Conducătoarea de facto a Myanmarului, Aung San Suu Kyi, a avut în 2017 cel mai nefast an al mandatului ei după ce armata birmană a fost acuzată că a condus o campanie de 'epurare etnică' împotriva minorităţii musulmane rohingya.

O operaţiune militară în nordul statului Rakhine (fostul Arakan), în vestul ţării, a provocat începând din luna august exodul a peste 640.000 de rohingya din regiune către ţara vecină Bangladesh.

Înaltul comisar al ONU pentru drepturile omului, Zeid Ra'ad al-Hussein, a calificat situaţia din Rakhine drept 'epurare etnică de manual', termen utilizat şi de SUA şi de Marea Britanie, şi nu a exclus ipoteza unui genocid.

Suu Kyi, câştigătoare a premiului Nobel pentru Pace în 1991 pentru opoziţia sa pacifică faţă de dictatură (1962-2011), a fost criticată că nu i-a apărat pe rohingya, cărora guvernul birmanez le refuză cetăţenia.

Oxford, oraşul britanic unde Suu Kyi a studiat între 1964 şi 1967, a retras un portret al ei, şi peste 400.000 de oameni au semnat o petiţie pe Change.org pentru a i se retrage premiul Nobel, posibilitate respinsă de comitetul norvegian.

'Dacă preţul politic al ascensiunii tale în cel mai înalt post din Myanmar este tăcerea ta (pe tema situaţiei musulmanilor rohingya), atunci cu siguranţă acest preţ este mult prea mare', i-a scris lui Suu Kyi episcopul sud-african Desmond Tutu, şi el laureat al premiului Nobel pentru pace.

Totuşi, deocamdată niciun lider mondial nu a criticat-o direct şi chiar şi papa Francisc a evitat să pronunţe cuvântul 'rohingya' în timpul vizitei sale recente în ţară, comentează EFE.

Ultima criză din Rakhine a izbucnit când militanţi înarmaţi precar din gruparea insurgentă Armata de Salvare Rohingya din Arakan (ARSA) au atacat la 25 august circa 30 de posturi de poliţie de frontieră şi o cazarmă a armatei. Atacul a declanşat o campanie militară dură şi, timp de câteva săptămâni, potrivit datelor prezentate de biroul de presă al lui Suu Kyi, au murit 371 de rebeli, 15 funcţionari guvernamentali şi 28 de civili.

Operaţiunile au provocat exodul către Bangladesh a sute de mii de persoane, în marea lor majoritate etnici rohingya, care i-au acuzat pe militarii birmanezi de asasinate, violuri şi incendierea locuinţelor. Armata birmaneză, care neagă toate aceste acuzaţii, beneficiază de o autonomie extinsă, în condiţiile în care Constituţia acordă militarilor controlul a 25% din Parlament şi din Ministerele Apărării, de Interne şi al Frontierelor.

Suu Kyi, care a petrecut 15 ani în arest la domiciliu în timpul dictaturii şi a câştigat alegerile din 2015, i-a acuzat pe 'terorişti', referindu-se la ARSA, că duc o campanie de 'dezinformare' şi în timpul unei conferinţe de presă a susţinut că nu are idee de ce rohingya fug din Myanmar. În acelaşi timp, Suu Kyi şi-a reiterat intenţia să sporească ajutorul umanitar pentru Rakhine, să promoveze reconcilierea şi să repatrieze refugiaţii la capătul unui proces de verificare.

Cu toate acestea, mulţi rohingya vor întâmpina dificultăţi în a demonstra că provin din Myanmar pentru că mulţi şi-au pierdut documentele de identitate în momentul exodului sau le-au fost confiscate anterior de autorităţi.

Lidera birmaneză se referă la această minoritate drept 'musulmanii din Rakhine', dat fiind că termenul de 'rohingya' este tabu într-o ţară în care aceştia sunt consideraţi de mulţi ca fiind imigranţi din Bangladesh, o altă ţară care nu-i recunoaşte drept cetăţeni. Musulmanii rohingya, înrudiţi etnic şi lingvistic cu vecinii lor bengalezi, spun la rândul lor că trăiesc de generaţii în Myanmarul de astăzi, ţară majoritar budistă, dar care are importante minorităţi creştine, musulmane şi animiste.

Şi în anii 70 şi 90 ai secolului trecut au avut loc exoduri ale musulmanilor rohingya din cauza campaniilor armatei, iar în 2012 un puseu de violenţă religioasă a provocat cel puţin 160 de morţi şi 140.000 de persoane strămutate, în marea majoritate membri ai acestei minorităţi musulmane.

Potrivit Amnesty International, aceşti apatrizi trăiesc într-o stare de 'apartheid' în Rakaine unde 'o încrengătură de legi' le restricţionează libertatea de mişcare, precum şi accesul la locuri de muncă, asistenţă medicală sau educaţie. Se estimează că peste 60% din cei peste un milion de rohingya care trăiau în acest stat au fugit din ţară, majoritatea dintre ei în ultimele patru luni. AGERPRES/(AS - autor: Gabriela Ionescu, editor online: Ada Vîlceanu)