Evenimentele catastrofice, cum ar fi cutremurele şi erupţiile vulcanice, războiul sau alte violenţe în masă, pot provoca traume psihologice, a declarat, pentru AGERPRES, dr. Petronela Nechita, medic primar psihiatru la Institutul de Psihiatrie "Socola" din Iaşi, care atrage atenţia că, în momente de panică, ''funcţionăm exclusiv pe baza a ceea ce mintea ne îndeamnă să facem, ca şi cum ne-am afla pe pilot automat''.

Potrivit acesteia, trauma psihică poate apărea din repetarea unei serii de evenimente, cum ar fi, de exemplu, cutremurele, mai puţin intense fiecare în parte, dar prin însumare copleşesc complet capacitatea individului de a face faţă.

"Cutremurele au un puternic impact psihologic asupra oamenilor. Este important să învăţăm cum să ne pregătim pentru un astfel de eveniment înainte ca acesta să se declanşeze. Pregătirea pentru un dezastru/cutremur are rolul de a ne ajuta să trecem cu bine peste acesta şi să ne revenim mai uşor. Totodată, şansele noastre de supravieţuire sunt mai mari. Pregătirea trebuie să fie făcută înainte ca un astfel de eveniment să se declanşeze. Există mai multe moduri în care ne putem pregăti pentru un cutremur - pregătirea resurselor: mâncare, apă, etc, a kitului pentru situaţiile de urgenţă, pregătirea psihică, emoţională", a explicat dr. Petronela Nechita.

La cutremur, creierul declanşează răspunsurile de supravieţuire - fugă, luptă sau îngheţ, ne spune medicul.

"Sigur că este de-a dreptul înspăimântător să fim direct implicaţi într-un eveniment care ne poate afecta viaţa. Pentru că seismele sunt impredictibile, este normal să ne simţim speriaţi, şocaţi pe parcursul acestora. În acele momente, inima începe să ne bată mai tare, mâinile şi picioarele încep să tremure, iar gândirea este neclară. În aceste situaţii, creierul declanşează răspunsurile de supravieţuire: fugă, luptă sau îngheţ. Dacă intensitatea şocului creşte, ne putem imagina că cel mai rău lucru se poate întâmpla", a afirmat psihiatrul.

Când ne este frică, precizează medicul psihiatru, intrăm într-o stare care ne împiedică să gândim şi să acţionăm conştient.

"Aşadar, în acele momente de panică, funcţionăm exclusiv pe baza a ceea ce mintea ne îndeamnă să facem, ca şi cum ne-am afla pe pilot automat. Mintea începe să ruleze scenarii care ne fac şi mai mult rău, iar discernământul ne este afectat. Frica este distructivă şi poate provoca o panică ce măreşte pericolul. Deşi frica este o emoţie care ajută la autoconservare, la protecţie, ea devine dăunătoare numai atunci când este exagerată. Aşadar, nu lăsăm frica să crească în intensitate, mai mult decât este necesar", transmite dr. Petronela Nechita.

Specialiştii spun că, atunci când nevoile de supravieţuire sunt asigurate, noi ne putem concentra mult mai bine pe starea noastră psihică din timpul şi după cutremur şi reuşim să ne gestionăm emoţiile mai uşor.

"Te poţi concentra mai mult pe nivelul emoţional şi pe a-i ajuta pe ceilalţi, ştiind că ai asigurată baza de supravieţuire. Este normal să te simţi îngrijorat sau să ai anxietate în situaţiile de criză. Şi este bine să ştii că poţi să le faci faţă. Te poţi simţi mai bine dacă ştii ce ai de făcut în situaţii limită. De exemplu, să ştii exact ce ai de făcut în cazul în care se declanşează un cutremur: cum te poţi adăposti, care sunt cele mai sigure locuri, ce să faci ca să-ţi protejezi membrii familiei şi bunurile. Majoritatea persoanelor au şi sentimentul de frică, în funcţie de intensitatea seismului. Nu toate cutremurele sunt la fel. Nu toate implică sperieturi, pagube. Este bine să fii pregătit pentru ceea ce poate veni, dar nu-ţi raporta întreaga existenţă la evenimente rare sau singulare", este sfatul medicului.

Medicul psihiatru ne recomandă să ne păstrăm o viziune optimistă, să ne aşteptăm ca lucrurile să se termine cu bine, indiferent cât de gravă este situaţia.

"Unele evenimente din viaţa noastră sunt inevitabile. Spre exemplu, în urma unui cutremur pot avea loc pierderi de orice fel. Nu poţi schimba ce se întâmplă, dar poţi schimba modul în care te raportezi la situaţie. Schimbarea perspectivei te ajută să faci faţă mai uşor oricărui eveniment. Ne educăm comportamentul şi adoptăm o atitudine activă încă din perioada pre-dezastru. Important este să investim mai mult în pregătire, prevenire, răspuns adecvat, reducere vulnerabilitate şi mai puţin ulterior în refacere. Chiar dacă aceste fenomene sunt relativ rare (cel mai puternic cutremur a fost acum 45 de ani, în anul 1977 cu o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter) şi probabilitatea de a se produce cutremure devastatoare este destul de scăzută, sunt persoane care trăiesc cu frică toată viaţa lor din această cauză. În urma unui cutremur, unele persoane pot avea coşmaruri, experimentează stări de frică intensă şi persistentă, hipervigilenţă şi retrăirea evenimentului traumatic", a mai spus dr. Petronela Nechita.

Conform acesteia, teama de un nou seism sau o replică poate persista o perioadă. Mai mult, aceste simptome necesită atenţie specializată pentru recuperare.

"Cutremurele sunt experienţe traumatice şi pot avea un impact major asupra psihicului oamenilor, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. În urma unei traume, majoritatea persoanelor cu simptome iniţiale de stres se recuperează, dar este important să identificăm pe cei expuşi riscului de dificultăţi majore, astfel încât resursele să fie alocate corespunzător. Persoanele care suferă de diferite tulburări mentale, cum ar fi depresia şi anxietatea, sunt mai vulnerabile la evenimentele traumatice. După un cutremur, unii oameni pot găsi resurse să îşi revină mai repede, alţii însă nu au resursele necesare. Dacă simţi că nu reuşeşti să îţi revii din punct de vedere emoţional, cere ajutorul specializat al unui specialist psihiatru, psiholog sau terapeut", a conchis dr. Petronela Nechita. AGERPRES/(A - autor: Daniela Malache, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Ady Ivaşcu)

Sursa foto: Petro Nechita / Facebook