Incursiunea unităţilor de sabotori în regiunea rusă Belgorod, acţiune revendicată de două grupări armate ruseşti anti-Kremlin, a adus în prim-plan rolul voluntarilor ruşi care luptă de partea ucraineană, scrie EFE.

Agenţia de presă citată prezintă, într-un material, principalele grupări armate de voluntari ruşi şi de alte etnii din spaţiul post-sovietic care luptă de partea Kievului:

- Corpul Voluntarilor Ruşi -

Corpul Voluntarilor Ruşi este o formaţiune paramilitară fondată în august 2022 de către rusul Denis Nikitin şi compusă din ultranaţionalişti, dintre care majoritatea au luptat din 2014 în cadrul batalionului ucrainean Azov.

Principiul fundamental al organizaţiei este intoleranţa faţă de orice fel de colaborare cu moştenitorii regimului sovietic, inclusiv cu preşedintele Vladimir Putin, care, potrivit membrilor, urmăreşte "anihilarea ruşilor ca etnie".

Ei se declară moştenitorii mişcării emigranţilor ruşi "Ideea Albă", creată în anii 1930 de către emigrantul Victor Larionov, un duşman înverşunat al guvernului bolşevic.

Potrivit presei, în 2022, Corpul Voluntarilor Ruşi a participat la lupte în regiunile ucrainene Zaporojie şi Doneţk. Cu toate acestea, ei au căpătat notorietate mediatică după două atacuri în regiunea rusă Briansk, în martie şi aprilie 2023, şi, cel mai recent, din regiunea Belgorod, unde au cucerit mai multe localităţi.

- Legiunea Libertate pentru Rusia -

Legiunea Libertate pentru Rusia a fost constituită în martie 2022, la scurt timp după începerea campaniei ruseşti din Ucraina, cu dezertori din forţele armate ruse, precum şi cu emigranţi ruşi şi belaruşi fără experienţă militară.

Această formaţiune, care are ca scop "respingerea agresiunii ruse în Ucraina şi răsturnarea regimului lui Vladimir Putin", are două batalioane şi a fost implicată atât în lupte în estul ţării, cât şi în acte de sabotaj pe teritoriul rusesc.

Printre membrii săi se numără fostul vicepreşedinte al băncii ruseşti Gazprombank, Igor Volobuiev, de origine ucraineană, care s-a alăturat formaţiunii în iunie 2022, după ce a părăsit Rusia.

Împreună cu Corpul Voluntarilor Ruşi, legiunea a participat la raidul din 22 mai în regiunea Belgorod.

- Armata Naţională Republicană -

Armata Naţională Republicană (NRA, acronim în rusă), care şi-a luat numele după IRA irlandeză, şi-a câştigat faima în primele luni ale războiului din Ucraina prin mai multe atacuri asupra birourilor de recrutare din diferite părţi ale Rusiei.

Potrivit fostului deputat rus Ilia Ponomariov, exilat în Ucraina, NRA a comis în august 2022 atentatul cu bombă care a ucis-o pe Daria Dughina, fiica unuia dintre ideologii ultranaţionalismului rus, Aleksandr Dughin, care era ţinta atacului.

În aprilie 2023, i-a fost atribuită, de asemenea, uciderea cunoscutului blogger militar rus Vladlen Tatarski, într-un restaurant din Sankt Petersburg, după ce o statuetă cu un dispozitiv exploziv în interior a explodat.

- Batalionul Djohar Dudaev -

Crearea sa este inspirată după primul preşedinte cecen, Djohar Dudaev, care a fost asasinat de Rusia în 1996. Acest corp a fost creat în 2014 de minoritatea cecenă exilată în Danemarca.

Membrii săi au luptat în Donbas (2014-2015) şi, de la începutul intervenţiei militare ruseşti, au participat la apărarea Kievului, la eliberarea Harkovului (2022) şi la bătălia de la Bahmut (2023).

- Regimentul Kastus Kalinouski -

Kalinouski a fost un revoluţionar belarus care a condus Insurecţia poloneză din 1863 împotriva Imperiului Rus.

Regimentul a fost format anul trecut de voluntari belaruşi pentru a învinge invadatorul rus şi apoi pentru a elibera Belarusul de sub jugul lui Aleksandr Lukaşenko. Ei au luptat la Kiev, la Lisiceansk şi, mai recent, în Donbas.

- Legiunea Naţională a Georgiei -

Formată din georgieni, această legiune a luptat în Donbas în 2014, iar doi ani mai târziu a fost integrată în armata ucraineană.

Începând de anul trecut, au participat la bătălii majore în Ucraina, de la Hostomel la Irpin, Izium, Mariupol şi Bahmut.

În urmă cu un an, a fost acuzată de presa occidentală că a executat prizonieri de război ruşi. AGERPRES/ (AS - autor: Vicenţiu Purcărea, editor: Irina Cristea, editor online: Anda Badea)