Revenit la putere în 2010, candidat duminica aceasta pentru un al treilea mandat, premierul ungar, Viktor Orban, a lansat o 'contrarevoluţie' care a scos la lumină fracturile între estul şi vestul Europei, însă discursul său 'iliberal' nu mai este unul izolat, în contextul ascensiunii mişcărilor populiste pe întreg continentul european, notează AFP într-un comentariu în care încearcă să explice cum a ajuns Viktor Orban, fost opozant al regimului comunist, să-şi îmbarce ţara pe calea unui populism cu accente naţionaliste.

Partidul Fidesz al lui Viktor Orban a fost înfiinţat în 1988 ca o mişcare progresistă orientată spre noile generaţii şi care apără democraţia parlamentară. Constatând, la sfârşitul anilor 1990, că terenul politic de la stânga este deja ocupat, în timp ce spaţiul din dreapta este liber, Viktor Orban a făcut ca formaţiunea să se schimbe în mod progresiv.

Câştigător al alegerilor din 1998, premier la 35 de ani, Orban a pierdut la limită scrutinul din 2002 şi consideră că acele alegeri i-au fost furate de socialişti - foşti comunişti - împotriva cărora el a dezvoltat o retorică agresivă.

În paralel, subliniază politologul Jacques Rupnik, specialist în Europa Centrală, Orban a avut intuiţia de a se adresa 'altei Ungarii', celei a oamenilor daţi de o parte de tranziţia spre economia de piaţă şi a celei sensibile la traumatismele istoriei naţionale, cum a fost Tratatul de la Trianon din 1920, care a destrămat 'Ungaria Mare'. Viktor Orban a elaborat special pentru aceştia un discurs în care pledează pentru un stat puternic şi o naţiune protectoare.

Această retorică impregnată de patriotism a găsit teren propice, pentru că sfârşitul anilor 2000 au însemnat 'epuizarea ciclului liberal', început după 1989 în spaţiul post-comunist, notează Jacques Rupnik. Respectivul ciclu a permis Estului să facă 'o triplă tranziţie spre economia de piaţă, spre democraţie şi spre integrarea în UE'. Însă, dezvăluie cercetătorul, aceşti trei markeri ai Vestului sunt zdruncinaţi unul după altul: criza financiară din 2008, atacurile teroriste, criza migraţiei şi Brexitul.

În faţa acestor deziluzii, Ungaria, urmată de Polonia, predică o 'contrarevoluţie culturală': un guvern ales democratic, însă restricţionarea unor drepturi (în justiţie, mass-media, ONG-uri), a unor libertăţi economice şi societale (refuzul multiculturalismului), în numele apărării naţiunii şi a majorităţii suverane.

Valul de migranţi din anul 2015 a arătat că 'Europa de Est percepe valorile cosmopolite care se află la baza UE ca pe o ameninţare, în timp ce pentru foarte mulţi cetăţeni din Vest aceste valori sunt chiar inima identităţii europene', notează Ivan Krastev în recenta sa lucrare 'Destinul Europei'.

Pentru politologul bulgar, criza refugiaţilor şi problema repartizării lor în Europa a exacerbat fractura Est/Vest. Însă, în loc să condamne ţări precum Ungaria, Polonia, Slovacia, Republica Cehă, care refuză primirea de refugiaţi, el consideră oportun să se încerce înţelegerea lor: după decenii de izolare în blocul comunist, aceste societăţi nu s-au confruntat decât acum cu imigraţia, pe care o percep ca pe un pericol la adresa indentităţii lor.

Pentru că această identitate rămâne constituită în estul Europei pe o viziune etno-culturală a naţiunii, omogenă lingvistic şi religios, asigură el. Afectată de o natalitate în scădere şi de o emigrare masivă, defavorizată de istorie, Europa Centrală este îngrijorată de ideea propriei sale dispariţii şi a disoluţiei valorilor.

Ungaria, coborâtă sub nivelul simbolic de 10 milioane de locuitori, a pierdut în 35 de ani 850.000 de locuitori.

Respingere a elitelor liberale, repliere identitară, revendicări suveraniste: tendinţele care se înregistrează în prezent în Ungaria şi în mai multe ţări din Europa Centrală se încarnează în diverse forme şi în Vest, confruntat cu ascensiunea electorală a partidelor populiste. Viktor Orban numără mai mulţi susţinători în rândul extremelor drepte europene, începând cu Alternativa pentru Germania (AfD) până la Partidul Libertăţii din Austria (PFO) sau Frontul Naţional francez, trecând prin unele formaţiuni conservatoare, care văd în el un model.

Cu toate acestea, dinamismul societăţii civile din Europa Centrală contrazice imaginea ţărilor înţepenite în rezistenţa lor la progresism: Viktor Orban a fost contestat de mai multe valuri de manifestaţii populare, în special în 2017, care fac ecoul mobilizărilor din Polonia împotriva reformelor în domeniul justiţiei şi în legislaţia privind avortul sau, ceva mai recent, în Slovacia, după asasinarea unui jurnalist.AGERPRES/(AS - autor: Adriana Matcovschi, editor: Mariana Ionescu, editor online: Irina Giurgiu)