Recuperarea funcţiilor neurologice reprezintă un proces dinamic, multi-factorial, diferit de la un pacient la altul, făcând imposibil de găsit o singură terapie ideală, perfectă pentru toţi pacienţii, afirmă prof. dr. Dafin Mureşanu, preşedinte al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii şi al Federaţiei Europene a Societăţilor de Neuroreabilitare, într-un comunicat transmis luni AGERPRES.

Potrivit acestuia, recuperarea se constituie într-un proces continuu, dinamic, care trebuie început în spital, la indicaţiile şi sub supravegherea unei echipe multidisciplinare, formată din medici neurologi, asistente medicale, kinetoterapeuţi, logopezi, psihologi, asistenţi sociali. "Reabilitarea după accidentele vasculare cerebrale, traumatismele cranio-cerebrale sau vertebro-medulare nu mai constă doar în terapie fizică. Acum există tipuri speciale de training, terapie asistată de roboţi, stimulare farmacologică şi non-farmacologică a creierului, în combinaţie personalizată", precizează specialistul.

El spune că, în ultimii ani, numărul supravieţuitorilor cu traumatisme cranio-cerebrale a crescut considerabil chiar dacă, la nivel mondial, apar 10 milioane de cazuri noi, principala cauză fiind raportată la accidentele rutiere.

"În Europa, 1,6 milioane de pacienţi sunt internaţi cu diagnostic de traumatism cranio-cerebral, iar dintre aceştia aproximativ 70.000 decedează. Pe de altă parte, aproximativ 11,5 milioane de europeni prezintă o deficienţă cauzată de un traumatism cranian. În România, incidenţa TCC este peste media europeană (150 - 300 de cazuri/ 100.000 de locuitori) de 300 de cazuri la suta de mii de locuitori, în fiecare an înregistrându-se peste 60.000 de cazuri noi. Organizaţia Mondială a Sănătăţii preconizează că, până în anul 2020, accidentele rutiere, principala cauză a traumatismelor cerebrale, vor fi al treilea mare contributor la povara globală a bolii şi dizabilităţii, după bolile cardiovasculare şi depresie", se arată în comunicatul citat.

În ceea ce priveşte accidentul vascular cerebral, potrivit statisticilor, aproximativ un milion de cazuri se înregistrează anual în Europa, studiile fiind raportate la o populaţie de 500 de milioane de locuitori. La nivel mondial, AVC constituie o a treia cauză a deceselor înregistrate, după bolile cardiovasculare şi cancer.

Conform ultimei raportări a OMS, au fost înregistrate în întreaga lume peste 15 milioane de cazuri noi de AVC, aproximativ 5 milioane dintre aceşti pacienţi decedează, iar alte 5 milioane rămân cu diverse grade de dizabilitate permanentă. Datele clinice raportate privind rata de supravieţuire după un AVC la 7 ani de la debutul bolii sunt îngrijorătoare, susţin specialiştii: 16% dintre pacienţi sunt instituţionalizaţi, 20% necesită asistenţă la mers, 31% necesită asistenţă zilnică, iar 71% au capacitatea de lucru afectată.

De asemenea, AVC reprezintă una dintre cele mai importante cauze de dizabilitate, doar aproximativ 25% dintre supravieţuitorii unui AVC fiind capabili să îşi reia activităţile profesionale prestate înainte de îmbolnăvire, arată specialiştii. Restul pacienţilor cu AVC rămân cu diverse grade de dizabilitate.

Una dintre cele mai reprezentative afecţiuni neurologice degenerative înregistrate la nivel mondial, a doua ca frecvenţă după maladia Alzheimer, boala Parkinson afectează în prezent aproximativ 6,5 milioane de persoane în întreaga lume, dintre care 1,5 milioane de europeni. Aproximativ 73.000 sunt din România, arată statisticile.

Tulburările de memorie, ale funcţiei executive, vorbire, percepţie spaţială, atenţie, calcul şi praxie, într-un cuvânt tulburări cognitive, reprezintă consecinţe frecvent întâlnite după o leziune cerebrală dobândită, în particular după un accident vascular cerebral sau o leziune cerebrală traumatică (TCC), dar şi ca efect al bolilor Alzheimer sau Parkinson, rămânând o cauză majoră de dizabilitate, susţin specialiştii. AGERPRES/(AS - autor: Roberto Stan, editor: Andreea Rotaru, editor online: Irina Giurgiu)