Preşedintele Chinei, Xi Jinping, iese întărit din anul 2017, atât pe plan intern, după Congresul Partidului Comunist Chinez, cât şi pe plan extern, ca urmare a rolului tot mai pregnant al Chinei pe scena internaţională, pe fondul izolării SUA, conduse de preşedintele Donald Trump.

"Protagonismul internaţional în creştere al Chinei are legătură cu creşterea influenţei acestei ţări şi cu politicile lui Xi. Acest activism chinez a fost uşurat de politicile izolaţioniste şi naţionaliste ale lui Trump", a declarat pentru agenţia EFE Li Da-jong, director al Institutului de Studii Strategice de la Universitatea Tamkang (Taiwan), care admite totuşi că la fel s-ar fi întâmplat şi dacă politicile duse de SUA ar fi fost diferite.

În 2017, Trump a retras SUA din Acordul Transpacific de Asociere (TPP) şi din Acordul de la Paris privind schimbările climatice, ceea ce a făcut ca Beijingul să devină liderul neaşteptat, aflat în prima linie a liberului schimb şi al globalizării economice, precum şi în lupta împotriva emisiilor de gaze cu efect de seră.

În ianuarie, Xi a fost invitatul principal la Forumul Economic de la Davos, unde liderul chinez şi-a prezentat ţara drept "o putere responsabilă" pe scena economică şi politică internaţională. În pofida numeroaselor restricţii comerciale şi de investiţii care persistă în China, Xi a reuşit să se poziţioneze la Davos drept un campion al liberalizării comerţului la nivel global, pe fondul izolării promovate de Trump.

Apoi, alături de Uniunea Europeană, Xi a consolidat pe parcursul lui 2017 China - ţară care poluează cel mai mult la nivel mondial - drept una dintre principalele apărătoare şi promotoare ale implementării acordului de la Paris împotriva schimbărilor climatice, notează EFE.

În acest domeniu, Beijingul a făcut paşi uriaşi, de la sprijinul oficial în favoarea tranziţiei de la automobilul pe benzină la cel electric şi până la trecerea de la consumul uriaş de cărbune la folosirea gazului sau la introducerea în ritm alert a energiilor regenerabile, cu toate că este vorba despre procese de lungă durată şi care nu vor avea efecte vizibile decât după ani buni.

Vizita lui Donald Trump în China, în noiembrie, în care liderul de la Casa Albă a avut doar cuvinte amabile la adresa amfitrionului său, după agresiva campanie antichineză pe care o purtase cu doar un an în urmă, a arătat cum Trump şi-a îndulcit retorica şi acceptă statu quo-ul cu gigantul asiatic.

Chen Chenchen, cercetătoare la Institutul de Finanţe Chongyang de la Universitatea Populară din China, a declarat pentru EFE că, deşi retragerea SUA de pe scena internaţională şi ascensiunea Chinei "sunt două lucruri diferite", gigantul asiatic a avut doar de câştigat, pentru că s-a confruntat cu "mai puţine interferenţe" din partea Washingtonului.

În ceea ce priveşte anul 2018, "nu este posibil ca SUA să se retragă din toate acordurile (internaţionale), pentru că nu au acest interes. Primul an (al lui Trump) a fost mai special, pentru că el trebuia să respecte anumite promisiuni", a declarat la rândul său Zhu Feng, profesor de relaţii internaţionale la Universitatea din Nankin.

La nivel intern, Xi şi-a consolidat şi extins puterea, după cel de-al XIX-lea Congres al Partidului Comunist Chinez, organizat în octombrie, unde nu a fost desemnat un nou vicepreşedinte mai tânăr, aşa cum s-a întâmplat cu însuşi Xi în 2007, înaintea venirii sale la putere în 2012. Din acest motiv, rămân semne de întrebare cu privire la intenţiile lui Xi: vrea sau nu un "moştenitor" vizibil sau aspiră la un al treilea mandat, lucru nemaiîntâlnit în ultimele decenii în China. AGERPRES/(AS - autor: Gabriela Ionescu, editor online: Anda Badea)