Confortul pe care îl dă accesul la un smartphone are un preţ, consideră Andra Şerban, medic psihiatru la Institutul de Psihiatrie "Socola" Iaşi, care afirmă că astfel de dispozitive sunt proiectate "cu grijă", astfel încât să poată fi greu de lăsat din mână, menţinându-şi utilizatorii implicaţi cât mai mult prin culorile intense, sunetele şi vibraţiile sale.

În opinia medicului psihiatru, într-un fel, acest lucru este de înţeles, deoarece specialiştii implicaţi în crearea telefoanelor mobile s-au inspirat din aparatele de slot sau alte aparate de cazino.

"Telefonul mobil nu numai că a devenit cel mai utilizat instrument de comunicare, dar este folosit şi drept platformă socială pentru a crea relaţii interumane şi pentru a stoca date importante precum aplicaţiile bancare, plata facturilor şi realizarea de cumpărături, contorizarea stării de sănătate, alarmă, platforme de jocuri, astfel încât dispunem de viaţa de zi cu zi, la propriu, în mâna noastră, într-un singur dispozitiv. Deci, se pune întrebarea dacă ataşamentul faţă de telefonul mobil este doar un fenomen cultural al secolului al XXI-lea sau o dependenţă reală care chiar schimbă viaţa", a declarat pentru AGERPRES dr. Andra Şerban.

Potrivit unui raport recent, în România există peste 26 de milioane de conexiuni mobile, ceea ce înseamnă 135,6% raportat la populaţia ţării. Totodată, conform unui studiu efectuat de EU Kids, 86% dintre copiii cu vârste cuprinse între 9 şi 16 ani folosesc smartphone-ul zilnic, iar 63% de mai multe ori pe zi sau aproape tot timpul.

"Mulţi profesionişti din domeniul medical şi al sănătăţii mintale sunt reticenţi la a atribui termenul de 'dependenţă' acestei utilizări cronice şi excesive a telefonului mobil, motiv pentru care această noţiune încă nu este introdusă în Manualul de Diagnostic şi Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM - n.r.), fiind considerată mai degrabă o problemă de control al impulsurilor, existând asemănări importante între utilizarea excesivă a telefonului mobil şi o altă dependenţă comportamentală inclusă în DSM V, respectiv jocurile de noroc compulsive", a precizat dr. Andra Şerban.

Similitudinile, subliniază medicul psihiatru, includ pierderea controlului asupra comportamentului impulsiv, cu persistenţă şi dificultăţi reale în limitarea acestuia, căpătarea toleranţei, care impune nevoia de angajare mai frecvent în acest comportament pentru a obţine acelaşi sentiment de plăcere, sentimente de anxietate sau chiar nervozitate atunci când comportamentul nu este practicat şi recidiva după o anumită perioadă de evitare sau abstinenţă la dispozitiv.

"S-a dovedit că utilizarea excesivă şi cronică a telefonului mobil modifică din punct de vedere chimic circuitele de tip recompensă de la nivelul creierului, unul dintre neurotransmiţătorii afectaţi în mod special fiind acidul gama aminobutiric, care reprezintă un neurotransmiţător care poate produce calmare sau euforie şi intervine în controlul emoţiilor, în special al fricii şi anxietăţii. O altă disfuncţie fizică s-a înregistrat la nivelul materiei cenuşii, parte constituentă a creierului, conectată la partea sistemului nervos central, responsabilă de controlul motor, al memoriei şi emoţiilor, observând-se un regres în volum al acesteia, disfuncţie observată în mod similar şi la persoanele cu consum nociv de substanţe cu potenţial psihoactiv", a explicat aceasta.

Medicul ieşean a ţinut să precizeze că utilizarea patologică a telefonului a dat naştere la o serie de terminologii noi, cum ar fi nomofobia, vibraţia fantomă şi textafrenia.

"Nomofobia, NO-MOBILE-PHONE-PHOBIA, se referă la frica de a rămâne fără telefonul mobil şi la imposibilitatea de a-l folosi şi de a fi conectat la mediul online, persoana în cauză experimentând sentimente de anxietate şi stres, uneori chiar adevărate atacuri de panică însoţite de simptome fizice, precum durere în piept, respiraţie greoaie, palpitaţii, transpiraţie şi tremur. Persoanele cu nomofobie se tem de faptul că ar putea să nu aibă telefonul aproape, acesta fiind sursa unui confort psihologic generat de permanenta capacitate de acces la informaţii, comunicare şi socializare, motiv pentru care îşi iau mobilele oriunde merg, îşi verifică în permanenţă aparatele, inclusiv în situaţii cu potenţial extrem de periculos, cum ar fi şofatul. Un alt fenomen modern asociat cu utilizarea prelungită a telefonului mobil este cunoscut sub denumirea de 'vibraţie fantomă' sau 'learned body habit' - 'corp obişnuit cu un obicei', care se caracterizează prin senzaţia că mobilul vibrează sau sună când, în realitate, nu se întâmplă acest lucru", a arătat dr. Andra Şerban.

O altă tulburare comună dată de dependenţa de telefon, textafrenia, este o combinaţie între halucinaţiile auditive şi amăgirea pe care o trăieşte persoana care crede că a auzit un ton de mesaj, fără a primi vreun mesaj real, sau care are senzaţia că aude tonul unui mesaj chiar dacă are telefonul pe modul silenţios.

"Există astfel o linie fină între utilizarea normală, sănătoasă, a telefonului mobil şi cea compulsivă, patologică, astfel încât se pune întrebarea cum facem distincţia între utilizarea normală şi dependenţa de telefon, în condiţiile în care majoritatea dintre noi suntem conectaţi la internet prin intermediul dispozitivelor mobile", a mai spus dr. Şerban.

Ea a explicat totodată că unele dintre semnele indicatoare ale unei suprautilizări a telefonului includ: sentimente de iritabilitate; agitaţie; nervozitate atunci când din diverse motive telefonul nu poate fi folosit; pierderea controlului asupra timpului petrecut cu telefonul în mână; dificultăţi majore şi chiar imposibilitatea de a găsi alte zone de interes şi alte activităţi decât utilizarea mobilului; trezitul de mai multe ori pe noapte pentru a verifica telefonul.

Mai mult, susţine psihiatrul ieşean, utilizarea excesivă a telefonului interferează cu performanţa la locul de muncă sau şcoală, precum şi cu relaţiile cu oamenii; cei apropiaţi devin îngrijoraţi în legătură cu timpul petrecut cu telefonul în mână.

"De remarcat este şi faptul că utilizarea telefonului poate conduce, indirect, la un accident sau o vătămare, iar recidiva este rapidă atunci când se încearcă limitarea utilizării acestuia", a mai declarat medicul.

Ea a explicat faptul că această dependenţă are o legătură strânsă cu natura omului de a socializa, de a vorbi şi de a se conecta cu ceilalţi, cu nevoia sa de atenţie şi nevoia de a nu se mai simţi singur.

"Cei mai predispuşi la această situaţie sunt adolescenţii. Un studiu recent arată că aproximativ 33% dintre copiii cu vârsta de 13 ani nu îşi închid niciodată telefonul, iar băieţii au o tendinţă mai mare de a folosi telefoanele în situaţii riscante. La fel de predispuse sunt persoanele anxioase sau introvertite, precum şi persoanele cu un control scăzut al impulsurilor", a menţionat Andra Şerban.

În astfel de condiţii, spune psihiatrul, putem considera tehnologia ca fiind atât o binecuvântare, cât şi un blestem, utilizarea ei peste limită şi menţinerea comportamentului compulsiv putând genera consecinţe grave la nivel psiho-social, pentru că determină anxietate, depresie, tulburări de somn, relaţii conflictuale, performanţe slabe la şcoală sau serviciu.

Totodată, tehnologia poate provoca, spune medicul, şi probleme de ordin somatic, cele mai frecvente fiind deteriorarea vederii şi patologia coloanei vertebrale.

"O situaţie particulară şi extrem de periculoasă ţine de utilizarea telefonului în timpul şofatului. Consecinţe negative majore pot apărea chiar dacă nu există interacţiune propriu-zisă cu telefonul, ci doar din cauza notificărilor de la nivelul acestuia", a adăugat medicul.

Deşi nu există un diagnostic oficial pentru nomofobie, respectiv utilizarea compulsivă a telefonului, în cazul în care vreţi să reduceţi din consumul mediatic din viaţa de zi cu zi există o multitudine de soluţii simple ce pot îmbunătăţi modul de interacţiune cu telefonul, în vederea reducerii impactului negativ al acestuia asupra calităţii vieţii - atrage atenţia specialistul.

"Aşadar, puneţi toate notificările pe modul silenţios, în acest fel nu veţi fi distraşi de niciun comentariu, reacţie sau postare nouă; schimbaţi display-ul telefonului pe un fundal alb-negru sau doar nuanţe de gri astfel încât ecranul să devină cât mai puţin plăcut ochiului; ţineţi telefonul cât mai departe de vedere şi încercaţi să încărcaţi bateria telefonului în afara dormitorului; la final de zi contorizaţi timpul de utilizare a telefonului; ştergeţi toate aplicaţiile pe care nu le utilizaţi, iar în cazul reţelelor de socializare lăsaţi-le doar pe cele neapărat necesare; răspundeţi strict mesajelor urgente sau limitaţi timpul de răspuns la mesaje la trei-patru ori pe zi; purtaţi un ceas astfel încât să nu aveţi nevoie să verificaţi telefonul pentru a afla cât este ora; folosiţi o parolă lungă pentru a debloca telefonul; solicitaţi ajutor atunci când simţiţi că aveţi de-a face cu o problemă asupra căreia nu mai deţineţi controlul; luaţi în considerare să contactaţi un terapeut sau un medic sau accesaţi nou-apărutele centre de 'detoxifiere digitală' ", a afirmat dr. Andra Şerban.

În concluzie, spune psihiatrul de la Institutul "Socola", telefoanele inteligente sunt principala sursă de informare, sunt folosite în foarte multe moduri, au o versatilitate extremă, iar pentru mulţi dintre noi constituie primul lucru pe care îl atingem dimineaţa la trezire şi ultimul noaptea, înainte de a adormi.

"Aşa se face că de la folosirea sa eficientă până la modul patologic de utilizare nu rămâne decât un pas, motiv pentru care e neapărată nevoie să ne aducem permanent aminte că, dincolo de smartphone, şi viaţa reală e frumoasă", a conchis Andra Şerban. AGERPRES/(A - autor: Daniela Malache, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Ada Vîlceanu)