Partidul Național Liberal a fost oficial fondat la 24 mai 1875, când un grup de liberali, printre care Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, A.G. Golescu, Gh. Vernescu, Tache Anastasiu, au pus bazele formațiunii politice care avea să marcheze istoria României moderne, indică site-ul https://pnl.ro/. Originile mișcării liberale trebuie însă căutate cu mult mai devreme, în perioada pașoptistă, amintește sursa citată.

''Deosebirile de vederi dintre conservatori și liberali au continuat să se adâncească după 1848, legate mai ales de problema reformelor interne și a soluționării chestiunii agrare. Partidele nu erau încă bine delimitate organizatoric, deși cuvântul partid se folosea curent după 1859 pentru a delimita cele două tabere; ele erau mai degrabă asocieri libere în jurul unor personalități dominante, cum ar fi Ion Brătianu la liberali și Barbu, apoi Lascăr Catargiu la conservatori'', scrie istoricul Vlad Georgescu (1937-1988) în lucrarea sa 'Istoria românilor de la origini până în zilele noastre' (Ed. Humanitas, București, 1992).

În ceea ce-i privește pe liberali, existau o grupare liberală ''radicală'', avându-i în frunte pe I.C. Brătianu și C.A. Rosetti (primii care încearcă alcătuirea unui partid mare, prin crearea, în 1866, a Societății ''Amicii Constituțiunii'', condusă de C.A. Rosetti) și o grupare liberală ''moderată'', constituită în jurul lui Ion Ghica și Mihail Kogălniceanu.

La începutul anului 1867, prin ''Înțelegerea de la Concordia'' (după numele hotelului din București unde s-au desfășurat întrunirile), s-a realizat o apropiere între gruparea radicală a lui I.C. Brătianu și C.A. Rosetti și gruparea moderată a lui M.Kogălniceanu. ''Programul de la Concordia'', adoptat în februarie 1867 și publicat o lună mai târziu în ''Românul'', prevedea continuarea procesului de modernizare a statului, înființarea de bănci, dezvoltarea industriei, agriculturii, căilor de comunicație, a instrucțiunii publice etc.

Ulterior, în perioada ''marii guvernări conservatoare'' a lui Lascăr Catargiu (martie 1871 - aprilie 1876), liberalii s-au regrupat, constituindu-se într-o largă coaliție, ''Coaliția de la Mazar-Pașa'', ceea ce a dus la constituirea, în 1875, pe baza unei platforme generale de înțelegere, a Partidului Liberal.

Astfel, în ianuarie-martie 1875 a avut loc închegarea coaliției grupărilor liberale, ''Coalița de la Mazar-Pașa'' (după numele musulman al englezului Stephen Bartlett Lakeman, în casa căruia a avut loc prima consfătuire), punându-se bazele Partidului Liberal, ulterior Partidul Național Liberal, indică ''Istoria României în date'' (Editura Enciclopedică, 2003).

La 4 iunie 1875, a fost publicat în ''Alegătorul liber'', periodicul ''Coaliției de la Mazar-Pașa'', programul partidului, care își propunea, între altele, realizarea ''unui guvernământ românesc prin națiune și pentru națiune'', respectarea principiilor regimului constituțional parlamentar, descentralizarea administrativă, independența individului în raport cu statul, aplicarea legilor privind învățământul gratuit și obligatoriu, reducerea cheltuielilor publice, modificarea legii armatei etc.

Partidul Național Liberal este cel mai vechi partid politic din România. Partidul Conservator, cel de-al doilea partid reprezentativ pentru pluralismul politic romanesc în acea perioadă, s-a constituit în 1880.

Partidul Național Liberal, cu o bază socială extrem de diversă, reprezentativă pentru cele mai diferite categorii sociale, se consolidează definitiv în timpul guvernării liberale din perioada 1876-1888 (cea mai lungă guvernare de partid din istoria Regatului României), devenind cel mai puternic partid politic din țară, și cel mai mult la guvernare (1867-1868, 1876-1888, 1895-1899, 1901-1904, 1907-1910, 1914-1917, 1918, 1922-1926, 1927, 1933-1937).(''Istoria României în date'', Editura Enciclopedică, 2003).

''Primul președinte al Partidului Național Liberal a fost Ion C. Brătianu. În 1877, în timpul guvernării liberale, România și-a proclamat independența. Partidul Național Liberal a contribuit semnificativ la dezvoltarea și reformarea societății românești, fiind primul partid care a pledat, în 1892, pentru introducerea sufragiului universal. În toată această perioadă, liberalismul a devenit fundamentul ideologic pe care s-a construit România modernă, iar liberalii au acționat sub principiul 'Prin noi înșine!', care este și astăzi deviza Partidului Național Liberal'', amintește pagina https://pnl.ro/istoria-noastra/.

De numele și istoria Partidului Național Liberal se leagă cele mai importante evenimente din istoria modernă a României, precum obținerea independenței de stat (1877), ridicarea României la rang de regat (1881), Războiul de întregire a neamului și crearea României Mari (1918), adoptarea Constituției din 1923, relansarea economică după criza din 1929-1933.

După Ion C. Brătianu, președinți ai PNL au fost: Dumitru Brătianu (1891 - 1892), Dimitrie A.Sturdza (1892 - 1909), Ion I. C. Brătianu (1909 - 1927), Vintilă Brătianu (1927 - 1930), I. G. Duca (1930 - 1933) și Constantin I. C. Brătianu (1934 - 1947).

În anii 1947-1948, după instaurarea regimului comunist în România, a avut loc eliminarea pluralismului politic, fiind desființate, treptat, partidele adversare comuniștilor. Partidul Național Liberal s-a autodizolvat în noiembrie 1947. O mare parte a fruntașilor săi au fost închiși, murind în închisorile comuniste, în vreme ce alții au fost forțați să ia calea exilului.

Partidul Național Liberal a fost reînființat la 15 ianuarie 1990, iar primul președinte de atunci a fost Radu Câmpeanu (15 ianuarie 1990 - 28 februarie 1993), conform https://pnl.ro/. AGERPRES/ (Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Roxana Losneanu, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: enciclopediaromaniei.ro