Profesorul Ion Chiricuţă (1918-1988) este un reputat medic român, de numele căruia se leagă modernizarea Institutului Oncologic din Cluj-Napoca, descoperirea unor terapii revoluţionare pe plan mondial în tratarea cancerului şi editarea primei enciclopedii oncologice medicale din ţara noastră.

El va fi omagiat de Academia de Ştiinţe Medicale prin organizarea săptămâna aceasta, în perioada 14-16 iunie, la Cluj-Napoca, a Conferinţei Naţionale "Zilele Profesor Ion Chiricuţă 1958-1988 - Interdisciplinaritate în diagnosticul şi tratamentul precoce al neoplaziilor".

Fiul lui Ion Chiricuţă, profesor doctor Ion-Christian Chiricuţă, a declarat, pentru AGERPRES, că tatăl său a fost profund dedicat atât cercetării oncologiei şi dezvoltării institului de la Cluj-Napoca, cât şi pacienţilor săi care au dus lupta cu cancerul şi a relatat că ultimele două operaţii realizate de acesta au fost chiar în ziua în care acesta a decedat.

"Cu ce sacrificii a făcut tatăl meu aceste cercetări? E foarte simplu: cu moartea lui prematură. El, dimineaţa, a operat şi în drum spre casă a murit acut, printr-un accident. Acum nici nu mai contează ce tip de accident, dar a murit în drum spre casă. Şi dacă rezum, foarte pe scurt, viaţa lui, el a ajuns la Cluj la 40 de ani cu un optimism extraordinar, a preluat o secţie cu patru medici - n-aş putea zice că era o secţie, acolo nu se putea face oncologie, pentru că oncologia, vedeţi cum e dezvoltată azi, are mii de specialităţi. Era o clădire care nu era pentru aşa ceva. Şi atunci prima iniţiativă a fost crearea unui institut în care să se desfăşoare o activitate medicală. Marele lui succes, spun eu, a fost că şi-a ales oamenii potriviţi pentru locul potrivit. Şi aceşti oameni au creat şcoala de oncologie din România şi, nu numai atât, au creat primele manuale şi cărţi. Nu trebuie să uităm că s-au publicat peste 20 de volume, aşa-numita Enciclopedie Oncologică, iar acest lucru a creat în primul rând nişte supra-specialişti în institut, a creat o bază de învăţământ fundamentată", a declarat, pentru AGERPRES, dr Ion-Christian Chiricuţă.

Acesta a ţinut să remarce aportul pe care l-a avut şi profesorul Octavian Fodor, rectorul Institutului de Medicină şi Farmacie din acea perioadă, prin iniţierea cursurilor de oncologie în cadrul anilor terminali.

"Aşa s-a creat şi disciplina de oncologie la Cluj-Napoca în cadrul IMF-ului şi de acolo, la ora actuală sunt trei discipline de oncologie. Deci din nimic s-a creat un concept care acum în toată ţara se aplică. Deci când ajungi la Cluj, în 1958, şi n-ai nicio clădire, doar un spaţiu extrem de limitat în care se făceau operaţii de rutină, nu era nimic nici pentru timpul respectiv. Era o unitate foarte importantă, dar în contextul dezvoltării acolo nu putea avea loc nimic altceva decât să desfiinţezi şi să creezi un nou cadru. A găsit oamenii şi a lucrat cu acei oameni până în 1988, când el a întrerupt munca şi s-a retras din viaţă", a subliniat dr Ion-Christian Chiricuţă.

Doctorul Ion Chiricuţă îşi doarme somnul de veci în cimitirul Bisericii Ortodoxe Române Sfânta Treime din Reghin, judeţul Mureş, în cavoul stră-străbunicilor soţiei sale, descendentă din familia industriaşului Ioan Marinovici (1758-1842).

Lucruri mai puţin ştiute despre viaţa acestuia, cum ar fi participarea sa în al Doilea Război Mondial ca medic de campanie în timpul luptelor duse de Armată Română în URSS şi condamnarea sa la moarte în acea perioadă, pot fi aflate datorită unei cercetări efectuată de preotul paroh din Reghin, Dimitrie Gherman, de tatăl său, Dumitru Gherman, fost preot în această parohie, şi de jurnalistul Mihai-Robert Matei.

Acestea sunt cuprinse în lucrarea "Istoria nescrisă în cărţi este înscrisă în cimitire - Personalităţi marcante din centrul Transilvaniei, care îşi dorm somnul de veci în cimitirul Bisericii Ortodoxe Române Sfânta Treime din Reghin, judeţul Mureş" putem afla lucruri mai puţin ştiute despre acest medic român, recunoscut pe plan mondial.

"În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, ca medic de campanie cu primul său spital de campanie la Cotul Donului. La retragerea de pe frontul Cotul Donului, unde au murit 200.000 de soldaţi români, la trecerea unui râu, Chiricuţă a reuşit să obţină acordul oficialilor de atunci, astfel căruţele cu răniţii din acel spital de campanie să treacă înaintea armamentului greu. Acest gest i-a adus acuzaţia de 'trădător' şi de 'încercare de spargere a frontului', fiind condamnat la moarte prin execuţie. 'Doar soarta a fost cea care l-a scos din faţa plutonului de execuţie la Craiova'", se relatează în volumul "Istoria nescrisă în cărţi este înscrisă în cimitire - Personalităţi marcante din centrul Transilvaniei, care îşi dorm somnul de veci în cimitirul Bisericii Ortodoxe Române Sfânta Treime din Reghin, judeţul Mureş".

Tot din această lucrare aflăm că, în 1957, profesorul s-a căsătorit cu Rita Maria Chiricuţă Marinovici, la Cluj, iar în 1958, la propunerea profesorului Octav Costăchel, a preluat conducerea Institutului Oncologic din Cluj-Napoca, devenită vacantă prin moartea profesorului Rubin Popa.

"La preluare, Institutul Oncologic din Cluj Napoca - unul dintre cele mai vechi din ţară, înfiinţat în 1929 de profesorul Iuliu Moldovan, unul dintre primele centre medicale de profil din Europa, după cel înfiinţat la Paris în anul 1926 - avea un local impropriu, o bază materială precară, personal redus şi o activitate ştiinţifică modestă. Profesorul Chiricuţă a început treptat modernizarea Institutului până când, în 1962, ajutat de ministrul sănătăţii, prof Voinea Marinescu, a început construcţia unui nou local pentru Institutul Oncologic, terminat în 1965. În prezent institutul poartă numele celui de care se leagă modernizarea sa, profesorul doctor Ion Chiricuţă", precizează autorii studiului.

În cei 30 de ani cât a fost la conducerea Institutului Oncologic din Cluj, mai spun autorii, doctorul s-a dedicat studierii cancerului, editând în cadrul institutului prima enciclopedie oncologică medicală românească, apărută în unsprezece tomuri voluminoase.

"E de remarcat faptul că nici un alt institut de cercetări ştiinţifice din ţara noastră nu s-a încumetat să întocmească o enciclopedie ştiinţifică de asemenea proporţii. Printre alte lucrări tipărite (aproximativ zece cărţi şi nenumărate studii ştiinţifice), profesorul Ion Chiricuţă s-a dovedit a fi nu numai un chirurg de mâna întâi, ci şi un cadru de cercetare în domeniul unei ştiinţe de vârf, înscriindu-se ca o personalitate de seamă in istoria medicinei româneşti moderne", se afirmă în lucrarea "Istoria nescrisă în cărţi este înscrisă în cimitire".

O confirmare în plus a marilor sale merite şi capacităţi a venit din partea Academiei Franceze de Chirurgie în 1973, când lui Ion Chiricuţă i s-a recunoscut paternitatea unei premiere mondiale.

"Congresul Internaţional de chirurgie plastică, ţinut in capitala franceză în anul 1973, aducea la cunoştinţă, cu elogii din partea înaltului forum, ca premieră mondială, metoda medicului român Chiricuţă, înregistrată ca realizare în anul 1963 sub titlul 'Utiliarea marelui epiploon în chirurgia plastică. Tratamentul radionecrozelor prin epiploonopastie'. Metoda a fost studiată timp de 10 ani (1963-1973) aducând avantaje mari şi fiind apreciată ca surprinzătoare, avantajoasă, impresionantă prin simplitatea ei, un mare succes un real progres. Asupra importanţei sale s-a pronunţat printre alţii profesorul de renume mondial Henri Pujol, într-o scrisoare de felicitare trimisă medicului clujean: 'păcat ca premiile Nobel pentru ştiinţele medicale se dau numai savanţilor care fac experienţe pe şoareci'", mai precizează studiul.

Medicul Chiricuţă a avut o pasiune nu doar pentru medicină, ci şi pentru artă şi literatură fiind autorul volumului de poezii "Uitatele fântâni". În plus, el s-a dovedit a fi şi un important colecţionar de artă, întreaga sa colecţie fiind donată Muzeului din Bârlad, adică oraşului în care s-a născut.

"Dacă dintre cei câţiva tineri iubitori de frumos, de cultură, care vor vizita muzeul, unul măcar va vibra, va simţi în inimă fâlfâind uşor aripa tainei lumii, eu îmi voi fi împlinit rostul. Minunile nu pot fi închise între pereţi doar pentru egoismul tău. Minunile sunt făcute pentru toţi! Tu nu eşti decât prilejul întâlnirii celorlalţi cu ele", spunea doctorul. El a pus o singură condiţie muzeului căruia i-a donat colecţia: atunci când va merge la Bârlad, să i se permită să doarmă în muzeu, chiar dacă acel loc va fi camera portarului.

"Cererea a fost acceptată cu zâmbete, strângeri de mâini şi emoţionante mulţumiri adresate de bârlădeni distinşilor donatori, într-o zi cu cer senin şi aleasă sărbătoare (...) Colecţia de artă, strânsă de-a lungul unei vieţi de muncă încordată, a reprezentat refugiul, spiritul, templul în care Ion Chiricuţă a trăit întotdeauna marile clipe de seninătate olimpică şi extaz. Ea reprezintă aşa cum o numeşte el însuşi 'o autobiografie fidelă a evoluţiei mele spirituale'. Astăzi, această colecţie de pictură românească modernă, artă antică şi medievală, artă populară românească se află în patrimoniul statului. Proprietarul ei a donat-o Muzeului 'Vasile Pârvan' din Bârlad, locul de baştină al tatălui său, preotul Toma Chiricuţă, care îi vorbea matricial pentru că niciodată nu ne despărţim de locurile unde am văzut lumina zilei şi sub semnul cărora s-au rostit primele noastre auspicii de viaţă", se mai precizează în lucrarea "Istoria nescrisă în cărţi este înscrisă în cimitire".

***
Conferinţa Naţională "Zilele Profesor Ion Chiricuţă 1958-1988 - Interdisciplinaritate în diagnosticul şi tratamentul precoce al neoplaziilor" care este organizată la Cluj-Napoca în aceste zile va cuprinde prezentarea a numeroase cercetări ştiinţifice în domeniile Oncologie, Radioterapie, Imagistică, Hematologie, Ginecologie, Urologie, Gastroenterologie-Hepatologie, Pneumologie, ORL, Nefrologie, Dermatologie, Neurologie-Neurochirurgie, Chirurgie, Ortopedie, Anatomie patologică, Medicină internă, Medicină de familie, Endocrinologie, Pediatrie şi Chirurgie Maxilo-Facială. AGERPRES / (A - autor: Dorina Matiş, editor: Marius Frăţilă, editor online: Simona Aruştei)

Sursa foto: dr. Ion-Christian Chiricuţă - arhiva personală