Italia și alte țări din NATO au convenit să își crească semnificativ cheltuielile pentru apărare în următorul deceniu, dar guvernul condus de Giorgia Meloni caută deja modalități de minimizare a impactului asupra finanțelor publice, deja în suferință, observă joi agenția Reuters.

Spre deosebire de Spania, care a declarat deschis că nu poate depăși mult obiectivul anterior al NATO, de 2% din produsul intern brut alocat pentru apărare, la summitul de săptămâna trecută al Alianței italienii s-au aliniat la noua cerință impusă de președintele american Donald Trump și s-au angajat să ajungă la 5% din PIB până în 2035. Cel puțin aparent, comentează Reuters.

Meloni, conștientă că sondajele de opinie arată cât de nepopulară este în Italia creșterea cheltuielilor militare, a încercat să își liniștească compatrioții după summit. 'Acestea sunt cheltuieli necesare, dar ne-am angajat să nu deturnăm nici măcar un euro de la alte priorități ale guvernului', a declarat ea presei.

Cheltuielile pentru apărare ale Italiei au fost anul trecut de numai 1,5% din PIB, spre coada clasamentului celor 32 de state membre ale NATO.

Anul acesta, guvernul de la Roma a atins ținta anterioară de 2% printr-o serie de modificări în contabilitate, luând în considerare elemente care nu erau incluse anterior, cum ar fi pensiile militare și paza de coastă.

Noul obiectiv va fi însă mult mai dificil de îndeplinit. Pe hârtie, ar fi nevoie de încă 60 de miliarde de euro, o sumă imensă pentru țara cu a doua povară a datoriei din UE, de 135% din PIB.

Comisia Europeană, care cere de asemenea statelor din UE să își majoreze cheltuielile pentru apărare, a adoptat o așa-numită 'clauză derogatorie' de la regulile financiare, permițând creșteri anuale de 1,5% din PIB până în 2028.

Italia are însă mai puțină marjă de manevră, deoarece deficitul său este deja considerat prea mare.

Unii oficiali italieni au afirmat că Meloni va relua și mai puternic abordarea de anul acesta, incluzând articole deja prevăzute în buget care au o legătură oricât de vagă cu apărarea, în speranța că NATO și CE vor accepta această tactică. Sunt avute în vedere infrastructuri civile cum ar fi porturile, șantierele navale și chiar podul care leagă Sicilia de continent peste Strâmtoarea Messina, planificat de multă vreme.

În total, Italia intenționează să investească 206 miliarde de euro pentru modernizarea căilor ferate și alte 162 de miliarde pentru șosele și autostrăzi, arată un studiu parlamentar bazat pe date guvernamentale. Multe astfel de proiecte ar putea fi etichetate acum ca ținând de apărare și securitate.

Modul în care va fi tratată Italia, a treia economie din UE ca mărime, s-ar putea dovedi un indicator pentru alte țări din NATO care s-au angajat de asemenea la obiectivul de 5% din PIB, dar au dificultăți în atingerea lui.

Viceministrul transporturilor, Edoardo Rixi, a declarat pentru Reuters că 'o mare parte din investițiile în infrastructură planificate se încadrează în parametrii NATO, deoarece au aplicații duale'.

La cererea agenției, Comisia Europeană a comentată că Italia este cea care trebuie să stabilească dacă o anumită infrastructură are în primul rând rol militar sau civil.

Un oficial din NATO a susținut că statele trebuie să aibă o 'cale credibilă' către atingerea nivelului asumat al cheltuielilor 'și vor prezenta planuri despre cum vor susține creșterea investițiilor în apărare în fiecare an'. Promițător pentru strategia Italiei, el a adăugat că 'avem nevoie de rețele de transport civil care pot susține mobilitatea militară. La fel ca de tancuri, avioane de vânătoare și nave militare, avem nevoie de drumuri, căi ferate și porturi'.

Italia a identificat deja proiecte de infrastructură necesare în valoare de 483 de miliarde de euro, care trebuie încheiate în următorii ani, deci nu duce lipsă de scheme care ar putea fi incluse.

Noua țintă a NATO include o componentă centrală de 3,5% din PIB pentru cheltuielile militare până în 2035, plus un element de investiții legate de securitate în sens mai larg, de 1,5%.

Pentru Italia, Rixi a afirmat că ar putea fi eligibile modernizarea porturilor Trieste și Genova din nord și centrul de construcții și întreținere navale de la La Spezia, situat nu departe de acestea. 'Dacă vrei să construiești, să repari și să întreții nave militare și să transporți trupe și echipamente militare, trebuie să ai infrastructuri adecvate pentru asta', a spus el.

Timpul este de asemenea un factor cheie. În timp ce opoziția de centru-stânga susține că cheltuielile militare vor reduce resursele pentru asistența socială, Meloni vrea să amâne orice creșteri până după următoarele alegeri, prevăzute în 2027, au afirmat unii oficiali.

Francesco Galietti, fondator al grupului de reflecție privind riscurile politice Policy Sonar din Roma, consideră că 'adevărata problemă pentru Meloni nu este suma, ci planificarea'.

În 2027, Italia va putea de asemenea să utilizeze la maximum 'clauza derogatorie' fiscală a UE, dacă ajunge în 2026 la un deficit sub 3% din PIB, așa cum a prevăzut. De aceea, Roma a făcut - cu succes - lobby pe lângă aliații din NATO să evite impunerea unei creșteri anuale a cheltuielilor pentru apărare, a explicat un oficial informat despre negocieri. Italienii au reușit și să amâne până în 2035 data limită pentru obiectivul de 5%, planificată anterior pentru 2032.

'Mesajul este clar: Italia va face ceea ce trebuie pentru a-și îndeplini angajamentele față de NATO, dar o va face în ritmul propriu', a afirmat Galietti. AGERPRES/(AS - redactor: Marius Hosu; editor: Gabriela Ionescu, editor online: Ada Vîlceanu)