Chimioterapia este un tip de tratament pentru cancer care foloseşte medicamente cu scopul de a distruge celulele bolnave şi acţionează la nivelul celor maligne, care se divid şi cresc rapid, încetinind sau oprind creşterea acestora, afirmă dr. Romelia Sfetcu, medic primar Oncologie medicală, Competenţe Îngrijiri paleative şi Ultrasonografie generală, la Spitalul Universitar de Urgenţă Militar "Carol Davila".

''Scopul chimioterapiei nu este acelaşi pentru fiecare pacient şi depinde de tipul de cancer şi de cât de avansat este acesta. Chimioterapia poate fi folosită ca tratament pentru prevenirea reapariţiei celulelor canceroase după intervenţia chirurgicală, prevenirea răspândirii cancerului în alte organe, astfel încât operaţia să se poată efectua mai uşor, micşorarea dimensiunii unei tumori incurabile cu scopul de a îmbunătăţi calitatea vieţii şi pentru a ameliora simptomele (denumită chimioterapie paliativă)'', explică medicul.

În ceea ce priveşte administrarea medicamentelor citostatice, dr Romelia Sfetcu spune că acest lucru se poate face într-un spital, cabinet medical sau la domiciliul pacientului iar tratamentul este stabilit în funcţie de tipul de cancer, medicamentele folosite şi modul în care răspunde organismul.

''Uneori, tratamentul înseamnă înghiţirea unei pastile sau se administrează printr-o injecţie. Frecvent însă, la cei mai mulţi pacienţi tratamentul este injectabil, printr-o venă. Chimioterapia intravenoasă se realizează cu ajutorul unor branule, porturi sau camere implantabile şi pompe pentru perfuzie continuă, în special când durata tratamentului este mai lungă. Chimioterapia se administrează pe cicluri de tratament, care pot dura una sau mai multe zile şi sunt urmate de o perioadă de repaus. Medicul oncolog va stabili planul de tratament chimioterapic în funcţie de tipul de cancer, de medicamentele folosite şi de modul în care organismul tău răspunde la tratament'', adaugă dr. Romelia Sfetcu.

Medicul mai arată că o caracteristică esenţială a chimioterapiei clasice este absenţa unei specificităţi absolute asupra celulei canceroase, adăugând că eficacitatea acesteia se bazează pe diferenţa de susceptibilitate între celulele tumorale şi cele normale.

''Chimioterapia reprezintă tratamentul general medicamentos sistemic al cancerului, ce se bazează pe utilizarea unor substanţe (citostatice) care interferează cu metabolismul celular şi în consecinţă antrenează o citoliză. Actul de naştere al chimioterapiei datează din 1943, când s-a constatat că expunerea accidentală la azot iperită determină regresia adenopatiilor şi aplazie medulară (efecte citostatice), termenul fiind introdus de Paul Erlich. Chimioterapia este un tratament general. Citostaticele acţionează în general asupra unor ţinte implicate în multiplicarea celulară şi sunt deci active asupra ţesuturilor în proliferare'', mai spune dr. Sfetcu.

Ea subliniază că medicul oncolog recomandă fiecărui pacient un anumit protocol de tratament, care cuprinde unul sau mai multe citostatice.

''Acest protocol se elaborează ţinând seama de mai mulţi factori - localizarea bolii, tipul de cancer; stadiul bolii; tipul de chimioterapie preconizat; recomandarea ghidurilor de terapie; patologia asociată a pacientului (alte boli); preferinţele pacientului. Chimioterapia primară/de inducţie, în cazul unor tumori foarte chimiosensibile, ca de exemplu tumorile cu celule germinale, limfoamele maligne - chimioterepia poate fi curativă chiar la cazurile avansate/metastatice. Chimioterapia adjuvantă se efectuează după tratamentul local radical (chirurgie sau radioterapie) al tumorii primare; chimioterapia neoadjuvantă reprezintă prima secvenţă terapeutică, înaintea tratamentului local al tumorii primare. Asocierea chimio-radioterapie este tot mai mult utilizată în special în cazurile avansate locoregional, precum şi în cazul unor tratamente adjuvante. Are ca scop ameliorarea controlului local printr-un efect sinergic între radioterapia cu acţiune locoregională şi chimioterapia ca tratament general. Chimioterapia paliativă se adresează stadiilor avansate, metastazelor, recidivelor tumorale. Scopul urmărit este prelungirea supravieţuirii şi/sau ameliorarea calităţii vieţii, faţă de tratamentul simptomatic exclusiv. Atât chimioterapia cât şi alte tratamente medicamentoase sunt recomandate şi se efectuează la indicaţia medicului specialist oncolog, care colaborează cu restul echipei multidisciplinare pentru stabilirea planului general de tratament cu toate etapele sale'', detaliază medicul.

În privinţa căilor de administrare a chimioterapiei, Romelia Sfetcu arată că, în funcţie de individ, se foloseşte chimioterapia în perfuzie, care permite expunerea prelungită a celulelor tumorale la agenţi citotoxici şi, totodată, o ameliorare a toleranţei pacientului la efectele secundare imediate a chimioterapicelor (mai ales la toxicitatea hematologică), modalitate indicată în tumorile cu o cinetică lentă şi puţin chimiosensibile.

Chimioterapia intraperitoneală reprezintă modalitatea de a obţine o concentraţie crescută de substanţe citotoxice în contact direct cu seroasa peritoneală ce posedă un 'clearance' scăzut faţă de circulaţia sistemică - substanţele cu greutate moleculară crescută şi lipofilie scăzută prezintă un avantaj farmacologic. Cancerele ovariene şi unele cancere digestive cu diseminare peritoneală fac obiectul de studiu al chimioterapiei intraperitoneală. Chimioterapia intra-arterială constă în administrarea chimioterapicelor direct în artera nutritivă a tumorii, după introducerea unui cateter intra-arterial - permite creşterea concentraţiei intratumorale a produselor citotoxice şi expunerea minimă sistemică la efecte secundare. O altă modalitate de tratament o reprezintă chimioterapia orală, scopul acesteia fiind de a obţine o durată mai lungă la medicament. În acest caz, tratamentul poate fi efectuat într-un spital, cabinet medical sau la domiciliul pacientului.

Referindu-se la toxicitatea chimioterapiei, medicul spune că lipsa unei specificităţi absolute asupra ţesuturilor tumorale antrenează un grad de toxicitate asupra ţesuturilor normale, în special cele cu un "turnover rapid" ( măduva hematogenă, mucoasele, tegumentele şi fanerele, gonadele).

''Toxicitatea acută, comună majoritătii citostaticelor este datorată lezării predilecte a ţesuturilor rapid proliferative (măduva hematogenă, mucoasele, tegumentele şi fanerele, gonadele). Toxicitate hematologică - cel mai frecvent se înregistrează leucopenie cu neutropenie, urmată de trombopenie şi anemie. Toxicitate digestivă sub formă de greţuri şi vărsături, toxicitate mucoasă - manifestată cel mai des ca stomatită, mai rar ca alterare a gustului, toxicitatea cutanată - manifestată sub forma reacţiilor de hipersensibilizare şi anafilactice. Sindromul palmo-plantar sau eritrodisestezia palmo-plantară este o reacţie toxică medicamentoasă care debutează ca o erupţie cutanată şi descuamativă a palmelor şi suprafeţei plantare a tălpilor. Toxicitate vasculară - tromboembolismul asociat chimioterapiei reprezintă o problemă serioasă din cauza riscului crescut de tromboză datorat eliberării de către tumoră a unui factor tisular cu efect procoagulant responsabil pentru declanşarea cascadei de coagulare extrinsecă. Toxicitatea tardivă, toxicitate cardiacă - este frecvent cronică şi mai rar acută, leucemia mieloidă acută - poate să apară după chimio-radioterapie'', explică dr. Romelia Sfetcu. AGERPRES/(AS - autor: Cristina Tatu, editor: Mirela Bărbulescu, editor online: Irina Giurgiu)

Sursa foto: scumc.ro