Iranul și-a îmbunătățit considerabil capacitatea de a străpunge apărarea antiaeriană a Israelului în timpul operațiunii 'Rising Lion', potrivit unei anchete publicate miercuri de Wall Street Journal, citată de mediile israeliene i24News și JFEED.

Potrivit rezultatelor anchetei, dacă în prima parte a conflictului doar 8% dintre rachetele iraniene treceau de barajul defensiv, această rată s-a dublat, atingând 16% în partea a doua a războiului.

Cele mai eficiente lovituri ale Iranului au avut loc în 22 iunie, cu două zile înainte de intrarea în vigoare a unei încetări a focului la 24 iunie, când 10 din 27 rachete au reușit să lovească ținte pe teritoriul israelian. Forțele de apărare israeliene (IDF) au refuzat să comenteze ratele specifice de interceptare, declarând doar că nu dezvăluie astfel de detalii operaționale, potrivit WSJ.

Experții citați în ancheta jurnalistică atribuie succesul Iranului unor ajustări tactice. Teheranul a dezvoltat o abordare metodică, bazată pe încercări-erori. Forțele iraniene și-au diversificat punctele de lansare în întreaga țară, au modificat calendarul atacurilor și și-au dispersat geografic țintele. Această tactică a forțat Israelul să își extindă sistemele defensive pe un perimetru mai larg, ceea ce a dus la crearea unor breșe ce au putut fi exploatate.

'Orice sistem de rachete, chiar și unul atât de avansat precum cel al Israelului, va avea în cele din urmă breșe', a afirmat Raphael Cohen, politolog principal la RAND Corporation, într-o declarație pentru WSJ.

Rețeaua de apărare antiaeriană a Israelului, considerată în general una dintre cele mai eficiente din lume, s-a confruntat cu provocări fără precedent în timpul conflictului. Iron Dome, care are un palmares dovedit împotriva amenințărilor cu rază scurtă de acțiune, a fost mai puțin relevant în fața arsenalului iranian cu rază lungă de acțiune. În schimb, sisteme precum Arrow 3 și David's Sling, concepute pentru interceptarea rachetelor balistice și avansate, au fost puse la încercare. Declarațiile publice israeliene, analizate de WSJ, sugerează o diminuare a ratelor de interceptare pe parcursul războiului. În timpul operațiunii 'Rising Lion', IDF a raportat interceptarea a 90% până la 95% din rachetele iraniene. Până la sfârșitul războiului, rata generală de interceptare a scăzut la 86%, conform declarațiilor armatei după încetarea focului în 24 iunie.

Atacurile preventive ale Israelului asupra lansatoarelor de rachete iraniene au perturbat capacitatea Teheranului de a-și desfășura rachetele cu rază scurtă de acțiune, învechite și mai puțin precise. Acest lucru a forțat Iranul să se bazeze pe sistemele sale mai sofisticate, cu rază lungă de acțiune, mai devreme decât se anticipase. Printre acestea se află rachetele hipersonice 'Fateh-1', unele resturi ale acestora fiind găsite în cel puțin două orașe israeliene, potrivit experților care au examinat imaginile respectivelor fragmente.

Racheta 'Fateh-1' este proiectată să coboare într-un unghi abrupt din afara atmosferei terestre, la viteze care depășesc de 10 ori pe cea a sunetului. Focosul său, care se detașează în zbor, este capabil să manevreze pentru a se sustrage interceptorilor, reprezentând o provocare semnificativă pentru toate sistemele israeliene, cu excepția celor mai avansate, conform experților citați de WSJ.

În fața intensificării atacurilor și a saturației progresive a sistemelor de interceptare, Israelul s-a confruntat cu o lipsă de rachete interceptoare Arrow, componentă-cheie a sistemului său de apărare multistratificat.

Această situație i-a constrâns pe responsabilii militari să opereze o selecție riguroasă, neutralizând doar cele mai critice amenințări pentru a-și păstra stocurile limitate.

Evoluția conflictului a ilustrat o cursă tehnologică constantă. După cum explică profesorul Yehoshua Kalisky de la Institutul pentru studii de securitate națională din Israel, 'evoluăm pe o curbă de învățare reciprocă. Ei își îmbunătățesc capacitățile ofensive, noi ne întărim apărarea'. AGERPRES/(AS-editor: Lilia Traci, editor online: Ady Ivaşcu)