Fostul secretar de stat american Henry Kissinger continuă să fascineze şi să divizeze la cei 100 de ani pe care îi împlineşte sâmbătă, vârstă la care a rămas activ, deşi apariţiile sale publice au devenit rare de-a lungul anilor, relatează vineri AFP.

Marţi, fostul şef al diplomaţiei americane a participat la un omagiu pentru acest secol de existenţă la foarte selectul Economic Club din New York, unde a suflat în lumânările de pe un tort de ciocolată.

Vizionar pentru unii, "criminal de război" pentru alţii, această longevitate este excepţională pentru cineva care şi-a lăsat amprenta asupra politicii externe a Statelor Unite în a doua jumătate a secolului XX.

Kissinger îşi menţine, din birourile sale din New York şi cabinetul său de consultanţă Kissinger Associates, o aură în rândul elitelor de la Washington şi din străinătate, inclusiv printre democraţi ca fosta şefă a diplomaţiei americane Hillary Clinton, care a spus odată că se "bazează pe sfaturile prietenului" său.

"Realpolitik"

Jucător cheie în diplomaţia mondială în timpul războiului rece şi laureat al Premiului Nobel pentru Pace, Kissinger a iniţiat apropierea de Moscova şi Beijing în anii 1970, cu o viziune pragmatică asupra lumii, un fel de "Realpolitik" în stil american.

În semn că viziunea sa asupra lumii nu s-a schimbat prea mult, el a estimat, marţi, în faţa oaspeţilor săi că Statele Unite trebuie să îşi apere "interesele vitale".

"Trebuie să fim tot mai puternici pentru a rezista oricărei presiuni", a spus el.

Referitor la războiul din Ucraina, el a pledat pentru o încetare a focului. "Am ajuns la un punct în care ne-am îndeplinit obiectivul strategic. Încercarea militară a Rusiei de a absorbi Ucraina a eşuat".

Dar imaginea bărbatului cu un puternic accent moştenit de la originile sale germane rămâne umbrită, marcată fiind de o serie de pagini întunecate din istoria Statelor Unite, precum sprijinul pentru lovitura de stat din 1973 din Chile sau invazia din 1975 din Timorul de Est şi, bineînţeles, Vietnam.

"Pentru mine, nu există nicio îndoială că politica sa a provocat sute de mii de morţi şi a distrus democraţia în multe ţări", notează Reed Kalman Brody, un avocat specializat în drepturile omului.

"Sunt uimit că a scăpat cu faţa curată", a adăugat el.

"Bombardamente"

Kissinger nu a fost practic niciodată deranjat de tribunale, o plângere fiind respinsă fără urmări în 2004.

Într-o investigaţie publicată miercuri, The Intercept, un site de investigaţii jurnalistice, afirmă, pe baza unor documente de arhivă ale Pentagonului şi mărturii ale supravieţuitorilor, că între anii 1969 şi 1973 campania americană de bombardamente în Cambodgia, al cărei arhitect a fost Henry Kissinger, a fost mult subestimată, provocând mult mai multe decese civile decât se admitea anterior.

Istoricul Muntassir Mamoon de la Universitatea din Dhaka subliniază că Henry Kissinger "a susţinut activ genocidul din Bangladesh" în 1971.

"Nu văd niciun motiv să-l laud pe Kissinger", a spus acesta, adăugând că punctul său de vedere este împărtăşit în multe ţări, inclusiv în Vietnam.

"Ironia este că ne amintim că a făcut pace, dar uităm tot ce a făcut pentru a prelungi războiul nu numai în Vietnam, ci şi în Cambodgia şi Laos", adaugă Carolyn Eisenberg, istoric la Universitatea Hofstra din SUA.

"Destindere"

Tânărul evreu german Heinz Alfred Kissinger s-a născut la 27 mai 1923 la Furth, în Bavaria, în familia unui profesor. S-a refugiat la vârsta de 15 ani în Statele Unite, împreună cu familia, devenind cetăţean american la vârsta de 20 de ani. S-a alăturat contraspionajului militar şi armatei americane, pentru a începe apoi studiile la Harvard, unde a şi predat.

S-a impus ca figură a diplomaţiei mondiale când, în 1969, republicanul Richard Nixon l-a chemat la Casa Albă în postul de consilier pentru securitate naţională, apoi ca secretar de stat. A deţinut ambele funcţii din 1973 până în 1975 şi a rămas şef al diplomaţiei sub Gerald Ford, până în 1977. Atunci, el a lansat "destinderea" cu Uniunea Sovietică şi dezgheţarea relaţiilor cu China lui Mao, în cursul unor deplasări secrete pentru a organiza vizita istorică a lui Nixon la Beijing, în 1972.

Kissinger a purtat de asemenea, tot în cel mai mare secret şi în paralel cu bombardamentele de la Hanoi, negocieri cu Le Duc Tho pentru a pune capăt războiului din Vietnam. Semnarea unui acord de încetare a focului i-a adus Premiul Nobel pentru Pace, alături de liderul vietnamez, în 1973, unul dintre cele mai controversate premii din istoria Nobelului, aminteşte AFP.AGERPRES/(AS - autor: Mihaela Toth, editor: Sorin Popescu, editor online: Anda Badea)