Relaţiile între România şi Elveţia consemnează o dinamică pozitivă şi dialogul politic bilateral s-a intensificat în ultimul an, iar schimburile comerciale între cele două ţări se extind, în primele patru luni ale anului 2018 balanţa comercială bilaterală devenind favorabilă României pentru prima dată după anul 1990, declară ambasadorul României în Confederaţia Elveţiană, Vlad Vasiliu, într-un interviu acordat AGERPRES.

Diplomatul român notează că dezvoltarea raporturilor politice bilaterale între Bucureşti şi Berna este relevată şi de faptul că până la sfârşitul acestui an vor efectua vizite în România, printre alţii, preşedintele Confederaţiei Elveţiene şi ministrul federal de finanţe.

Referitor la domeniile economice de interes pentru Berna, ambasadorul Vlad Vasiliu menţionează că în ultima perioadă au fost primite din mediul de afaceri elveţian tot mai multe semnale privind interesul de realizare de investiţii în România, tot mai multe firme elveţiene luând în calcul relocarea unor capacităţi de producţie sau extinderea activităţii acestora în România. În acelaşi timp, există potenţial de dezvoltare a colaborării în domeniul IT şi în sectorul inovativ, demonstrat prin participarea constantă în ultimii ani a inventatorilor români la ediţiile Salonului Internaţional de Invenţii de la Geneva.

Cu acelaşi prilej, ambasadorul român subliniază că, în marea lor majoritate, românii din Elveţia sunt bine integraţi în societatea elveţiană, indiferent de zona lingvistică în care s-au stabilit, iar nivelul lor de pregătire profesională, peste medie, face ca aceştia să facă parte activ din elita intelectuală elveţiană.

Pe de altă parte, diplomatul român a abordat o problemă care marchează semnificativ Europa în ultimii ani - afluxul de migranţi. În această privinţă, el remarcă faptul că în 2017 numărul cererilor de azil în Elveţia a scăzut cu aproximativ jumătate faţă de anul precedent, principalele ţări de origine ale solicitanţilor de azil rămânând Eritreea, Afganistan şi Siria. Totuşi, în raport cu populaţia, rata solicitărilor de azil din Elveţia a fost, şi în 2017, mult peste media europeană care a fost de 1,4 solicitări la 1000 de locuitori (2,5 în 2016) fiind de 2,2 la 1000 de locuitori (respectiv 3,4 în 2016), situaţie care a determinat executivul de la Berna să adopte o serie de măsuri administrative şi legislative complexe.

Interviul, acordat prin e-mail, face parte din proiectul editorial #CentenarDiplomatic desfăşurat de AGERPRES pe parcursul întregului an, cu accent pe relaţiile diplomatice în contextul aniversării a 100 de ani de la Marea Unire.


AGERPRES: Cum caracterizaţi situaţia actuală a relaţiilor româno-elveţiene, la aproape un an şi jumătate de la preluarea mandatului dumneavoastră de ambasador?

Vlad Vasiliu: Apreciez că relaţiile bilaterale între România şi Elveţia consemnează o dinamică pozitivă şi doresc chiar să remarc intensificarea, în ultimul an, a dialogului politic bilateral. Aş aminti, în acest sens, atât întrevederile care au avut deja loc - vizita la Bucureşti a şefului diplomaţiei elveţiene, domnul Ignazio Cassis (10 septembrie 2018), vizita oficială în Elveţia a domnului Liviu Dragnea, preşedintele Camerei Deputaţilor (29 - 31 mai 2018), vizita de lucru în Elveţia a unei delegaţii a Grupului parlamentar de prietenie România - Elveţia, condusă de domnul deputat Dragoş-Petruţ Bârlădeanu (26 - 29 noiembrie 2017), cât şi întrevederile preconizate până la finele anului curent, respectiv vizitele în România ale preşedintelui Confederaţiei Elveţiene, domnul Alain Berset, şi ministrului federal de finanţe Ueli Maurer, precum şi cea a secretarului de stat pentru economie, doamna Marie-Gabrielle Ineichen-Fleisch.

AGERPRES: Cum au evoluat schimburile comerciale între România şi Elveţia în 2017 şi care sunt estimările dumneavoastră pentru anul în curs în această privinţă? Care sunt principalele domenii economice de interes pentru partea elveţiană?

Vlad Vasiliu: În 2017, comparativ cu 2016, volumul schimburilor comerciale bilaterale a crescut cu 12,75%, atingând 857,8 milioane euro, din care exporturile româneşti au fost de 400,8 milioane euro şi importurile din Elveţia de 457 milioane euro. Totodată, remarcăm o creştere a exportului românesc cu 14,55%. Menţionez că în primele patru luni ale anului 2018, pentru prima dată după anul 1990, balanţa comercială bilaterală este favorabilă României, cu 26,8 milioane euro (exporturile româneşti: 149,9 milioane euro, în timp ce importurile din Elveţia s-au cifrat la 123,1 milioane euro), în condiţiile în care, în perioada post revoluţionară, România a înregistrat constant un sold negativ cu Elveţia, care are o economie tradiţional orientată spre exportul de produse cu înalt nivel tehnologic şi cu valoare adăugată ridicată. Dacă acest trend se menţine până la sfârşitul anului, vom consemna o creştere a exporturilor româneşti de circa 10% faţă de anul precedent şi de ce nu, pentru prima data după anul 1990, o balanţă comercială pozitivă cu Elveţia.

În ceea ce priveşte cea de-a doua întrebare, mă bucur să vă spun că în ultima perioadă au fost receptate din mediul economic elveţian tot mai multe semnale privind interesul de realizare de investiţii în România, tot mai multe firme elveţiene luând în calcul relocarea unor capacităţi de producţie sau extinderea activităţii acestora în România. Acest lucru se datorează şi oportunităţilor oferite de cadrul juridic al Uniunii Europene în continuă dezvoltare şi diversificare cu diverse state şi organizaţii regionale, precum şi intensificării politicilor protecţioniste. Se pot anticipa noi relocări în ţara noastră după modelul investiţiei pe care grupul Alu Merziken a făcut-o la Satu Mare, în producţia de profile din aluminiu, produse extrudate complexe şi componente pentru industria aeronautică şi automobilă.

Alte exemple de interes vizează domeniile producţiei de biocombustibili, cum ar fi investiţia firmei Clariant, în valoare de circa 100 milioane franci elveţieni (CHF), în fabrica de bioetanol de la Craiova, preluarea de către SAG a grupului de firme româneşti Autonet sau dezvoltarea unui centru de afaceri în apropierea aeroportului Timişoara, de către grupul Artemis/Franke. De curând, concernul SIKA a demarat procesul de obţinere a aprobărilor necesare în vederea construirii celei de-a treia fabrici în România, la Chitila. Investiţiile elveţiene enumerate se vor adăuga celor deja realizate de grupurile Novartis, Holcim, Nestle, Ameropa şi altele.

Există oportunităţi de dezvoltare a colaborării şi în domeniul IT, aşa cum a rezultat în urma vizitelor delegaţiei economice a asociaţiei ARIES în Elveţia, din 11-12 octombrie 2017, sau a participării a 12 companii din sectorul IT românesc la expoziţia eCom Geneva, în perioada 24-25 aprilie 2018. Totodată, există potenţial de colaborare în sectorul inovativ, demonstrat prin participarea constantă în ultimii ani a inventatorilor români la ediţiile Salonului Internaţional de Invenţii de la Geneva (anul acesta desfăşurat în perioada 11-15 aprilie). Nu în ultimul rând, doresc să amintesc proiectul investiţional al companiei româneşti Tudor Tech SA la Saint Imier, într-o unitate pentru producţia de scanere de mari dimensiuni pentru avioane.

AGERPRES: România a deţinut pentru prima dată calitatea de ţară parteneră şi invitat de onoare la Târgul Internaţional de Turism FESPO Zurich, cea mai mare manifestare pentru public din Elveţia, desfăşurată în perioada 25 - 28 ianuarie 2018. Ce a însemnat, concret, acest eveniment pentru ţara noastră, în particular pentru promovarea sectorului turistic din România?

Vlad Vasiliu: Prezenţa la FESPO a constituit desigur un eveniment cu o importantă vizibilitate în Elveţia a turismului românesc şi, în general, a României, chiar la începutul anului 2018, anul Centenarului Marii Uniri. Această participare a fost reflectată pe larg de presa locală, mai ales de cea de specialitate. Au fost publicate circa 20 de articole de specialitate care au făcut o prezentare a destinaţiei turistice România şi au reflectat potenţialul şi atractivitatea produsului turistic românesc. Menţionez că participarea românească a fost pozitiv apreciată şi de oficialii elveţieni. Aş aminti, în acest sens, declaraţia directorului FESPO, Stephan Amstad: "Ţara parteneră din acest an, România, a fost deosebit de apreciată în rândul vizitatorilor. Puţini dintre aceştia au ştiut cât de multe poate oferi România, dar prin prezenţa României la târg am schimbat lucrurile".

Doamna Monica Radu, ca reprezentantă a turismului pentru persoane cu dizabilităţi (tematica specifică a FESPO - 2018) şi membru fondator al mai multor asociaţii pentru persoane cu dizabilităţi, a prezentat preocupările şi eforturile româneşti în dezvoltarea unui turism accesibil persoanelor cu dizabilităţi. Desigur, în cadrul standului naţional, mai multe firme româneşti şi-au prezentat oferta de servicii turistice şi au încheiat cu parteneri elveţieni precontracte pentru 2018. Acum, la câteva luni de la FESPO, îmi face plăcere să constat că au început să apară "roadele" acestei participări. Tur-operatori elveţieni relevanţi au epuizat, deja din iunie, ofertele de pachete de sejur în România pentru anul în curs. Nu în ultimul rând, pe perioada târgului, delegaţia română condusă de domnul Bogdan Tomoiagă, secretar de stat în Ministerul Turismului, a avut o serie de întrevederi cu oficiali elveţieni şi din Principatul Liechtenstein şi cu conducerile unor tur-operatori importanţi din Elveţia, iar acum Ministerul Turismului lucrează la extinderea cooperării cu aceştia.

AGERPRES: Vă rog să faceţi o scurtă prezentare a situaţiei cetăţenilor români stabiliţi în Elveţia. Cum cooperează ambasada cu asociaţiile românilor din această ţară?

Vlad Vasiliu: Conform datelor furnizate de Secretariatul de stat pentru Migraţie (SSM), la sfârşitul lunii mai 2018, în Elveţia erau înregistraţi 18.702 cetăţeni români, dintre care 15.858 cu rezidenţă permanentă şi 2.844 cetăţeni români rezidenţi nepermanent, iar majoritatea acestora sunt stabiliţi, preponderent din motive economice, în cantoanele Zurich, Vaud, Berna şi Geneva. Acestui număr i se adaugă aproximativ 9.000 de români stabiliţi anterior pe teritoriul Confederaţiei, care având cetăţenia elveţiană sunt înregistraţi, exclusiv, ca cetăţeni elveţieni.

O mare parte a migraţiei româneşti în Elveţia datează de la începutul anilor '70 şi este formată din persoane înalt calificate, emigrate în special din considerente politice, care au reuşit să se integreze foarte bine, atât profesional, cât şi social în societatea elveţiană. După 1 iunie 2009, data extinderii la România şi Bulgaria a prevederilor Acordului privind libera circulaţie a persoanelor dintre UE şi Elveţia, numărul românilor care s-au stabilit în Elveţia a crescut considerabil. Trebuie spus că, în marea lor majoritate, românii din Elveţia sunt bine integraţi în societatea elveţiană, indiferent de zona lingvistică în care s-au stabilit, iar nivelul lor de pregătire profesională, peste medie, face ca aceştia să facă parte, în mod activ, din elita intelectuală elveţiană.

Aş vrea să menţionez că, în vederea păstrării şi promovării limbii şi culturii române, o parte dintre românii stabiliţi în Elveţia au constituit nouă asociaţii româneşti sau româno-elveţiene care reprezintă importanţi catalizatori ai schimburilor cultural-academice şi sociale dintre România şi Elveţia. De asemenea, în Elveţia funcţionează 18 parohii româneşti, dintre care majoritatea sunt ortodoxe. Se poate aprecia că bisericile, ca instituţii, indiferent de subordonarea lor canonică, au o contribuţie importantă la menţinerea identităţii naţionale şi întărirea sentimentului naţional. Ambasada a menţinut şi promovat un dialog constant cu asociaţiile şi cu parohiile româneşti, pentru realizarea unor proiecte care, în aprecierea noastră, au venit în întâmpinarea aşteptărilor comunităţii române. Centenarul Marii Uniri ne oferă posibilitatea consolidării şi aprofundării colaborării cu mediul asociativ românesc din Elveţia şi considerăm că acest moment poate deveni un real factor de coagulare, care să contribuie la intensificarea colaborării dintre asociaţii, în vederea realizării unor proiecte culturale ample, cu real impact.

AGERPRES: Europa a devenit, în ultimii ani, destinaţia unui val masiv de imigranţi, foarte mulţi dintre ei în situaţie ilegală, veniţi din zone de conflict din Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi Asia. În calitate de stat membru al Spaţiului Schengen, cum a fost afectată Elveţia de acest fenomen încă prezent, deşi nu la amploarea din 2015 şi 2016?

Vlad Vasiliu: Desigur prin poziţia sa geografică şi un nivel de trai ridicat Elveţia reprezintă pentru un număr important de imigranţi o posibilă destinaţie. În conformitate cu datele publicate de Secretariatul de Stat pentru Migraţie (SEM), faţă de anul 2015, când în Elveţia s-au înregistrat 39.523 cereri de azil (cu 40% mai mult decât în 2014), în 2016 s-au înregistrat 27.207 cereri de azil, iar în 2017 numărul acestora a fost de 18.088. Principalele ţări de origine ale solicitanţilor de azil în Elveţia au fost şi rămân Eritreea, Afganistan şi Siria. Această evoluţie şi diminuare semnificativă a numărului de imigranţi se datorează în principal închiderii parţiale a frontierelor, în luna martie 2016, pe 'ruta balcanică', dar şi limitării clare, de la jumătatea lunii iulie 2017, a migraţiei prin Marea Mediterană centrală. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că marea majoritate a imigranţilor intenţionau să ajungă în Germania, Franţa sau ţările scandinave şi, pe acest considerent, au ocolit în mod intenţionat Confederaţia Elveţiană sau au încercat "să treacă neobservaţi".

Per ansamblul tuturor cererilor de azil depuse în Europa, ponderea celor înregistrate în Elveţia, a ajuns în 2017 la aproximativ 2,5%. Acest procent reprezintă a doua cea mai redusă rată consemnată în Elveţia, după 1990, şi se explică şi prin faptul că marea majoritate a imigranţilor interceptaţi de poliţia de frontieră elveţiană nu au solicitat azil în această ţară. Cu toate acestea, în raport cu populaţia, rata solicitărilor de azil din Elveţia rămâne, şi în 2017, mult peste media europeană, care a fost de 1,4 solicitări la 1000 de locuitori (2,5 în 2016) fiind de 2,2 la 1000 de locuitori (respectiv 3,4 în 2016). Această realitate a determinat executivul de la Berna să ia numeroase măsuri administrative şi legislative complexe precum: reformarea procedurilor de acordare a azilului (accelerarea procesului de prelucrare şi evaluare a solicitărilor: cel mult 140 de zile pentru orice solicitare de azil), înfiinţarea unor centre federale (pentru eficientizarea costurilor dar şi pentru o derulare simplificată a procesului administrativ şi decizional), precum şi participarea la diferite iniţiative şi demersuri politice internaţionale: participarea, în calitate de membru, la lucrările Grupului de contact pentru Marea Mediterană centrală; încheierea de parteneriate pentru migraţie; intensificarea colaborării cu Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR), Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM) şi Comitetul Internaţional al Crucii Roşii.

Nu în ultimul rând executivul federal a înfiinţat funcţia de delegat guvernamental special pentru problemele de migraţie din Orientul Mijlociu. Principala misiune a delegatului Consiliului Federal vizează intensificarea operaţionalizării politicii de migraţie a Elveţiei, cu accent pe repatrierea şi reintegrarea socio-profesională a imigranţilor. În plan geografic, activităţile acestuia se vor concentra în primul rând asupra evoluţiilor şi cooperării cu Siria, Irak, Iordania, Liban şi Turcia. Delegatul federal are şi mandatul de a se implica activ în lupta împotriva migraţiei ilegale şi a traficului de fiinţe umane.

AGERPRES: Începând din 2007, în cadrul contribuţiei la extinderea Uniunii Europene, Elveţia a sprijinit financiar - cu o sumă anuală de 1,2 miliarde euro - un mare număr de proiecte care au vizat reducerea disparităţilor economice şi sociale în ţările din Europa Centrală şi de Est devenite membre în 2004, 2007 (România şi Bulgaria) şi 2013. Cum a contribuit acest sprijin la integrarea României în structurile europene?

Vlad Vasiliu: Daţi-mi voie să încep răspunsul cu o serie de precizări de context. Programul de cooperare româno-elveţian a fost implementat în baza Acordului-cadru dintre Guvernul României şi Consiliul Federal elveţian privind implementarea Programului de cooperare elveţiano-român vizând reducerea disparităţilor economice şi sociale în cadrul Uniunii Europene extinse. Suma alocată României, în prima tranşă a contribuţiei elveţiene a fost de 181 de milioane CHF. Fondurile au putut fi angajate până la data de 6 decembrie 2014, iar plăţile vor fi efectuate până la sfârşitul lui 2019. Procentul de angajare a fondurilor elveţiene a fost de 100%, iar rata efectivă de absorbţie va depăşi probabil, potrivit estimărilor actuale, la finele lui 2019, nivelul de 85%.

Prima contribuţie financiară elveţiană la fondul de coeziune al Uniunii Europene a reprezentat pentru România, desigur, o experienţă importantă, dar şi o valoare adăugată reală. Domeniile şi proiectele au fost selectate din perspectiva relevanţei lor pentru dezvoltarea României şi au vizat: promovarea creşterii economice şi susţinerea mediului de afaceri, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, promovarea gestionării durabile a energiei, îmbunătăţirea siguranţei şi securităţii publice, educaţie, cercetare şi susţinerea societăţii civile. Din această perspectivă, anunţul executivului de la Berna de a participa şi de a contribui solidar, şi pe viitor, la eforturile de eliminare a disparităţilor din UE extinsă este o dovadă a relevanţei şi aportului proiectelor derulate la procesul de integrare europeană a României.

Valoarea viitoarei contribuţii financiare elveţiene (2019 - 2029) pentru România, propusă de executivul federal, dar încă neaprobată de legislativul federal, va fi de 226,10 milioane CHF, ceea ce înseamnă o majorare cu circa 25% faţă de nivelul primei contribuţii financiare. Este preconizat ca în sesiunea de toamnă a Parlamentului de la Berna să fie lansate dezbaterile pe tematică, în prima cameră legislativă, iar ulterior, în sesiunea de primăvară 2019, în cea de a doua cameră. Îmi exprim speranţa ca sub preşedinţia română a Consiliului UE în 2019 să semnăm deja acordul bilateral cu Elveţia pentru o nouă tranşă.

Consider că per ansamblu toate proiectele derulate cu partenerii elveţieni au vizat domenii economice şi sociale importante pentru România iar obiectivele acestora au urmărit preponderent creşterea competitivităţii economice, modernizarea structurilor administrative şi creşterea gradului de incluziune socială şi economică a societăţii româneşti. Desigur sunt multe proiecte interesante care ar merita să fie aici enumerate dar aş dori să le evidenţiez pe cele de cercetare şi dezvoltare, finanţate din fondul tematic cercetare. Prin acest fond au fost finanţate 26 de proiecte comune înaintate de către cercetători români, în colaborare cu cercetători elveţieni. Valoarea totală a proiectelor aprobate spre finanţare a depăşit 10,4 milioane CHF, activităţile acoperind următoarele domenii: sănătate, mediu înconjurător, energie şi economie. Cercetarea şi inovarea sunt domenii de interes pentru România şi în acest sens apreciem drept de succes proiectele JOBS şi SCIEX.

De asemenea, este de evidenţiat şi programul româno-elveţian pentru IMM-uri (finanţare totală de peste 18 milioane CHF şi derulat prin CEC), care vizează acordarea de credite de investiţii pentru IMM-urile din România în patru domenii prioritare: producţie, servicii medicale, turism, comercializarea echipamentelor specifice economisirii de energie şi a celor care utilizează energie regenerabilă pentru eficientizarea propriei activităţi.

AGERPRES: La jumătatea lunii ianuarie, guvernul federal elveţian a dat undă verde strângerii de semnături pentru susţinerea publică a iniţiativei extremei drepte elveţiene care vizează limitarea imigraţiei dinspre Uniunea Europeană. Dacă iniţiativa va strânge cel puţin 100.000 de semnături până în iulie 2019, atunci ea va urma procedura sistemului elveţian al democraţiei directe, ceea ce ar deschide calea către renunţarea la libera circulaţie a cetăţenilor UE, garantată prin acorduri bilaterale. Cât de probabil este acest scenariu în prezent, care ar putea duce la anularea acordurilor ce guvernează relaţiile între UE şi Elveţia?

Vlad Vasiliu: Iniţiatorii au la dispoziţie 18 luni pentru strângerea de adeziuni (până la data de 19.07.2019) şi, cu siguranţă, numărul necesar de semnături, respectiv 100.000 se va întruni fără mari probleme. Desigur acest proces şi campanie de strângere de semnături va fi utilizată de către Partidul Popular Elveţian (SVP), iniţiatorul iniţiativei, mai ales în scop electoral; în septembrie 2019 vor avea loc alegeri parlamentare federale.

Trebuie însă spus că sistemul politic şi legislativ elveţian este unul complex, cu atribuţii extinse şi complementare ce revin executivului, dar şi legislativului în adoptarea unei iniţiative populare şi în elaborarea unui amendament constituţional în materie (inclusiv legislaţia de aplicare a acestuia). Totodată trebuie menţionat faptul că, în final, votul popular trebuie să întrunească o dublă majoritate simplă: cea naţională şi cea cantonală.

Doresc să menţionez că, potrivit ultimului sondaj de opinie (aprilie 2018), acest demers al SVP nu beneficiază de susţinerea majorităţii populaţiei, 75% din persoanele chestionate pronunţându-se pentru menţinerea (46%) şi chiar extinderea (29%) actualei "căi bilaterale" ce guvernează relaţia UE - Elveţia. Desigur că această opinie a fost determinată de reducerea presiunii migratorii asupra Elveţiei, ca şi de întreg procesul Brexit şi este supusă unor evoluţii economico-sociale ulterioare. Ţinând însă cont de poziţia geografică a Ţării Cantoanelor, de relevanţa economică şi de complexitatea, per ansamblu, a relaţiei bilaterale UE - Elveţia, este greu de presupus că se va ajunge la denunţarea acordurilor bilaterale.

AGERPRES: Anul acesta este Centenarul Marii Uniri; ce evenimente va organiza ambasada pentru marcarea acestui eveniment?

Vlad Vasiliu: Toate evenimentele importante realizate de ambasadă în vederea promovării valorilor naţionale sunt subsumate, în acest an, celebrării Centenarului Marii Uniri. Ciclul de manifestări a debutat la 13 ianuarie 2018, la Vevey, unde, cu ocazia Zilei Culturii Naţionale, a fost organizată o ceremonie de omagiere a trei personalităţi ale culturii române, ale căror nume sunt legate de acest oraş: Mihai Eminescu, Clara Haskil şi Anna de Noailles (Brâncoveanu). Au urmat, tot în luna ianuarie, prezentarea, la Fribourg, 21 ianuarie 2018, a expoziţiei foto-documentare "Spre Marea Unire: Principatele Unite şi Alexandru Ioan Cuza", realizată de Arhivele Naţionale ale României şi dedicată Zilei Unirii Principatelor Române, şi participarea României, cu pavilion naţional, la expoziţia FESPO 2018 (25-28 ianuarie, Zurich).

La 31 mai 2018, Ambasada României la Berna, în colaborare cu Asociaţia saşilor transilvăneni din Elveţia şi cu Seminarul de istorie al Universităţii din Zurich, au organizat prezentarea expoziţiei "Minoritatea germană din România - Istorie şi prezent în Europa unită", care prezintă aportul minorităţii germane la dezvoltarea societăţii româneşti în ultimii 100 de ani, cu accent pe ultimii 25 de ani.

Nu în ultimul rând, doresc să amintesc expoziţia "IA AIDOMA", organizată în colaborare cu Fundaţia Madeleine Moret şi cu Asociaţia Semne Cusute, cu sprijinul Centrului Cultural Român din Neuchatel şi al Consulatului general onorific al României la Zurich. Expoziţia, dedicată acestui element fundamental al portului popular românesc care este Ia, a fost prezentată la 'Maison de la Femme' din Lausanne în perioada 15 iunie - 6 iulie 2018.AGERPRES/(AS - autor: Tudor Martalogu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Ada Vîlceanu)