Deşi este considerat părintele sculpturii moderne, opera lui Constantin Brâncuşi (1876-1957) a fost expusă în puţine expoziţii. El prefera să-şi invite curioşii în atelierul său, o idee pe care Centrul Cultural "Georges-Pompidou' din Paris o recuperează acum prin cea mai mare expoziţie asupra artistului de origine română organizată vreodată, relatează marţi agenţia EFE.

Prin circa 200 de sculpturi, fotografii, schiţe şi imagini video, celebrul muzeu de artă contemporană din Paris prezintă începând de miercuri o retrospectivă amplă ce parcurge viaţa şi opera lui Brâncuşi, începând cu călătoria sa pe jos traversând aproape toată Europa pentru a se instala în capitala franceză în anul 1904, până la ultimele sale opere în căutarea formei pure şi a stilizării radicale.

"Este un artist foarte puţin expus în timpul vieţii sale, întrucât el prefera să-şi invite contemporanii să vină la atelierul său. Îi plăcea să controleze toate dimensiunile prezentării sculpturilor sale", explică în prezentarea către presă Ariane Coulondre, comisara acestei expoziţii temporare deschise până pe 1 iulie.

Prin atelierul lui Brâncuşi, situat pe strada Ronsin, în arondismentul 15 al Parisului, au trecut vizitatori de toate felurilor în cele cinci decenii cât a fost instalat acolo, pe lângă prieteni celebri cum au fost de asemenea artiştii Amedeo Modigliani sau Marcel Duchamp.

Aceşti vizitatori vorbeau apoi despre senzaţia de a fi pătruns într-o altă lume, despre emoţia luminii şi despre culoarea albă a prafului care invada spaţiul (şi de asemenea barba şi hainele sculptorului), aşa cum a lăsat în scris editoarea americană Margaret Anderson, fondatoare a influentei reviste de artă The Little Review.

Atât de crucial a fost pentru Brâncuşi acest atelier încât, la moartea sa, în anul 1957, l-a lăsat moştenire statului francez, dar cu condiţia să fie reconstituit. "Era într-un fel muzeul creaţiei sale, o operă în sine", explică Ariane Coulondre.

Nu este aşadar întâmplător faptul că acest spaţiu cu instrumente suspendate şi pregătit pentru lucrul manual dificil ocupă inima retrospectivei pe care Centrul Pompidou o desfăşoară primăvara aceasta, imediat înainte ca Parisul să se umple cu spiritul olimpic şi înaintea lucrărilor de renovare care vor ţine închis acest muzeu între 2025 şi 2030.

Scenografia retrospectivei lui Brâncuşi păstrează prin luminozitate, amplitudine şi forme fluide legătura directă a spaţiului cu opera şi atelierul lui Brâncuşi, unde muzica se auzea mereu.

Pentru că a fost un meloman înrăit, la expoziţie pot fi văzute discurile de vinil şi ascultate ca muzică de fond, unele din piesele care alcătuiau colecţia sa imensă şi eclectică de discuri, de la jazz până la flamenco, trecând prin muzica africană, folclorul Americii Latine sau pianul magistral al lui Béla Bartók.

Potrivit comisarei expoziţiei, această varietate a gusturilor este una dintre dovezile care arată că Brâncuşi căuta să se îmbogăţească cu tot soiul de influenţe, în timp ce explora originalitatea cea mai radicală care i-a caracterizat opera.

"Revoluţia lui Brâncuşi în istoria sculpturii a fost una triplă", subliniază Ariane Coulondre, explicând astfel de ce el este considerat părintele sculpturii moderne.

A fost în primul rând o "revoluţie a gestului", întrucât artistul, care a devenit cetăţean francez, "sculpta direct în material", după ce "timp de secole sculptorii modelaseră în lut".

În al doilea rând, el a făcut o "revoluţie a formei", dat fiind că Brâncuşi a căutat să o reducă la puritate şi geometrie, încercând "să meargă dincolo de aparenţe". Mai multe exemple ale păsărilor lui Brâncuşi pot fi văzute la Centrul Pompidou aşezate peste profilul urban al Parisului, profitând de vederile spectaculoase pe care le oferă centrul de artă contemporană.

"A treia revoluţie a fost relaţia cu spaţiul, cu jocul de la bază, mişcarea şi reflexele", lucru care poate fi apreciat în mod special cu opera turnantă a personajului mitologic Leda, a completat comisara expoziţiei.

La această expoziţie se regăsesc de asemenea opere emblematice precum "Muza adormită", "Sărutul" şi mai multe versiuni ale "Coloanei infinitului", care a fost proiectul său cel mai monumental.

Este de asemenea expusă controversata "Prinţesa X", care în anul 1920 a provocat un scandal din cauza ilustrării sale falice, deşi, pentru Brâncuşi, fascinat de dubla lectură şi de confruntarea masculinului şi femininului, a reprezentat eternitatea frumuseţii femeii.AGERPRES/(AS - autor: Sorin Popescu, editor: Codruţ Bălu, editor online: Ady Ivaşcu)

Foto: (c) Mohammed Badra/EPA