Islanda votează sâmbătă într-un referendum privind redeschiderea negocierilor de aderare cu Uniunea Europeană (UE), înghețate de mai bine de un deceniu, într-un vot pe care cele 27 de state membre îl urmăresc în principal dintr-o perspectivă geopolitică, relatează vineri EFE.

Spre deosebire de prima încercare din 2009, în punctul culminant al crizei financiare, ceea ce este în joc pentru Bruxelles de data aceasta este poziția strategică a insulei în Arctica și neîncrederea în creștere față de Statele Unite în calitate de garant al securității sale.

De ce este poziția Islandei este strategică?

Insula ocupă un loc central în Atlanticul de Nord, la jumătatea distanței dintre Canada, Groenlanda, Regatul Unit și continentul european. Este separată de Groenlanda de strâmtoarea Danemarcei, care are doar 290 de kilometri lățime în punctul său cel mai îngust.

Islanda se învecinează, de asemenea, cu așa-numita Strâmtoare GIUK (acronim pentru Groenlanda, Islanda și Regatul Unit), principalul punct de blocaj pentru navele și submarinele rusești care părăsesc Peninsula Kola din nordul Rusiei pentru a ajunge în apele Atlanticului.

'Dacă vrei să aperi Europa, trebuie să aperi întreaga regiune', a declarat pentru EFE Sven Biscop, director general interimar al Institutului Egmont. El consideră că este logic să 'ancorezi Islanda mai strâns' de UE într-un moment în care legăturile Reykjavikului cu Washingtonul 'slăbesc'.

S-ar schimba ceva în materie de apărare?

Țara nu are propriile forțe armate și și-a delegat în mod tradițional securitatea către NATO, fiind membru fondator din 1949, și către acordul bilateral de apărare cu Statele Unite, în vigoare din 1951.

O potențială aderare la UE nu ar implica o schimbare operațională reală în apărarea sa, care ar continua să depindă de Alianța Atlantică, dar ar oferi Bruxelles-ului o voce directă într-o regiune care a devenit critică din punct de vedere strategic și pentru alți actori.

De ce acum?

Deși dezbaterea internă din Islanda s-a concentrat în principal pe pescuit, suveranitate și economie, experții consultați de EFE sunt de acord că acest referendum este foarte diferit de prima încercare din 2009, când Reykjavik a depus cererea de aderare în plină criză financiară.

Referendumul are loc la un an și jumătate de la revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, pe fondul creșterii presiunii americane asupra Arcticii, inclusiv a revendicărilor repetate ale președintelui american asupra Groenlandei.

'Nici invazia rusă în Ucraina, nici ascensiunea economică a Chinei nu au fost suficiente, până acum, pentru a redeschide dezbaterea în Islanda privind aderarea', a declarat pentru EFE Tinatin Akhvlediani, directorul programului de extindere de la Centrul pentru Studii Politice Europene (CEPS).

'Nu este un vot anti-Trump sau antiamerican. Este mai degrabă o chestiune de diversificare a dependențelor strategice' într-un context de volatilitate sporită, a clarificat pentru EFE Karen van Loon, cercetătoare la Institutul olandez Clingendael.

O altă schimbare evidentă este rolul Moscovei. 'Dacă UE oferă statutul de membru sau chiar asociere unei alte țări, Rusia poate încerca în mod activ să împiedice acest lucru, însă nu așa stăteau lucrurile până la extinderea amplă din 2004', a explicat Akhvlediani.

Ce obstacole tehnice rămân?

Capitolul despre pescuit, alături de cel despre agricultură, nu au fost niciodată deschise în timpul rundei anterioare de negocieri și reprezintă principalul obstacol pentru o țară care a integrat deja o mare parte din acquis-ul UE în calitatea sa de membră a Spațiului Economic European (SEE) din 1994.

Spre deosebire de alți candidați actuali, Islanda nu s-ar confrunta cu un veto bilateral din partea unui alt stat membru al UE, potrivit lui Akhvlediani: Singura dispută plauzibilă privind pescuitul ar fi cu Regatul Unit, care a pierdut votul în Consiliu după Brexit. Chiar și așa, pescuitul este o temă sensibilă pentru țări precum Spania și Franța.

Comisia nu a făcut nicio declarație publică cu privire la referendum, o discreție pe care Biscop a atribuit-o riscului ca orice gest din partea Bruxelles-ului să fie perceput ca o interferență 'contraproductivă' în procesul de votare.

Ce efect ar avea asupra restului procesului de extindere?

Rezultatul de sâmbătă vine în contextul discuțiilor în curs de desfășurare la Bruxelles despre formulele de aderare asociată și despre vitezele variabile ale actualilor candidați la aderare: Ucraina, Republica Moldova și țările din Balcanii de Vest.

O țară bogată, stabilă și deja integrată în piața unică, care aderă din proprie inițiativă - și nu dintr-o necesitate imediată - servește totodată drept argument convingător pentru UE în rândul alegătorilor din aceste țări, care sunt în prezent angajați într-o dispută la nivel declarativ cu Rusia pentru a stabili care bloc oferă o stabilitate mai mare.

În ciuda acestei dezbateri, toți experții consultați sunt de acord că progresul rapid al candidaturii Islandei ar consolida atractivitatea proiectului european în rândul altor aspiranți, mai degrabă decât să creeze fricțiuni cu aceștia. AGERPRES/(AS - redactor: Gabriela Ionescu, editor online: Simona Aruştei)