Negocierile pe tema Brexit-ului, ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, au făcut în anul 2017 primii paşi înainte, deoarece Bruxellesul a acceptat trecerea la a doua fază a discuţiilor, centrată pe viitoarea relaţie dintre blocul comunitar şi Londra, şi a fost de acord să dezbată condiţiile perioadei de tranziţie, care ar urma să se încheie la finalul anului 2020. Cu toate acestea, semnele de întrebare în legătură cu frontiera irlandeză sau cu acordul comercial dintre Londra şi clubul comunitar persistă.

Primul pas a fost făcut la 29 martie de premierul britanic Theresa May, care a notificat Uniunea Europeană în legătură cu intenţia ţării sale de a ieşi din UE, prin intermediul unei scrisori adresate preşedintelui Consiliului European, Donald Tusk, aminteşte EFE. Începea atunci o perioadă de doi ani, până în martie 2019, în care Londra şi Bruxellesul să se pună de acord în privinţa retragerii ordonate a britanicilor din UE.

Odată ce, la un summit extraordinar care a avut loc în aprilie, clubul comunitar a adoptat liniile directoare privind principiile fundamentale pentru desfăşurarea negocierilor, şi după ce Marea Britanie a organizat alegeri anticipate la care May a pierdut majoritatea absolută, discuţiile pe tema Brexit-ului au început în mod oficial.

Uniunea Europeană l-a ales drept negociator şef pe fostul ministru şi ex-comisarul francez Michel Barnier, în timp ce Londra şi-a pus toate speranţele în ministrul pentru Brexit, David Davis. Negociatorii şi echipele lor trebuiau să obţină un progres "suficient" în prima fază a negocierilor, dedicată drepturilor cetăţenilor comunitari, frontierei dintre provincia britanică Irlanda de Nord şi Republica Irlanda şi acordului financiar, înaintea demarării celei de-a doua etape, axată pe viitoarea relaţie dintre Bruxelles şi Londra.

Cu toate acestea, îndoielile şi necunoscutele nu au dispărut, ba chiar au sporit pe măsură ce se succedau rundele de negocieri şi Barnier insista că nu există progrese, în timp ce Davis cerea insistent flexibilitate şi imaginaţie. Până când, în sfârşit, la 8 decembrie, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a anunţat că s-au făcut suficiente progrese în prima fază a negocierilor şi a recomandat trecerea la faza a doua, în timpul unei conferinţe de presă comune cu Theresa May.

În aceeaşi zi, Barnier a anunţat că acordul definitiv cu privire la ieşirea Marii Britanii din UE ar trebui să se încheie în octombrie 2018 şi, cu toate că a recunoscut la rândul său că s-au făcut progrese, a continuat să insiste că mai multe aspecte din prima fază a negocierilor au rămas nesoluţionate, precum Euratom sau frontiera irlandeză, care vor fi abordate şi în faza a doua a discuţiilor.

În ceea ce priveşte drepturile cetăţenilor, Bruxellesul şi Londra au căzut de acord că toţi britanicii aflaţi în Uniunea Europeană şi toţi cetăţenii comunitari ajunşi în Marea Britanie înainte de Brexit vor putea continua să trăiască şi să muncească în aceleaşi condiţii. În plus, membrii unei familii care nu locuiesc împreună îşi vor păstra dreptul la reîntregire în aceeaşi ţară. În cazul urmaşilor, aceştia vor beneficia de această posibilitate chiar dacă se nasc după ieşirea efectivă a Marii Britanii din blocul comunitar.

Negociatorul şef al UE a menţionat că acordul final al retragerii va fi inclus în legislaţia britanică şi că tribunalele din Marea Britanie vor avea posibilitatea de a se adresa Curţii de Justiţie a UE pe tema modului de interpretare al documentului pe o perioadă de opt ani. În ceea ce priveşte factura "divorţului" Londrei de UE, Barnier a explicat că s-a ajuns la un acord pe tema metodologiei de calcul, însă a preferat să nu avanseze cifre concrete, cu toate că estimările situează această factură între 40 şi 45 de miliarde de euro.

În pofida recomandării executivului comunitar de a se trece la a doua etapă, şefii de stat şi de guvern din ţările care vor continua să fie membre ale UE trebuiau să-şi dea acordul expres cu privire la această propunere, ceea ce au şi făcut în timpul ultimului summit din acest an, organizat la 15 decembrie. În concluziile acestei reuniuni, liderii au căzut de acord să negocieze cu Marea Britanie perioada de tranziţie post-Brexit propusă de Theresa May, în care Marea Britanie nu va fi parte a instituţiilor UE, nu va participa la luarea deciziilor, nici la alegerea sau desemnarea membrilor UE, dar va trebui să respecte legislaţia comunitară. Cinci zile mai târziu, Barnier a anunţat că perioada de tranziţie va trebui să se încheie la 31 decembrie 2020, odată cu actualul cadru financiar multianual.

În timpul conferinţei de presă organizate după ultimul summit din acest an al UE, preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, şi-a exprimat convingerea că ajungerea la un acord final până în martie 2019, când Marea Britanie va trebui să iasă efectiv din Uniunea Europeană, este un termen "realist şi, evident, dramatic de dificil". "A doua fază va fi, cred eu, mai dificilă şi mai plină de provocări decât prima", a conchis Tusk. AGERPRES/(AS - autor: Gabriela Ionescu, editor online: Andreea Lăzăroiu)