Ritmurile vesele ce domină zgomotele traficului de pe bulevardul central Ermu din Atena au o sursă nu tocmai fericită: zeci de copii, în special bulgari şi români, care cerşesc cântând la acordeon şi la tobe, forţaţi de propriii părinţi sau de reţele infracţionale de exploatare infantilă, informează joi EFE.

"Forma de exploatare a copiilor care este cel mai mult raportată prin linia noastră SOS este cerşetoria. Copii care sunt obligaţi, împreună cu un adult sau singuri, să ceară bani pe stradă", a declarat pentru EFE Stavrula Spiropulu, psiholog la ONG-ul "Zâmbetul Copilului".

Numai în prima jumătate a anului 2024, acest ONG a raportat autorităţilor 571 de cazuri de cerşetorie de către copii în Grecia, cu 40% mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului 2023.

"Aceşti copii sunt în mod frecvent exploataţi de reţele infracţionale, care au strategii astfel încât să nu fie localizaţi de autorităţi", spune Spiropulu.

Irini Topsi, specialistă în ştiinţe sociale la ONG-ul "ARSIS - Organizaţia Socială pentru Sprijinul Tineretului", iese zilnic pe străzile Atenei pentru a localiza victimele traficului de persoane, în cadrul unui proiect finanţat de Uniunea Europeană şi Ministerul Migraţiei şi Azilului elen care se desfăşoară în Grecia, Bulgaria şi România.

"În principal, găsim copii între 2 şi 17 ani care cerşesc pe străzile din centrul Atenei, care sunt acolo în fiecare zi. Nu sunt la şcoală, au fost excluşi de la educaţie şi, în esenţă, drepturile lor sunt încălcate", a subliniază Topsi.

Obiectivul principal vizează localizarea posibilelor victime ale traficului de persoane din Bulgaria sau România pentru a le oferi sprijin, în cooperare cu Centrul Naţional de Solidaritate Socială din Grecia (EKKA). Cu toate acestea, lucrătorii sociali întâlnesc frecvent şi copii din Grecia, mulţi de etnie romă, în contextul în care ţara încă îşi revină din criza financiară şi economică gravă din 2009.

"După ce localizăm un copil, ne apropiem de el, îi dăm ceva de mâncare sau ceva ce vedem că are nevoie, lucruri sau o haină, încercăm să vorbim cu el, să îl facem să aibă încredere în noi", spune Topsi. "Apoi examinăm contextul familial şi social pentru a aplica un plan de intervenţie personalizat şi un sprijin cuprinzător", a adăugat ea.

Problema, denunţă Spiropulu, este că autorităţile nu tratează de obicei aceste probleme ca infracţiuni ce ţin de traficul de fiinţe umane, ci drept cazuri de incitare la cerşetorie, o infracţiune minoră, pentru care este dificil să iniţiezi un proces de retragere a custodiei părinţilor. În consecinţă, de multe ori autorităţile nu investighează circumstanţele sau motivele pentru care copiii cerşesc.

"Presiunea asupra sistemului de politici sociale a fost foarte mare şi acesta nu şi-a revenit după criza financiară" care a afectat Grecia între 2010 şi 2018, explică Katerina Putu, co-fondatoare "ARSIS".

Experta regretă că nu au fost create fonduri în Grecia pentru a garanta coeziunea socială şi pentru a nu se ajunge la "inegalitatea extremă" în timpul crizei, o carenţă ce nu a fost abordată.

În majoritatea cazurilor, este vorba de copii din familii sărace, forţaţi să cerşească pe stradă de către propriii părinţi. Totuşi, "există şi semne de exploatare mai sistematică, cu o metodologie specifică în spate", cazuri ce necesită investigaţii suplimentare de către autorităţi, subliniază Valantis Papathanasiu, avocat şi coordonator al proiectului, care se desfăşoară în mai multe oraşe din nordul din Grecia.

Această activitate meticuloasă de documentare şi supraveghere pe care ARSIS o desfăşoară din 1998 nu a determinat liderii politici, atât din guvernul central, cât şi din administraţia locală, să se ocupe de situaţie, deplânge situaţia Putu.

Papathanasiu consideră că "multe lucruri ar putea fi îmbunătăţite", de la cadrul legal în sine privind traficul de persoane şi numărul structurilor de stat care primesc copii, "care aparent nu sunt suficiente", până la reacţiile statului, autorităţilor şi societăţii. AGERPRES/(AS - autor: Raluca-Elena Anghel, editor: Gabriela Ionescu, editor online: Ady Ivaşcu)