Cetăţenii Uniunii Europene merg la urne duminică pentru a-şi alege eurodeputaţii, 720 de noi membri ai Parlamentului European (PE), încheind un maraton electoral început joi şi care ar putea remodela echilibrul politic la nivelul blocului.

Însă din cauza proceselor complicate ale UE, multor alegători nu le este clar pentru ce votează. Potrivit DPA, pentru alegătorul obişnuit, o întrebare interesantă ar fi dacă partidul pentru care ar vota la alegerile naţionale este neapărat cel pe care doreşte să-l trimită în Parlamentul European.

În comparaţie cu un parlament naţional, competenţele Parlamentului European, ales o dată la cinci ani, sunt destul de limitate. Acesta nu poate propune noi legi ale UE - doar Comisia Europeană, care nu este aleasă, poate face acest lucru.

Dar PE poate bloca majoritatea proiectelor legislative. De asemenea, Parlamentul are puterea de a respinge candidaţii desemnaţi de statele membre ale UE pentru postul-cheie de preşedinte al Comisiei şi pentru ceilalţi 26 de comisari.

Parlamentul nu a respins niciodată un candidat pentru funcţia de preşedinte al Comisiei - deşi a fost foarte aproape de a o refuza pe Ursula von der Leyen, în funcţie în 2019 - dar a respins candidaţi la funcţia de comisar.

De asemenea, parlamentarii europeni pot, de obicei, să propună amendamente la proiectele legislative, dar acestea trebuie să fie aprobate de guvernele naţionale ale statelor membre ale UE înainte de a deveni lege.

Statele membre sunt reprezentate de miniştrii lor în cadrul unei instituţii separate, numită Consiliul Uniunii Europene.

Negociatorii celor două instituţii rezolvă de obicei dezacordurile privind amendamentele la noile legi în cadrul unor discuţii adesea istovitoare, care pot dura până peste noapte.

Parlamentul poate respinge rezultatul acestor discuţii şi îşi poate trimite negociatorii înapoi la masa negocierilor.

Locurile din Parlament sunt distribuite între ţările UE în funcţie de populaţie: ţările mari primesc mai multe locuri decât cele mici.

La alegerile actuale, sunt disponibile 96 de locuri în cea mai mare ţară din UE, Germania, şi şase în cea mai mică, Malta. România are 33 de eurodeputaţi.

Formulele folosite pentru a aloca locurile câştigătorilor pot fi destul de complicate.

Unele ţări, cum ar fi Germania, utilizează un sistem de "liste închise" care obligă alegătorii să aleagă între partide politice întregi, mai degrabă decât între candidaţi individuali. Partidele distribuie apoi locurile pe care le-au câştigat pe lista lor de candidaţi.

Altele folosesc variante ale sistemului de "liste deschise", în care alegătorii pot influenţa clasamentul candidaţilor individuali pe listele partidelor.

Alte ţări nu folosesc deloc liste de partid.

Când ajung în Parlamentul European, partidele politice se grupează de obicei în diferite grupuri paneuropene pe care majoritatea alegătorilor nu le cunosc.

Partidul Popular European (PPE), de centru-dreapta, a fost cel mai mare grup de acest tip în ultimii 25 de ani, deşi niciun grup nu a avut vreodată o majoritate parlamentară.

Celelalte grupuri actuale sunt: Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor (S&D) de centru-stânga, Renew, liberal-centrist, Verzii/Alianţa Liberă Europeană, Conservatorii şi Reformiştii Europeni, uşor eurosceptici, Identitate şi Democraţie, mai naţionalist, care a dat recent afară formaţiunea de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), şi Stânga, o coaliţie de socialişti radicali şi comunişti. Există, de asemenea, partide nealiniate şi independenţi.

Primele rezultate provizorii ale alegerilor europene vor fi anunţate duminică seara, în jurul orei 23:15-23:45 CEST (00:15-00:45 ora României), în hemiciclul Parlamentului de la Bruxelles.AGERPRES/(AS - editor: Mariana Ionescu, editor online: Irina Giurgiu)

Citeşte şi:

LIVE UPDATE Cetăţenii îşi aleg reprezentanţii în administraţia locală şi în Parlamentul European