În ultimii 70 de ani lumea s-a schimbat dramatic şi rolul Uniunii Europene este acum mai important ca niciodată, iar în noua ordine geopolitică emergentă şi în contextul unei urgenţe ecologice responsabilitatea noastră este de a accepta să devenim o forţă globală a stabilităţii şi păcii, statului de drept, durabilităţii şi multilateralismului, a afirmat joi Conferinţa Preşedinţilor - formată din preşedintele Parlamentului European şi liderii grupurilor europarlamentare - cu ocazia marcării, la 9 mai (devenită Ziua Europei), la 70 de ani de la prezentarea Declaraţiei Schuman.

''Celebrarea a 70 de ani de la Declaraţia Schuman intervine într-un moment când Europa se confruntă cu cea mai dificilă provocare de după Al Doilea Război Mondial: o criză economic, socială şi de sănătate provocată de izbucnirea COVID-19. Declaraţia Schuman, care a pus bazele Uniunii noastre Europene, a început un proiect politic adevărat şi unic pentru a garanta pacea şi prosperitatea şi a ameliora vieţile tuturor cetăţenilor europeni. (...) De la bun început, proiectul european a fost despre construirea unei comunităţi economice şi politice, bazată pe valori izvorâte din istoria comună europeană, precum solidaritate, deschidere, libertate, toleranţă, egalitate în diversitate şi respectarea statului de drept'', se arată în declaraţia Conferinţei Preşedinţilor, postată pe site-ul Parlamentului European.

Potrivit acestei declaraţii, actuala criză provocată de noul coronavirus evidenţiază nevoia urgentă ca UE să înceapă să lucreze asupra modalităţilor prin care să devină mai eficientă, mai democratică şi mai apropiată de cetăţeni.

''Criza a arătat, cu costuri foarte ridicate, că Uniunea Europeană rămâne un proiect neterminat şi că eşecurile în organizarea solidarităţii sau în contracararea atacurilor în desfăşurare asupra drepturilor fundamentale şi statului de drept nu sunt dezbateri teoretice'', accentuează semnatarii declaraţiei.

În opinia lor, capacitatea instituţiilor europene şi a statelor membre de a răspunde la actualele provocări medicale, sociale, economice, instituţionale şi de securitate trebuie să fie cel puţin pe măsura ambiţiei politice cuprinse în Declaraţia Schuman. ''Trebuie să consolidăm şi adâncim legitimitatea democratică a Uniunii Europene şi să ne asigurăm că politicile şi leadership-ul ei sunt expresia cetăţenilor Europei într-o democraţie europeană deplină'', atrag atenţia europarlamentarii.

Ei susţin că este timpul pentru o dezbatere ambiţioasă consacrată viitorului Europei cu cetăţenii UE şi cu toţi actorii, pentru a găsi un acord asupra fundamentelor politice pe care să se construiască redresarea continentului european după criză. ''Solidaritatea a devenit principala condiţie a viitoarelor noastre realizări'', subliniază preşedintele PE şi liderii grupurilor europarlamentare.

Aceştia sunt de părere că forumul cel mai adecvat pentru această dezbatere este 'Conferinţa privind viitorul Europe', un proiect deja planificat care în noul context ar trebui să fie convocat cât mai curând posibil şi să aibă drept rezultate propuneri clare prin angajarea directă a cetăţenilor, astfel încât să fie promovată o reformă profundă a Uniunii Europene.

În această privinţă, europarlamentarii iau notă de poziţia Comisiei Europene conform căreia procesul, structura, calendarul şi amploarea 'Conferinţei privind viitorul Europei' trebuie să fie convenite împreună de CE, Consiliu şi Parlamentul European şi cer Consiliului să prezinte o poziţie ambiţioasă.

''Dincolo de bucuria şi recunoştinţa pentru unitatea şi pacea dintre noi de 75 de ani, trebuie să ne amintim că solidaritatea nu se sfârşeşte la frontierele noastre. Actuala pandemie ne reaminteşte importanţa multilateralismului în combaterea împreună a provocărilor şi crizelor comune. În locul întoarcerii la egoismul naţional, calea de a avansa trebuie să fie o Uniune Europeană consolidată şi mai integrată care colaborează strâns cu partenerii internaţionali în spirit de corectitudine şi înţelegere mutuală'', se arată în încheierea declaraţiei Conferinţei Preşedinţilor din PE.

În urmă cu 69 de ani, la 9 mai 1950, ministrul francez de externe de la acea vreme Robert Schuman propunea, în cadrul unui discurs, plasarea producţiei de cărbune şi oţel sub controlul unei autorităţi comune, pentru a se controla în acest fel producţia de armament şi posibilitatea ca un viitor conflict militar să poată fi evitat. Această propunere venită din partea ministrului francez de externe este considerată a fi piatra de temelie a Uniunii Europene.

Dând curs apelului lui Robert Schuman, Belgia, Olanda, Luxemburg şi Italia s-au alăturat Franţei şi Germaniei şi, la 18 aprilie 1951, a fost semnat Tratatul de la Paris, care instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) între Germania, Franţa, Belgia, Italia, Luxemburg şi Olanda. La 25 martie 1957, aceste state au semnat Tratatele de la Roma, care instituiau Comunitatea Economică Europeană (CEE), cunoscută sub numele de Piaţa Comună, şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA, astăzi EURATOM). Atât Tratatul de la Roma, cât şi Tratatul CEEA au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

Acestui complex proiect de construcţie europeană i s-au alăturat Irlanda, Marea Britanie şi Danemarca (1973), Grecia (1981), Spania şi Portugalia (1986), Suedia, Austria şi Finlanda (1995), în 2004, noi zece state: Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Slovacia, Slovenia, Polonia şi Ungaria, în 2007, Bulgaria şi România şi în 2013, Croaţia.

Pe parcurs, procesul de integrare economică a fost acompaniat de procesul de integrare politică a statelor membre. Această schimbare s-a reflectat în modificarea, în 1993, a numelui Comunităţii Economice Europene (CEE), care a devenit Uniunea Europeană (UE).

Robert Schuman (1886-1963) a fost ministru de finanţe, apoi prim-ministru în 1947, ministru al afacerilor externe în perioada 1948-1952 şi din nou ministru de finanţe în perioada 1955-1956. Între 1958 şi 1960, el a deţinut funcţia de preşedinte al Parlamentului European. AGERPRES/(AS - autor: Tudor Martalogu, editor: Florin Ştefan, editor online: Simona Aruştei)