Preşedintele rus Vladimir Putin efectuează marţi şi miercuri o vizită în Turcia, unde se va întâlni cu omologii săi turc şi iranian, Recep Tayyip Erdogan şi Hassan Rouhani, a anunţat luni Kremlinul, transmite Reuters.

Putin şi Erdogan vor inaugura oficial cu acest prilej lucrările la prima unitate a centralei nucleare de la Akkuyu, a precizat preşedinţia rusă.

Proiectul centralei de la Akkuyu (sudul Turciei), prima facilitate de acest gen din Turcia, este estimat la 20 de miliarde de dolari şi cuprinde patru reactoare de 1200 megawaţi fiecare, prima unitate urmând să fie lansată în 2023, când se împlinesc 100 de ani de la fondarea Republicii Turce.

Inaugurarea va avea loc în urma unei sesiuni a Consiliului superior de cooperare ruso-turcă, prezidată de cei doi şefi de stat şi care va fi axată pe chestiuni legate de relaţiile bilaterale, probleme regionale şi internaţionale, a menţionat într-un comunicat citat de Armenpress preşedinţia de la Ankara.

Miercuri, Putin se va reuni la Ankara cu omologii săi din Turcia şi Iran pentru un summit consacrat Siriei, într-un context în care cele trei ţări au devenit "stăpânele jocului" în ţara devastată de anii de conflict civil, profitând de estomparea rolului jucat de Washington şi aliaţii acestuia. Rusia, Turcia şi Iranul au lansat în ianuarie 2017 aşa-zisul proces de la Astana, care exclude Washingtonul şi face concurenţă negocierilor purtate în cadrul ONU, aminteşte France Presse.

Procesul de la Astana a reuşit să ducă la un acord privind crearea în Siria a patru "zone de dezescaladare", care a permis o diminuare a violenţelor în anumite sectoare, dar găsirea unei soluţii a conflictului sirian trenează, în principal din cauza intereselor contradictorii ale Moscovei, Ankarei şi Teheranului.

Cele trei sunt în acest moment principalele forţe din Siria, întrucât "au fost dispuse să investească resurse militare pentru a influenţa conflictul", a explicat Sinan UIgen, preşedintele Centrului pentru economie şi politică externă Edam din Istanbul. "Mult timp forţele occidentale nu au vrut să se angajeze militar în Siria, care astfel se regăseşte divizată în diferite zone de influenţă, reflectând prezenţa militară a acestor ţări", a menţionat profesorul invitat la Carnegie Europe.

SUA, care conduc o coaliţie internaţională antijihadistă şi au susţinut unele grupări considerate moderate ale opoziţiei împotriva regimului sirian, îşi concentrează în momentul de faţă eforturile din Siria asupra combaterii Statului Islamic, sprijinindu-se pe miliţii kurde şi fără a fi implicate cu întreaga lor pondere în vederea reglementării conflictului. La 30 martie, preşedintele american Donald Trump a afirmat chiar că americanii vor pleca "foarte curând" din Siria, în contextul în care Statul Islamic este pe cale să fie învins complet.

În ce le priveşte, Moscova şi Teheranul sunt principalele susţinătoare ale regimului preşedintelui sirian Bashar Al-Assad şi l-au ajutat să recucerească peste jumătate din teritoriul sirian. Turcia afirmă, la rândul său, că a "securizat", cu ajutorul unor grupări rebele siriene, 2000 de km pătraţi în nordul Siriei, în cadrul operaţiunilor sale dintre august 2016 şi martie 2017. În ianuarie a lansat o nouă ofensivă împotriva Unităţilor de Protecţie a Poporului (YPG), miliţie kurdă aliată a Washingtonului în lupta împotriva SI, dar considerată teroristă de Ankara. Astfel, 18 martie a "căzut" bastionul kurd Afrin.

"Procesul de la Astana este un mijloc prin care Turcia, Rusia şi Iranul încearcă să dirijeze acest război şi să-şi impună diverse interese", a apreciat Elizabeth Teoman, analistă la Institutul pentru Studiul Războiului ISW. Potrivit acesteia, Turcia încearcă să securizeze anumite teritorii pentru a le pune sub controlul rebelilor care-i sunt loiali, iar Moscova vrea să "protejeze bazele navale şi aeriene ruse de-a lungul Mării Mediterane". Iar dacă în teren Turcia este "un partener mai slab" decât Rusia sau Iranul, controlul extins de care se bucură în nordul Siriei "îi întăreşte poziţia în cadrul alianţei tripartite", a precizat analista.

Mai mulţi experţi americani evocă dorinţa Rusiei şi Iranului de a profita de tensiunile tot mai mari dintre Turcia şi SUA, generate mai ales de susţinerea americanilor pentru YPG. Preşedintele turc şi-a exprimat clar voinţa de continuare a ofensivei din Siria până la Minbej, oraş controlat de YPG, unde sunt instalaţi şi soldaţi americani.

"Moscova speră probabil să se folosească de furia Turciei împotriva americanilor, ceea ce ar servi intereselor ruse din Siria, dar şi de pe plan global, creând fisuri în cadrul NATO", a explicat Aron Lund, de la think-tank-ul american Century Foundation.

Elizabeth Teoman a mai apreciat că Rusia şi Iranul ar putea de asemenea "încuraja Turcia să desfăşoare cu prioritate operaţiuni care ar putea pune în pericol forţele americane, bloca aprovizionarea americanilor sau limita operaţiunile SUA".

Rămân, însă, unele puncte de disensiune între cele trei ţări, având în vedere susţinerea pe care o acordă unor tabere opuse. "Cooperarea turco-rusă este funcţională, dar are fricţiuni. Putin şi Erdogan exercită presiuni pentru a-şi îngrădi şi influenţa reciproc comportamentul", a notat Teoman.

Prin urmare, nu sunt de aşteptat prea multe rezultate concrete de la summitul prevăzut pentru miercuri la Ankara între preşedinţii turc, rus şi iranian. "Siria este foarte complicată şi chiar dacă ruşii şi alţii fac mari eforturi în sprijinul propriilor interese, nu se vede că ar avea un control bun asupra situaţiei", a conchis Aron Lund, citat de AFP.AGERPRES/(AS - autor: Mihaela Toth, editor: Ionuţ Mareş, editor online: Anda Badea)