Celebrarea comună a Centenarului Marii Uniri a României şi a Centenarului Independenţei Poloniei oferă celor două state oportunităţi de cooperare pentru evidenţierea momentelor de referinţă ale istoriei lor moderne, dar şi a parteneriatului strategic româno-polon, a declarat ambasadorul României în Polonia, Ovidiu Dranga, într-un interviu acordat AGERPRES.

România şi Polonia sunt lideri regionali care au depăşit etapa armonizării percepţiilor şi sincronizării agendelor de politică externă, ele devenind motorul cooperării strategice pe aliniamentul flancului estic al NATO şi UE, a explicat diplomatul român.

El a apreciat că, fără umbrela de securitate americană, Europa este vulnerabilă, subliniind în acest context că România şi Polonia pledează pentru legături transatlantice puternice şi rămân adepte ale unei relaţii bilaterale profunde cu Statele Unite, atât pe palierul de securitate, cât şi pe cel economic şi investiţional.

Referindu-se la dezbaterea despre viitorul UE, ambasadorul Ovidiu Dranga a apreciat că proiectul european, pentru a supravieţui în actuala formă sau reinventându-se, trebuie să servească eficient interesele statelor membre şi să fie edificat pe trei piloni esenţiali: pragmatism, apropiere de cetăţean, egalitate între statele membre. În acest context, România şi Polonia pot face mai mult împreună şi pot contribui cu idei şi proiecte la viitorul UE, la creionarea direcţiei pe care o va urma proiectul comunitar, a subliniat diplomatul român în interviul acordat prin email.

Cele două ţări înţeleg oportunitatea coordonării în pregătirea negocierilor privind viitorul cadru financiar multianual al UE, a menţionat ambasadorul Ovidiu Dranga, subliniind în acest context că absorbţia fondurilor comunitare trebuie să contribuie la creşterea competitivităţii, educaţiei şi la dezvoltarea infrastructurii, la îmbunătăţirea calităţii mediului, domenii în care Polonia a făcut progrese substanţiale şi reprezintă o sursă de inspiraţie.

Cât despre reforma sistemului judiciar polonez, ambasadorul român a amintit că guvernul de la Varşovia a subliniat că aceasta este o consecinţă a aşteptărilor publice şi soluţiile adoptate nu s-au diferenţiat de cele aplicate în alte state membre ale UE. El şi-a exprimat speranţa că divergenţele dintre Polonia şi Comisia Europeană pe tema statului de drept vor fi soluţionate printr-un dialog ce va fi sprijinit şi de România în timpul preşedinţiei Consiliului UE, dacă acest dosar nu va fi închis până atunci.

Diplomatul român a descris Polonia drept o societate performantă şi covârşitor pro-europeană, condusă cu competenţă şi patriotism, care generează prosperitate şi progres şi în care polarizarea socială se diminuează, iar gradul de coeziune şi încredere se menţine la cote înalte, o ţară unde există dispute politice, dar ele se manifestă în limitele cadrului instituţional şi constituţional. El a remarcat de asemenea în Polonia un autentic sentiment al mândriei naţionale, cultivat inteligent în şcoli şi în familie.

Interviul face parte din proiectul editorial #CentenarDiplomatic desfăşurat de AGERPRES pe parcursul întregului an, cu accent pe relaţiile diplomatice în contextul aniversării a 100 de ani de la Marea Unire.

AGERPRES: Anul viitor se împlinesc zece ani de când România şi Polonia au încheiat un parteneriat strategic. În ce domenii s-au înregistrat rezultate notabile şi care sunt planurile de viitor în cadrul acestui parteneriat, având în vedere numeroasele obiective şi interese comune - cum ar fi relaţia foarte apropiată cu SUA, raporturile cu vecinătatea estică, ataşamentul societăţilor română şi poloneză faţă de valorile lor tradiţionale, dezaprobarea conceptului Europei cu mai multe viteze?
Ovidiu Dranga: Contextul actual are o încărcătură simbolică aparte din perspectivă politică şi diplomatică. Anul 2018 nu numai că marchează Centenarul Marii Uniri şi Centenarul Independenţei poloneze, ci prefigurează şi tripla aniversare de anul viitor, când se vor împlini 100 de ani de relaţii diplomatice româno-polone, 30 de ani de la prăbuşirea dictaturii comuniste şi un deceniu de la semnarea Parteneriatului Strategic. Suntem astăzi atât în faţa unui moment de reflecţie asupra istoriei comune care ne-a apropiat de-a lungul timpului, dar şi a unuia în care putem face o evaluare a rezultatelor recente circumscrise cooperării bilaterale în cadrul Parteneriatului Strategic.

Putem afirma, fără urmă de îndoială, că România şi Polonia au depăşit etapa armonizării percepţiilor şi sincronizării agendelor de politică externă, intrând într-o fază a construcţiei strategice, cu descărcare regională, europeană şi euroatlantică. Cele două state au devenit motorul cooperării strategice pe aliniamentul flancului estic al NATO şi UE, iar Summiturile Formatului Bucureşti 9 (Bucureşti, noiembrie 2015 şi Varşovia, iunie a.c.), respectiv Iniţiativei celor Trei Mări (Varşovia, iunie 2017 şi Bucureşti, septembrie a.c.) atestă această nouă realitate.

Este unanim recunoscută contribuţia formatului B9 la obţinerea unor rezultate concrete majore în direcţia consolidării flancului estic al NATO; deciziile luate la Summitul NATO de la Varşovia (2016) şi implementarea lor ulterioară reprezintă cea mai elocventă dovadă în acest sens.

România şi Polonia administrează în prezent o relaţie bilaterală dinamică, multidimensională. Ambele ţări acţionează pentru reafirmarea Parteneriatului Strategic, pentru menţinerea parcursului ascendent al cooperării în domeniul securităţii şi apărării, respectiv pentru aprofundarea problematicii economice şi sectoriale. Am pledat şi pledez pentru echilibrarea relaţiei bilaterale cu un aport mai consistent în ce priveşte colaborarea economică. A fost reînfiinţată camera bilaterală de comerţ şi industrie polono-română, volumul schimburilor comerciale aproape s-a dublat în ultimii 5 ani, depăşind 5 miliarde de euro anual, dar cred că şi aici trebuie avută în vedere componenta strategică. Citesc valoarea coridorului energetic şi de transport Nord-Sud, care leagă Marea Baltică de Marea Neagră şi Marea Mediterană şi în cheie securitară. Industria de apărare este un alt sector care necesită urgent o injecţie de energie politică. Inteligenţa artificială şi IT-ul merită, de asemenea, o atenţie sporită.

România şi Polonia recunosc importanţa Vecinătăţii Estice şi extinderii UE, pledează pentru legături transatlantice puternice şi rămân adepte ale unei relaţii bilaterale profunde cu Statele Unite, atât pe palierul de securitate, cât şi pe cel economic şi investiţional. Nu în ultimul rând, perspectiva exercitării de către România a preşedinţiei rotative a Consiliului UE în primul semestru al anului viitor oferă oportunităţi pentru consultări aprofundate pe temele europene, inclusiv în privinţa viitorului Uniunii Europene post-Brexit.

AGERPRES: Problema reformelor în justiţie domină actualitatea poloneză şi provoacă îngrijorări atât opoziţiei politice, cât şi Comisiei Europene, în sensul că prin respectivele modificări legislative s-ar încerca subordonarea justiţiei. Cum se văd din Polonia aceste reforme şi luările de poziţie pe această temă?
Ovidiu Dranga: În argumentaţia sa, executivul de la Varşovia a evidenţiat în mod constant că obiectivul reformei sistemului judiciar este de a-l face mai practic şi mai eficient şi de a restabili echilibrul necesar între executiv, legislativ şi justiţie, păstrând - în acelaşi timp - toate garanţiile privind independenţa judiciară. Totodată, autorităţile polone precizează că soluţiile introduse sunt menite să asigure mecanismele potrivite pentru a preveni problemele şi deficienţele care au afectat sistemul judiciar polonez ani de zile şi pe care comunitatea judiciară nu a reuşit să le remedieze pe cont propriu. Partea polonă este convinsă că toate aceste măsuri vor da rezultate pozitive sub forma unei administrări mai eficiente a actului de justiţie în Polonia.

În mod repetat, guvernul polonez a subliniat că hotărârea sa de a întreprinde reforma sistemului judiciar naţional este o consecinţă a aşteptărilor publice, evidenţiind că soluţiile adoptate nu s-au diferenţiat de cele aplicate în alte state membre ale UE.

Pe de altă parte, în plan european există într-adevăr o serie de îngrijorări în raport cu aceste măsuri, care pleacă de la evaluarea că acestea ar putea reprezenta riscuri de încălcare a valorilor europene, inclusiv a statului de drept, fiind decisă - în consecinţă - iniţierea de către Comisia Europeană a procedurii prevăzute la Articolul 7 al Tratatului Uniunii Europene.

Din perspectiva României, suntem încrezători în angajamentul asumat de către Polonia de a soluţiona litigiul cu Comisia Europeană şi în disponibilitatea autorităţilor polone de a continua dialogul în vederea identificării unei soluţii satisfăcătoare pentru ambele părţi.
 

În ce mă priveşte, văd o societate performantă şi covârşitor pro-europeană, condusă cu competenţă şi patriotism, care generează prosperitate şi progres şi în care polarizarea socială se diminuează, iar gradul de coeziune şi încredere se menţine la cote înalte. Sigur, dispute politice există, dar ele se manifestă în limitele cadrului instituţional şi constituţional existent. Mai observ o economie în plin avânt, în ecuaţia căreia ''repolonizarea'' asigură resorturile interne pentru alimentarea creşterii, o infrastructura rutieră şi feroviară de invidiat şi o grijă evidentă pentru cetăţean şi nevoile lui. Dar, dincolo de toate acestea, am remarcat un autentic sentiment al mândriei naţionale, cultivat inteligent în şcoli şi în familie, pe care nu l-am mai întâlnit în nicio altă parte a Europei.

AGERPRES: Statul de drept şi reformele în justiţie reprezintă un subiect de actualitate şi în România. Au existat la Varşovia comentarii în această privinţă?
Ovidiu Dranga: Autorităţile polone nu s-au exprimat niciodată în legătură cu demersurile legislative din România la care faceţi referire. De altfel, există o cutumă în relaţiile politico-diplomatice între state, care impune un anumit grad de reţinere în privinţa declaraţiilor pe teme care vizează politica internă a altor ţări, cu atât mai mult a celor aliate şi partenere, iar oficialităţile de la Varşovia nu fac excepţie în această privinţă.

Notez şi faptul că oficiile diplomatice acreditate la Varşovia, aproape fără excepţie, evită să exprime public poziţii critice la adresa politicilor sau măsurilor adoptate de autorităţile poloneze.

AGERPRES: Care este poziţia României faţă de aplicarea împotriva Poloniei a articolului 7 din Tratatul UE?
Ovidiu Dranga: România încurajează un dialog activ şi o cooperare deschisă între Polonia şi Comisia Europeană în perioada următoare şi parcurgerea tuturor paşilor necesari pentru ajungerea la o soluţie comună cu privire la problemele în atenţie, care să răspundă interesului de a întări unitatea europeană, în spiritul respectului faţă de prevederile tratatelor şi valorilor UE.

Urmărim cu atenţie acest dialog - şi accentuez cuvântul dialog. Considerăm că Polonia a depus un efort real în ultima perioadă pentru a comunica activ şi angajant cu instituţiile europene şi cu Statele Membre UE pe această temă punctuală.

Noi sperăm că lucrurile vor fi clarificate şi concluzionate rapid. În eventualitatea în care această situaţie se va prelungi totuşi pe durata preşedinţiei noastre, atunci noi nu vom face altceva decât ceea ce este firesc şi anume să sprijinim continuarea dialogului cu toţi actorii implicaţi, până la încheierea dosarului.

Contextul mai degrabă complicat în care ne plasăm - atât la nivel european, cât şi internaţional - explică în bună măsură gradul de reticenţă care se prefigurează din partea unora din statele membre UE de a supune la vot, în Consiliu, dosarul polonez. Principalele argumente invocate în această dezbatere principială sunt legate de oportunitatea unui astfel de demers, precum şi de riscul de fragmentare pe care un vot l-ar presupune. În spaţiul public s-au născut deja multe întrebări legitime, rămase, deocamdată, fără răspuns. Îşi poate permite Uniunea Europeană încă o criză? Este Europa pregătită să absoarbă încă un şoc? Mai mult, va alimenta acest gest politic percepţia că UE este un for tutelar sau va confirma că UE este o entitate de drept internaţional, compusă din state naţionale care au acceptat să-şi cedeze o parte a suveranităţii în beneficiul constituirii unei comunităţi politice europene, aşa cum prevede Tratatul UE? Cred că ne aflăm într-un moment în care disputele politice la nivel european ar trebui să lase locul tonului conciliant şi abordării constructive, pornind de la fapte şi realităţi, nu de la percepţii, în spiritul înţelepciunii populare, care spune că "atunci când noi ne certăm, duşmanii noştri prosperă".

AGERPRES: O temă actuală de mare interes este viitorul UE, în această privinţă existând două tendinţe: ţări, precum Polonia, care doresc o Europă a statelor suverane care să respecte identitatea naţională şi valorile tradiţionale, şi ţări, în special cele din Vest, care susţin o Europă federalistă cu un grad ridicat de centralizare a deciziilor în instituţiile comunitare. Cum decurge dialogul româno-polonez pe tema viitorului UE şi în contextul viitoarei Preşedinţii româneşti a Consiliului Uniunii Europene în primul semestru din 2019?
Ovidiu Dranga: În opinia mea, delimitarea statelor europene şi a cetăţenilor europeni pe linia de demarcaţie Europa federală vs. Europa confederală reprezintă o abordare simplistă, cu un grad ridicat de generalizare, care pierde din vedere un lucru esenţial, şi anume acela că raporturile între tendinţele la care faceţi referire nu sunt întotdeauna antagonice. Textul Tratatului UE (versiunea consolidată) este clar în această privinţă (art. 4.2): ''Uniunea respectă egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, precum şi identitatea lor naţională, inerentă structurilor lor fundamentale politice şi constituţionale, inclusiv în ceea ce priveşte autonomia locală şi regională. Aceasta respectă funcţiile esenţiale ale statului şi, în special, pe cele care au ca obiect asigurarea integrităţii sale teritoriale, menţinerea ordinii publice şi apărarea securităţii naţionale. În special, securitatea naţională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru''.

În interpretarea mea, ambele grupuri vor esenţialmente acelaşi lucru: solidaritate, coeziune şi progres social, stabilitate politică; şi unii şi alţii îşi doresc o Europă relevantă, care să conteze din ce în ce mai mult în ecuaţia de putere globală. Pe de altă parte, noi toţi ne dorim, cred, să apropiem centrul în care se iau deciziile de beneficiarii acestora, respectiv cetăţenii europeni. Percepţia din ce în ce mai răspândită că se măreşte distanţa dintre nucleu şi periferie, atât la nivel UE cât şi în statele membre, este o realitate de care trebuie să fim cu toţii conştienţi.

Identitatea naţională şi valorile tradiţionale nu exclud un grad ridicat de convergenţă a deciziilor privind binele comun, iar sacrificiile pe care UE trebuie să le facă pentru a deveni mai competitivă, mai puternică şi mai interesantă pentru partenerii săi la nivel global, în special SUA, trebuie asumate şi de unii şi de ceilalţi.

Pentru România, cred că viitorul Europei trebuie edificat pe baza următorilor piloni esenţiali: pragmatism, apropiere de cetăţean, egalitate între statele membre. Viziunea noastră în cadrul UE este una ferm pro-europeană, care urmăreşte o integrare mai profundă în cadrul Uniunii. Susţinem imprimarea unei abordări pragmatice a UE, cu obiective fezabile, astfel încât cetăţenii să poată percepe rezultatele tangibile şi valoarea adăugată a proiectului european. Susţinem orice iniţiativă de aprofundare a UE, atât timp cât este concepută de o manieră incluzivă, bazată pe aceleaşi criterii pentru toate statele membre. Din această perspectivă, sunt de acord cu Guy Verhofstadt, fost prim ministru al Belgiei, care, în ''Europe's last chance'', afirmă, fără echivoc, că ''Europa trebuie să rămână unită dacă vrea să supravieţuiască în lumea de azi''.

Dar, abandonând orice ipocrizie, trebuie să admitem că proiectul european nu este un scop în sine şi el va supravieţui, în actuala formă sau reinventându-se, doar dacă va continua să servească eficient interesele statelor membre, aşa cum vor fi ele definite în fiecare etapă istorică. Experienţa ne învaţă că niciun aranjament politic, oricât de seducător, nu e veşnic şi nu trebuie luat ca un dat obiectiv, ca un cadou al istoriei. Uniunea Europeană a fost şi rămâne un instrument de reducere a decalajelor în dezvoltarea statelor membre, de salvgardare a unui model politic şi social care a garantat pacea şi solidaritatea pe continent timp de peste şase decenii, demonstrând că interdependenţa şi cooperarea sunt mai profitabile decât confruntarea şi conflictul. În cartea sa ''The Road to Unfreedom'', Timothy Snyder observă, pe bună dreptate, că ''integrarea europeană durează de prea multă vreme, astfel încât europenii tind să o conceapă ca de la sine înţeleasă, uitând sau neglijând puterea şi rezonanţa altor modele politice'' şi că ''diferenţa dintre un imperiu şi UE este că aceasta din urmă are drept principiu de organizare egalitatea dintre state''.

De aceea, sunt convins că Europa Centrală are nevoie de o voce puternică şi articulată la Bruxelles, o voce care să furnizeze soluţii pentru NATO şi UE în ansamblul lor, nicidecum un factor de divizare sau fractură a solidarităţii şi unităţii euroatlantice. România şi Polonia sunt direct şi vital interesate în consolidarea relaţiei transatlantice şi diversificarea colaborării între NATO şi UE. Fără umbrela de securitate americană, Europa este în continuare vulnerabilă. În opinia mea, unitatea strategică între Statele Unite şi aliaţii săi europeni este răspunsul adecvat la provocările uriaşe care vin atât din est, cât şi din sud, într-un context regional şi mondial marcat de incertitudini şi nesiguranţă. Ce a început pe plajele din Normandia nu poate eşua într-o dispută contabilă. Prin urmare, nu trebuie să mai mire pe nimeni că Varşovia şi Bucureştiul au trecut de la vorbe la fapte, transformând un deziderat politic într-un mod de raportare pro-activă la provocările de securitate din vecinătatea noastră estică. Formatul Bucureşti 9 este expresia concretă a contribuţiei noastre la consolidarea flancului estic al NATO, dar şi a frontierei răsăritene a UE.

Evaluările consonante ale României şi Poloniei contează. România şi Polonia pot face mai mult împreună şi pot contribui cu idei şi proiecte la viitorul UE, la creionarea direcţiei pe care o va urma proiectul comunitar. Viitorul UE ţine înainte de toate de maniera în care instituţiile comunitare se adaptează noilor realităţi politice, geopolitice, economice şi sociale de pe continent şi din afara acestuia. De asemenea, este foarte importantă poziţia UE faţă de aşteptările şi interesele cetăţenilor europeni. Orice îndepărtare de la acestea va amplifica sentimentul de deficit de încredere în instituţiile europene.

Revenind la întrebarea dumneavoastră, dialogul bilateral româno-polon pe o gamă foarte largă de subiecte este mai intens ca niciodată, aşa cum o atestă atât întrevederea preşedinţilor României şi Poloniei organizată, la 7 iunie a.c., în marja Summitului Formatului Bucureşti 9, cât şi recentele consultări interguvernamentale desfăşurate la Varşovia, la 25 mai a.c., sub coordonarea prim miniştrilor.

AGERPRES: Ţările Grupului de la Vişegrad (V4) se remarcă printr-o unitate a poziţiilor în numeroase chestiuni europene, inclusiv în ce priveşte reforma UE. Cum apreciaţi evoluţia dialogului României cu acest grup? A cerut Polonia României să sprijine pe plan european anumite poziţii ale acestor state, cum ar fi de exemplu respingerea cotelor de migranţi, pe care aceste ţări le consideră o ameninţare la adresa identităţii lor culturale şi creştine?
Ovidiu Dranga: În primul rând, daţi-mi voie să remarc faptul că Grupul de la Vişegrad nu este un ''monolit'' politic, nici măcar atunci când ne referim la agenda europeană. Cu certitudine, există un grad ridicat de convergenţă la nivelul celor patru state participante, specific - de altfel - întregii regiuni a Europei Centrale şi de Est. În acest cadru, părerile nu coincid întotdeauna şi am în vedere aici teme care ţin, spre exemplu, de apartenenţa la zona euro, de securitatea energetică, de situaţia lucrătorilor detaşaţi etc. Atuul principal al Grupului de la Vişegrad este frecvenţa ridicată a contactelor, mecanismul rapid de consultare şi schimburi de idei, dialogul şi interacţiunea structurate, care generează un grad mai bun de înţelegere reciprocă a sensibilităţilor individuale.
 

După cum vă este probabil cunoscut, România participă periodic, în mod constructiv, la reuniunile sectoriale în format V4+ care abordează dosare prioritare pentru ţara noastră (Parteneriatul Estic, Balcanii de Vest, afaceri interne, politica de coeziune, agricultură, mediu etc.).

Cooperarea regională constituie o componentă importantă a diplomaţiei româneşti, întrucât contribuie la consolidarea dialogului politic şi la dezvoltarea de proiecte regionale. Alături de V4, Formatul Bucureşti 9 şi Iniţiativa celor Trei Mări - formule asociative în care contribuţia României este una marcantă - sunt principalii piloni ai arhitecturii de cooperare în regiunea Europei Centrale şi de Est.

AGERPRES: Divergenţele în chestiuni precum statul de drept, viziunea asupra proiectului european şi migraţia au creat tensiuni în interiorul blocului comunitar între Est şi Vest. Ce soluţii vedeţi posibile pentru a redresa aceste relaţii? Cum ar putea statele central şi est-europene să-şi facă mai bine înţelese opţiunile la Bruxelles şi în capitalele occidentale, mai ales la Paris şi Berlin?
Ovidiu Dranga: În primul rând, aş vrea să vă reamintesc că au existat şi există proiecte care s-au bucurat de sprijinul necondiţionat al tuturor partenerilor europeni şi mă refer aici, în primul rând, la Sinergia Mării Negre, Strategia Dunării şi Parteneriatul Estic, toate având ca punct de plecare Europa Centrală şi de Est - România şi Polonia. Printr-o voce comună, idei şi proiecte sustenabile, România şi Polonia, separat sau împreună, au putut capta atenţia partenerilor europeni şi au atras resurse pentru iniţiative politice generoase, de vizibilitate, care produc efecte, chiar dacă nu în ritmul scontat iniţial. Cine şi-ar fi putut imagina înainte de aderare ca proiecte româneşti şi polone să fie asumate de marile capitale europene?

Acum aproape două decenii, ţările din regiune au intrat pe un drum anevoios şi plin de provocări, pe care l-am denumit generic tranziţie. Indiferent că ne referim la tranziţia de la regimuri totalitare la democraţie, de la economii centralizate la economii de piaţă, de la statutul de candidat pentru aderarea la UE la cel de membru cu drepturi depline, acest proces de transformare cuprinzătoare a fost unul de succes şi reprezintă unul din momentele de referinţă ale istoriei europene contemporane.

În timp, natura dialogului între statele regiunii şi Bruxelles s-a transformat la rândul său, aşa după cum însăşi Uniunea Europeană s-a schimbat. Aspiraţiile legitime ale regiunii sunt ca interesele şi evaluările noastre să fie luate în considerare în procesul decizional european; vrem să contribuim în continuare cu soluţii sustenabile şi pragmatice, după ce am demonstrat deja că o putem face. Este o evoluţie firească în direcţia maturizării şi emancipării politice, pe care nimeni nu o poate inhiba. A refuza să accepţi că arealul geografic cuprins între Marea Baltică şi Marea Neagră, însumând peste 100 de milioane de cetăţeni europeni, a căpătat pondere politică în interiorul familiei europene ar fi o eroare. Este oare de condamnat că ţările din regiune au idei şi proiecte? Se teme cineva de activismul politic al României şi Poloniei? Se simte oare cineva ameninţat că România şi Polonia "au învăţat jocul"?

AGERPRES: Comisia Europeană şi-a prezentat recent propunerile de buget pentru perioada 2017-2021. La unele capitole, România şi Polonia ar urma să piardă fonduri europene. În plus, în proiectul de buget propus de Comisia Europeană există şi o condiţionare politică legată de respectarea statului de drept pentru alocarea acestor fonduri. Îşi vor coordona România şi Polonia poziţia la negocierile privind acest cadru bugetar?
Ovidiu Dranga: România a luat notă de propunerea Comisiei, susţinută şi de unele state membre - pe care o studiem cu atenţie. România este şi rămâne o susţinătoare a principiilor şi valorilor europene. Este însă important ca acest exerciţiu să fie transparent, cu reguli şi prevederi clare, care să nu se constituie într-o barieră privind accesul la fonduri.

Apreciem faptul că Politica de coeziune şi Politica Agricolă Comună rămân principalele priorităţi investiţionale în viitorul buget. Cu toate acestea, suntem preocupaţi de reducerea alocărilor pentru cele două politici - care ar putea încetini procesul de consolidare a convergenţei la nivel UE, precum şi de noile condiţii propuse în ceea ce priveşte implementarea.

România studiază cu atenţie propunerea Comisiei de Regulament privind instituirea unei condiţionalităţi legate de statul de drept, inclusiv sub aspectul fundamentării ei juridice în baza Tratatelor Uniunii. România este şi rămâne o susţinătoare a principiilor şi valorilor europene. Este important ca acest exerciţiu să fie transparent, cu reguli şi prevederi clare, care să nu se constituie într-o barieră privind accesul la fonduri. Însă absorbţia de fonduri comunitare nu ar trebui privită ca un scop în sine; contează, în primul rând, ce modificări aduce aceasta în societate, cum contribuie la creşterea competitivităţii, educaţiei şi la dezvoltarea infrastructurii, la îmbunătăţirea calităţii mediului, domenii în care Polonia a făcut progrese substanţiale şi reprezintă o sursă de inspiraţie.

Cele două ţări fac parte din aşa-numit grup al "prietenilor coeziunii" şi înţeleg oportunitatea coordonării în pregătirea negocierilor privind viitorul cadru financiar multianual al UE. În plus, daţi-mi voie să remarc un lucru. Dacă reducem proiectul european la fonduri europene, într-o logică tranzacţionistă, riscăm să pierdem din vedere perspectiva strategică. Planul Marshall nu s-a limitat la simpla creditare a unor economii devastate de război în scop de profit. El a urmărit crearea unei clase de mijloc puternice în toate statele vizate şi atingerea unui anumit grad de apropiere şi interacţiune reciproc avantajoasă între beneficiari şi donatori, care să facă posibile reconstrucţia şi pacea pe continentul european. Mi se pare că uităm prea repede că acelaşi obiectiv a stat şi la baza integrării europene după încheierea Războiului Rece...

AGERPRES: Polonia mizează foarte mult pe Iniţiativa celor Trei Mări, pe care a lansat-o (împreună cu Croaţia) şi al cărei summit va fi găzduit de România în toamnă. Ce teme aveţi în pregătire în dialogul cu autorităţile poloneze pentru această reuniune? Să ne aşteptăm la progrese în ce priveşte proiectele energetice pentru diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze sau în proiectul autostrăzii Via Carpatia?
Ovidiu Dranga: Summitul Iniţiativei celor Trei Mări, pe care România îl va găzdui în luna septembrie, este foarte important. El se va baza pe deciziile Summitului de succes de la Varşovia, de anul trecut, şi va dovedi, prin rezultate concrete, că Iniţiativa este cu adevărat o contribuţie utilă şi necesară la dezvoltarea economică a regiunii şi la coeziunea europeană, în scopul atingerii convergenţei reale în cadrul Uniunii Europene, precum şi o contribuţie la întărirea relaţiei transatlantice.

La acest summit aşteptăm o participare europeană importantă, aşa cum reuniunile Formatului B9 beneficiază de prezenţa partenerilor din Alianţa Nord-Atlantică.

Cu acest prilej, România îşi propune agrearea unei liste scurte de proiecte majore de interconectare în domeniile transport, energie şi digital, organizarea primului Forum de Afaceri al Iniţiativei, lansarea unei reţele a Camerelor de Comerţ ale celor 12 state participante la Iniţiativă şi a altor proiecte.

AGERPRES: Evaluând ambiţiile politicii externe poloneze, inclusiv relansarea Triunghiului de la Weimar, împreună cu Germania şi Franţa, şi promovarea activă a intereselor Poloniei în cadrul Iniţiativei celor Trei Mări, credeţi că putem considera Polonia un lider european sau regional acum sau în viitorul apropiat?
Ovidiu Dranga: Permiteţi-mi, vă rog, un răspuns concis la această întrebare. România şi Polonia sunt lideri regionali şi contribuie de o manieră influentă - prin formule precum Formatul B9, Iniţiativa celor Trei Mări sau colaborarea trilaterală cu Turcia - la procesele decizionale care privesc Europa Centrală şi de Est.

AGERPRES: Anul acesta România sărbătoreşte Centenarul Marii Uniri, iar Polonia - Centenarul Independenţei. Au fost prevăzute evenimente comune pentru marcarea acestor aniversări?
Ovidiu Dranga: Celebrarea comună a 100 de ani de la sfârşitul Primului Război Mondial, precum şi a Centenarului Marii Uniri (România), respectiv a Centenarului Independenţei (Polonia) oferă celor două state oportunităţi de cooperare pentru punerea în evidenţă a momentelor de referinţă ale istoriei moderne a celor două state, dar şi a parteneriatului strategic româno-polon, în toate dimensiunile acestuia.

În acest sens, avem în vedere realizarea de sinergii între evenimentele şi manifestările ce vor fi organizate de cele două ţări (expoziţii, conferinţe, dezbateri), cât şi realizarea unei platforme care să reunească toate proiectele româno-polone în următorii ani - 2018, 2019 - când se împlinesc 100 de ani de relaţii bilaterale, respectiv 2020, în virtutea programelor multianuale de marcare a Centenarului din România şi Polonia.

Dincolo de organizarea de evenimente culturale circumscrise Zilelor României în Polonia şi a Zilelor Poloniei în România - în perioada noiembrie-decembrie 2018 - ne propunem o serie de conferinţe, la Varşovia şi Bucureşti, cu participarea unor istorici români şi poloni care să analizeze cele mai importante momente ale istoriei comune, cu implicarea arhivelor naţionale ale celor două state, a Institutului Memoriei Naţionale al Poloniei, a instituţiilor responsabile cu studiul disidenţei anticomuniste etc.

Semnarea, la 25 mai a.c., în contextul consultărilor interguvernamentale româno-polone a Acordului privind mormintele de război confirmă respectul pe care ţările noastre îl arată istoriei comune, care defineşte profilul şi interesele noastre apropiate din prezent. Totodată, acesta asigură cadrul legislativ necesar demarării proiectului restaurării parcelei româneşti din cimitirul militar din Łambinowice (cea mai mare necropolă din străinătate din timpul Primului Război Mondial, unde sunt înhumaţi peste 2.600 de militari români). În urma demersurilor iniţiate de Ambasada României la Varşovia, finanţarea acestui proiect de către Guvernul României a fost aprobată şi inclusă în Programul naţional al manifestărilor prilejuite de aniversarea Centenarului Primului Război Mondial.

Totodată, sunt deosebit de bucuros să evoc un alt proiect important al ambasadei, derulat sub Înaltul Patronaj al preşedinţilor României şi Poloniei - expoziţia "Un centenar al Alianţei. Diplomaţia româno-poloneză 1918-1939", vernisată la 7 iunie a.c., în prezenţa preşedintelui României şi a omologului său polonez.

Realizată în colaborare cu Institutul Cultural de la Varşovia şi găzduită în spaţiul Camerei de Comerţ Naţionale a Poloniei, expoziţia este dedicată istoriei comune româno-poloneze din perioada 1919-1939. Aceasta cuprinde peste o sută de imagini şi documente diplomatice de arhivă, printre care: vizita Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria la Varşovia şi a Mareşalului Jozef Pilsudski la Bucureşti şi Sinaia şi articole de presă referitoare la aceste momente, scrisoarea prim-ministrului polonez, Ignacy Jan Paderewski, prin care solicita premierului român Ion I. C. Brătianu recunoaşterea statului polonez (decembrie 1918), Convenţia de Alianţă Defensivă (1921) şi Tratatul de garanţie româno-polon (1926). AGERPRES/(AS - autor: Sorin Popescu, editor: Gabriela Ionescu, editor online: Gabriela Badea)