Îngrijitoare la domiciliu, românca Cornelia Weisz a trebuit să aştepte mai mult de două luni pentru a reveni la locul său de muncă din Austria, dar a ajuns luni la Viena graţie unui tren special introdus pentru a depăşi închiderea frontierelor din cauza pandemiei de coronavirus, informează AFP.

Duminică seara, când s-a urcat în tren la Timişoara, Cornelia Weisz, 42 de ani, a strecurat în bagaje şi o fotografie cu cei doi copii ai săi care au rămas în România. Motivaţia Corneliei pentru a reveni în Austria, de unde a plecat în februarie: "salariul desigur, de cinci ori mai mare decât aş primi în România", subliniază această femeie care a plecat pentru o perioadă de patru săptămâni în care se va ocupa de o persoană în vârstă cu diabet din regiunea Tyrol.

În mod normal, 60.000 de îngrijitoare, dintre care 80% sunt femei din România şi Slovacia, lucrează în mod oficial în Austria, unde 33.000 de persoane au nevoie de asistenţă medicală zi şi noapte. Închiderea frontierelor, în luna martie, a pus capăt acest sistem şi a provocat nelinişti familiilor persoanelor care au nevoie de asistenţă în Austria.

Foto: (c) CONSTANTIN DUMA / AGERPRES FOTO

Presate de Viena, autorităţile române au sfârşit pentru a-şi da acordul pentru introducerea unei legături feroviare de noapte între Timişoara şi Viena, o distanţă de 525 kilometri. Prima garnitură a plecat duminică seara şi a ajuns luni la Viena.

După un control al temperaturii la plecare, cele aproximativ o sută de îngrijitoare la domiciliu, majoritatea absolută femei, au fost supuse unui test de depistare a coronavirusului la intrarea pe teritoriul Austriei şi au fost plasate la izolare în aşteptarea rezultatelor.

Alte cinci trenuri, operate în parteneriat de compania austriacă de căi ferate OBB şi compania românească CFR sunt programate până la finele lunii mai. România, care până acum a înregistrat peste 15.000 de cazuri de Covid-19 şi 961 de decese, ar urma să pună capăt vineri carantinei.

Pe lângă atracţia oferită de o remuneraţie superioară venitului mediu din România, există şi legăturile care s-au format între îngrijitoare şi cei îngrijiţi. "Este ca şi cum am merge să ne revedem familia", spune Frusina Samuilă, 62 de ani, care precizează că a vorbit de mai multe ori la telefon în ultimele două luni cu doamna vârstnică din Austria de care se ocupă de trei ani.

Foto: (c) CONSTANTIN DUMA / AGERPRES FOTO

Printre puţinii bărbaţi care au făcut parte din primul grup este şi Ion, 56 de ani, care a plecat în Austria pentru a avea grijă de un sexagenar care suferă de o formă de scleroză în plăci. "Acolo toată lumea îmi spune Johann şi toţi locuitorii mă cunosc", spune acest fost instalator care regretă totuşi că nu şi-a găsit un loc de muncă în România.

Însă condiţiile de muncă nu sunt întotdeauna la înălţimea aşteptărilor. Potrivit unor mărturii publicate în mass media din România, mai multe îngrijitoare au fost exploatate de familiile la care au lucrat şi nu au putut pleca din cauza constrângerilor care au legătură cu pandemia.

La aceasta se adaugă şi absenţa celor apropiaţi sau sentimentul de culpabilitate pentru că şi-au lăsat copii în grija bunicilor. În mod normal, îngrijitoarele alternează o lună de muncă în Austria cu o lună petrecută în România. "Nu aş putea munci mai mult de o lună la rând", recunoaşte Cornelia Weisz. AGERPRES/(AS-autor: Constantin Balaban, editor: Mariana Nica,editor online: Adrian Dădârlat)