, stimulii care îl captează, modul în care comunică, în care își petrece timpul liber, jocurile sale, toate acestea au puterea de a-i modifica structura creierului și configurarea rețelelor neuronale.

În copilărie, joaca liberă are un rol crucial în dezvoltarea abilităților de rezolvare a conflictelor, negociere, colaborare și empatie. Părinții se simt datori și presați să întrețină permanent buna dispoziție a copiilor, uitând cât e de important uneori să îi lase să caute în ei înșiși resurse pentru joacă, creație, invenție și pentru îmbunătățirea stării interne. După o 'criză de detoxifiere de ecrane, de dezintoxicare', care poate dura câteva zile, timp în care copiii și adolescenții vor reacționa vehement, alternativele propuse vor aduce multe beneficii în viața lor.

Foto: (c) Eugenia Paşca / AGERPRES

'Copilul își găsește cu ce să se joace, este creativ din naștere, nu trebuie să fie o jucărie extrem de modernă, colorată, din plastic. Copiii sunt la fel, deocamdată, și acum, ca și în urmă cu mulți ani. Trebuie să-i ajutăm să rămână creativi și sănătoși, mai ales în actualul context demografic. După ce renunță, parțial, la ecrane, copilul e mai liniștit, mai creativ, mai atent, își caută de lucru prin casă. Sunt totuși foarte puțini părinți care își iau inima în dinți și fac asta, cu toate că efectele bune sunt pe termen îndelungat', consideră specialista.

Până la 16 ani, contactul direct cu realitatea - prin joc, explorare, dificultăți practice și socializare directă - face diferența între un tânăr rezilient și unul care cade pradă perdelelor de fum din lumea on-line. În opinia specialistei, abia din liceu ar fi permisă utilizarea unui cont pe rețelele sociale, când adolescenții au discernământ în a-și folosi timpul și resursele.

Mulți părinți își motivează greșit comportamentul, gândind: 'Toți copiii de astăzi au telefon, tabletă, console. Cum să nu aibă și copilul meu?', 'Nu vreau să se simtă frustrat copilul meu, dacă el nu are acces la ecrane și toți ceilalți au. Ceilalți vor râde de el' sau 'Tehnologia îi învață să gândească, să fie descurcăreți și să vorbească limba engleză. Vreau să am un copil priceput la toate noutățile acestei lumi. Nu vreau să rămână în urmă'. După ce ascultă însă sfaturi de specialitate, opiniile lor se schimbă.

'Au venit unii și mi-au spus: 'Doamne, cum am putut gândi să iau unui copil de patru ani tabletă? Nu știu cum am căzut în capcana asta'. Scrisul de mână, socotitul cu bețișoare, năsturei, cu material concret este și va fi cel mai eficient sistem de învățare, a fost și va fi pentru totdeauna. Nu poate să fie înlocuit cu o tablă smart pe care învață copiii să numere. Copilul are nevoie să manipuleze obiecte, simboluri ale cantității, ca să ajungă în mintea lui și să înțeleagă'.

Copiii care au petrecut în prima copilărie chiar și un timp 'limitat' la ecrane, cum spun adesea părinții lor, au șanse foarte mari să le fie distrus 'mușchiul' atenției, voinței, perseverenței, forței interioare și pentru ei profesorul, cartea și tot ceea ce reprezintă școala este ceva lipsit de interes. De ce? Pentru că nimeni și nimic (o carte, o hartă, o jucărie, un cântec, o poveste, cel mai priceput cadru didactic etc.) nu poate concura cu acel cumul de stimuli de pe ecrane, acel panou în stil Las Vegas care îți sugerează mereu unde să apeși ca să descoperi ceva și să ai o mare satisfacție.

Stimulii livrați spre noi exact pe planul nostru, 'pe filmul nostru', conform intereselor pe care le avem, au în spate un mecanism extraordinar de bine conceput de către echipe numeroase de specialiști în marketing, IT, grafică, psihologia reclamei și care potrivesc lucrurile, notificările primite, like-urile, reacțiile altora la postările noastre, reclamele și programele, așa încât noi și copiii noștri să nu ne mai desprindem de ecrane, să fim prinși continuu și conectați la mediul online.

Foto: (c) Eugenia Paşca / AGERPRES

Pentru că totul se întâmplă la un click distanță, copiii obțin imediat 'recompensele dorite', gratificări prin diferiți stimuli în mediul online, feedback imediat sau multe satisfacții obținute prin prisma unor părinți care oferă mult prea repede totul propriilor copii.

Astăzi mulți adolescenți sunt fragili emoțional, cu o toleranță mică la frustrare și tot mai cufundați în lumea lui 'acum, imediat'. Ei nu pot aștepta, sunt fără răbdare, instabili emoțional, invocă des starea de plictiseală și lipsă de idei care îi copleșește atunci când ecranul s-a închis.

Imaginile și secvențele pline de mesaje agresive, violente, jocurile video conduc spre crearea unei atitudini mentale pasive, slaba disponibilitate de a-ți ajuta semenii, desensibilizare, chiar moartea empatiei și ulterior violența în rândul tinerilor.

Privarea de somn care se datorează lipsei disciplinei în programul copiilor și adolescenților, numărul mare de ore petrecut în fața ecranelor, privarea de sport și lipsa satisfacerii reale a nevoii corpului de a se mișca duc toate la probleme legate de somn și de odihnă, de refacere, la insomnii. Foarte mulți copii sunt irascibili, manifestă mișcări incontrolabile atunci când au o sarcină de lucru școlară, la care trebuie să se concentreze, dezvoltă ticuri sau ADHD.

Băieții și fetele sunt afectați diferit de programele vizionate. Fetele cad pradă presiunii sociale existentă pe rețelele de socializare, iar băieții sunt afectați predominant de jocurile video și de pornografie. Toate acestea duc mai târziu la afectarea vieții sociale, retragere, singurătate, lipsa valorilor, dependența de material cu conținut erotic, subminarea fidelității în căsnicie și lipsa dorinței de a întemeia o familie.

Tot mai mulți tineri, afirmă profesoara, transmit faptul că au o problemă de identitate sexuală și acuză simptome specifice unor tulburări psihice. Este cumva la modă printre adolescenți 'să fii diferit, să fii altfel, să ai nevoi aparte' sau chiar să ai o tulburare psihică, să fii anxios sau depresiv. Cei care nu sunt sprijiniți la timp ajung foarte ușor la comportamente distructive, automutilare, agresivitate în relație cu covârstnicii, cu animale sau chiar la suicid. Este o renunțare treptată la lumea reală și o cufundare în virtualul de unde foarte greu mai pot fi scoși cei care au ajuns la dependență.

Foto: (c) Eugenia Paşca / AGERPRES

Semnele dependenței de ecrane sunt izolarea, petrecerea unui timp îndelungat în propria cameră, ignorarea familiei și a prietenilor, a orelor se somn, de masă, a igienei personale și a unui program în afara locuinței, în natură, între prieteni, în societate.

Așadar, știind că 'hrana creierului' este reprezentată de stimulii mediului, este foarte important pentru sănătatea mentală a copiilor noștri, dar și a adulților cu ce informații, imagini și stimuli ne alimentăm creierul. Ce putem face după ce am conștientizat faptul că tehnologia e un instrument eficient pentru noi toți, un miracol poate pentru adulți, dar un mare pericol, totodată, în special pentru copii?

Specialista consideră că școlile ar trebui să impună renunțarea la telefoane pe teritoriul unității de învățământ, pentru că deși, acest lucru se spune că se face, în realitate nu e așa. Copiii își iau telefoanele și, în pauză, în loc să se joace liber, să comunice față în față, se joacă online sau se uită la clipuri agresive sau cu mult conținut sexual. Uneori le folosesc și în timpul orelor. Iar la plecarea acasă, ca și niște persoane dependente și teleghidate, se năpustesc asupra obiectului cu lumină albăstruie care îi închide într-o lume doar de ei știută, îi izolează și însingurează.

Școlile pot folosi tehnologia prin dotările din laboratoare, iar în rest ele ar trebui să încurajeze interacțiunea, mult joc liber, activitățile ce presupun mișcare și sport, mai ales în natură. Temele și lecțiile copiilor nu ar trebui să se primească pe aplicații online, pentru că acest lucru este egal cu diminuarea atenției copilului și focalizarea pe alte notificări și programe de entertainment și nicidecum concentrarea pe sarcinile școlare.

Guvernele și companiile tehnologice, autoritățile ar trebui să se preocupe mai mult să schimbe politicile care dăunează sănătății mintale și să caute să susțină programe care să o îmbunătățească. Promulgarea unor legi care impun companiilor din domeniul tehnologiei să îi trateze semnificativ diferit pe copii față de adulți și creșterea vârstei considerată adultă pentru internet să fie de 16 ani, ar fi alte soluții pe care le pomenește și Jonathan Haidt în cartea sa 'O generație în pericol' (2024).

Părinții de azi au nevoie să apeleze la tezaurul de cunoștințe pe care omenirea le are până în prezent despre creșterea copiilor. Pentru a sprijini dezvoltarea armonioasă a copiilor, părinții trebuie să întârzie cât de mult posibil accesul la ecrane, momentul când copiii au un dispozitiv smart. Niște telefoane simple, lipsa unui cont pe rețele de socializare până la liceu cel puțin, lipsa totală a contactului cu ecranele până la 24 - 36 luni și utilizarea de câteva ori pe lună, până în jumătate de oră, până la vârsta de 5-6 ani sunt doar câteva dintre recomandările specialiștilor care au studiat, prin cercetări științifice, efectele ecranelor asupra dezvoltării copiilor.

Utilizarea dispozitivelor de control parental și implicarea copiilor în activități fizice, sport, tabere sau în activități creative sunt cu siguranță metode care conduc spre formarea unor copii și tineri, viitori adulți încrezători, competenți și echilibrați emoțional.

'Acțiunea fiecărui părinte este foarte, foarte importantă. Ea va avea impact semnificativ asupra unei acțiuni colective. Decizia unui părinte influențează pozitiv sau negativ decizia altui părinte atunci când ne luptăm cu efectele 'zarurilor deja aruncate'. Toți simțim că e prea greu, solicitant și costisitor să acționăm așa cum ar fi mai potrivit pentru a readuce copilăria adevărată pe pământ și pentru a ne menține copiii sănătoși. Deja este prea greu, însă nu este imposibil. Orice zi în care copilul nu își pierde timp prețios din dezvoltarea sa pe ecrane este o zi câștigată', a mai spus psihologul.

Convinsă fiind de faptul că utilizarea ecranelor este o problemă majoră la nivel mondial, profesoara a început un program care se dorește a fi implementat în creșe, grădinițe și școli. Primul pas, de altfel început prin mai multe întâlniri cu adulții, este conștientizarea părinților asupra problemelor de dezvoltare a copiilor asociate cu folosirea necorespunzătoare a tehnologiei.

În Grădinița cu Program Normal și Prelungit 'Joyful Learning' din Oradea va începe, luna aceasta, un mic studiu pe o temă din aceeași sferă, care va constitui lucrarea de gradul I a uneia dintre educatoare: 'Gestionarea timpului petrecut la ecrane în rândul preșcolarilor: Strategii educaționale și activități complementare'. Treptat, programul de intervenție asupra copiilor și părinților va fi extins, astfel încât cei din urmă să poată să gestioneze optim timpul pe care copiii lor îl petrec cu diferite gadgeturi.

Pentru că informarea ne ajută să luăm cele mai documentate și înțelepte decizii, profesoara le recomandă părinților să citească lucrările unor autori valoroși care au cuprins în ultimii ani, în cărțile lor, cercetările științifice efectuate în ultimii 20-30 de ani cu privire la efectele ecranelor asupra dezvoltării copiilor. Aceștia sunt: biofizicianul Virgiliu Gheorghe ('Efectele televiziunii asupra minții umane și despre creșterea copiilor în lumea de azi'), psihiatrul și neurologul Manfred Spitzer ('Demența digitală, Singurătatea, boala nerecunoscută'), psihologul social Jonathan Haidt ('O generație în pericol'), psihologul și medicul Leonard Sax ('Prăbușirea parentingului'). AGERPRES/(A - redactor: Eugenia Pașca, editor: George Onea, editor online: Adrian Dădârlat)