La şase ani de la înlăturarea de la putere a preşedintelui Moammar Ghadafi, violenţa şi divizarea politică s-au accentuat în Libia, ţară care trăieşte la doi paşi de pace şi la doar unul de război, în pofida eforturilor Organizaţiei Naţiunilor Unite de a găsi o soluţie la criza libiană, comentează agenţia EFE într-o analiză despre situaţia din această ţară nord-africană. Un conflict pentru controlul rămăşiţelor regimului lui Ghadafi care şi în acest an s-a soldat cu zeci de morţi, în marea lor majoritate civili care sunt captivii unei ţări în derivă, transformată într-un uriaşă 'piaţă neagră' de pe urma căreia se îmbogăţesc numeroase grupări.

Ultima tentativă de a încerca reconstrucţia statului şi de a pune capăt spiralei violenţei care însângerează ţara a fost făcută la sfârşitul lui septembrie de noul trimis special al ONU pentru Libia, Gassam Saleme. Diplomatul libanez a reuşit să-i strângă la Tunis, capitala Tunisiei, pe reprezentanţii celor două autorităţi libiene principale şi a obţinut de la ei un compromis pentru amendarea aşa-numitului Acord Naţional - impus în decembrie 2015 de reprezentantul de atunci al ONU pentru Libia, Bernardino Leon -, devenit principala cauză a actualului conflict politic.

Obiectivul final este formarea unei entităţi de tranziţie care să convoace alegeri legislative vara viitoare, care să permită alegerea unui nou Parlament şi desemnarea unui guvern de unitate naţională, înaintea organizării unui scrutin prezidenţial. Cu toate acestea, negocierile s-au blocat din nou, din cauza aceluiaşi motiv care a viciat şi acordul de la Skhirat (Maroc) în 2015 şi care are legătură cu controlul şi dezarmarea diferitelor miliţii şi cu conducerea viitoarei armate.

La postul de lider suprem al Libiei aspiră mareşalul Khalifa Haftar (care controlează partea de est a Libiei şi conduce autoproclamata Armată Naţională Libiană - n.r.), fost membru al regimului Ghadafi recrutat de CIA în anii 80 ai secolului trecut şi care s-a întors în Libia după izbucnirea revoltei. Haftar a făcut lobby printre rebeli până când, în 2014, a reuşit să fie numit şef al Armatei Naţionale Libiene, sub egida Parlamentului din Tobruk, singurul organism cu legitimitate democratică din ţară, notează EFE. Haftar, care a devenit între timp liderul forte al Libiei - controlează cea mai mare parte din teritoriu şi principalele resurse de ţiţei -, refuză să renunţe la conducerea Forţelor Armate, aşa cum o cer guvernul din Tripoli susţinut din 2016 de ONU şi oraşul-stat Misrata, principalul port comercial.

În acest context de război, mareşalul Haftar a reuşit în 2017 să-şi intensifice controlul în Bengazi, al doilea oraş al ţării şi punctul de plecare al revoltei împotriva lui Ghadafi. Până la acest succes militar, oraşul se afla în mâinile grupărilor salafiste şi ale celulelor jihadiste. Haftar şi-a sporit alianţele şi prezenţa militară atât în regiunea strategică Fezzan (sud) - care asigură controlul frontierei meridionale -, cât şi în fâşia vestică de coastă, aflată în continuare în mâinile miliţiilor apropiate guvernului de la Tripoli.

Unele dintre aceste grupări înarmate au ajuns vara trecută la un acord economic secret cu guvernul italian pentru a împiedica plecarea ambarcaţiunilor precare, fapt care a permis reducerea imigraţiei dintre Libia către Italia cu 21% în ultimul trimestru. Însă acordul i-a lăsat complet neprotejaţi pe miile de imigranţi blocaţi în această ţară care, potrivit unor organizaţii precum Amnesty International, suferă abuzuri şi torturi la care guvernele europene sunt complice, în condiţiile în care Occidentul ştie că astfel de delicte au loc şi cu toate acestea sprijină şi finanţează autorităţile libiene. Divizarea şi aparenta lipsă de voinţă a diverselor grupări în a ajunge la o soluţie politică menită să frâneze piaţa neagră lucrativă a alimentat în ultimele luni un reviriment al mişcărilor jihadiste, îndeosebi ale acelora care au legături cu gruparea teroristă Statul Islamic.

Potrivit unui raport al serviciilor de informaţii arabe şi europene, a fost detectat un aflux de combatanţi care s-au întors în Libia din Irak şi Siria, după căderea Mosulului şi a Raqqa, fosta capitală de facto a Statului Islamic. Cea mai mare parte dintre ei sunt libieni şi tunisieni care revin acasă, dar şi algerieni şi cetăţeni ai altor ţări din Sahel, una dintre zonele lumii unde mişcarea jihadistă este bine înrădăcinată.

La nici un an după ce au fost expulzaţi din oraşul libian Sirt, bastionul cel mai vestic al Statului Islamic, susţinători ai grupării teroriste au ocupat poziţii în sate din centrul Libiei, la marginea deşertului, şi au preluat controlul unor drumuri importante. Totodată, aceştia au reuşit să pătrundă în cartiere din capitala Tripoli şi să ocupe poziţii noi în oraşele Bengazi şi Derna, ceea ce reprezintă noi obstacole în calea planului de pace pe care Saleme şi ONU intenţionează să-l pună în aplicare în 2018. AGERPRES/(AS - autor: Gabriela Ionescu)