Primul său an la Casa Albă nu l-a schimbat pe Donald Trump, însă el a transformat reguli şi comportamente asociate preşedinţiei cu fiecare postare pe Twitter şi fidel filosofiei sale, "America pe primul loc", filosofie care nu a produs succese importante, dar a provocat în schimb numeroase polemici.

La fel ca şi în timpul campaniei sale electorale, Trump nu a lăsat pe nimeni indiferent, nici înăuntrul, nici în afara Statelor Unite în cele 11 luni de mandat, comentează EFE.

Vestea bună pentru liderul de la Casa Albă este că se află la un pas de a putea semna înainte de Crăciun, aşa cum îşi doreşte, reforma sa fiscală, care presupune cea mai mare scădere de impozite din ultimii 30 de ani, dar şi o creştere semnificativă a deficitului bugetar şi de pe urma căreia, potrivit studiilor independente, vor beneficia mai ales companiile şi cei bogaţi. Vestea proastă este că, deşi controlează Casa Albă şi cele două camere ale Congresului, Trump şi republicanii nu au reuşit să treacă o lege cu ajutorul căreia să-şi respecte promisiunea de a abroga şi înlocui Obamacare, aşa cum este cunoscută reforma cu care fostul preşedinte democrat Barack Obama a garantat asistenţă medicală pentru milioane de cetăţeni americani.

Zidul de la frontiera cu Mexicul, promis de magnatul american în campania electorală din 2016, încă nu este construit, însă Trump a luat numeroase măsuri pentru a-şi demonstra 'hotărârea' în materie de imigraţie. Între acestea, se evidenţiază sistarea programului DACA, ce a protejat de la deportare 800.000 de tineri imigranţi ilegali care au sosit în SUA pe când erau copii, a sistemelor de protecţie temporară (TPS) pentru cetăţenii din Haiti şi Nicaragua, precum şi ordinul executiv prin care interzicea intrarea în SUA a cetăţenilor din şase ţări majoritar musulmane.

Cu toate că a adresat americanilor mai multe apeluri la unitate, începând cu discursul de învestitură din ianuarie 2017, cert este că Trump guvernează pentru a-şi mulţumi alegătorii şi a îndeplini lunga sa listă de promisiuni din campanie, fără să ţină cont de critici.

În interiorul Casei Albe, cel mai bine văzuţi sunt aceia care nu au încercat să schimbe modul de a gândi şi de a fi al lui Trump, consilieri loiali precum Stephen Miller sau Hope Hicks, în condiţiile căderii în dizgraţie a unor figuri mediatice precum fostul purtător de cuvânt Sean Spicer sau fostul director de comunicare Anthony Scaramucci, care a rezistat în post doar 10 zile. Haosul şi tensiunile de la Casa Albă din epoca Trump au devenit norma, cu toate că în ultima vreme se înregistrează ceva mai multă stabilitate după ce generalul în rezervă John Kelly a devenit şeful administraţiei prezidenţiale în august. Însă la Casa Albă se face simţită şi o preocupare constantă pe tema anchetei procurorului special Robert Mueller, legată de presupusul amestec al Rusiei în scrutinul prezidenţial din 2016.

Explicaţiile contradictorii cu privire la motivele concedierii de către Trump a lui Michael Flynn, fostul său consilier pe probleme de securitate naţională - care s-a declarat vinovat, recunoscând că a minţit Biroul Federal de Investigaţii (FBI) pe tema contactelor sale cu fostul ambasador rus în SUA, Serghei Kisliak - i-au făcut pe unii să se întrebe dacă liderul american poate fi acuzat de obstrucţionarea justiţiei. Între timp, ancheta lui Mueller avansează, cu toate că Trump continuă să dea asigurări că nu a existat nicio 'conspiraţie' între echipa sa şi Rusia în timpul campaniei pentru alegerile prezidenţiale de anul trecut, iar cel mai recent capitol al 'telenovelei' încearcă să clarifice dacă, atunci când i-a cerut fostului director al FBI, James Comey, să-l 'lase în pace' pe Flynn şi să renunţe la anchetă, preşedintele Trump ştia că fostul său consilier a minţit. Comey, care a condus ancheta pe tema implicării Rusiei până în mai, când a fost concediat de Trump, a fost o ţintă frecventă a atacurilor magnatului american, alături de 'presa mincinoasă' şi de Hillary Clinton, fosta lui rivală democrată, pe care nu o iartă că a câştigat votul popular.

În afara marii majorităţi a presei americane, care îl atacă şi îl ridiculizează ori de câte ori are ocazia, Trump şi-a făcut numeroşi duşmani şi ca urmare a lipsei lui de empatie în faţa crizei provocate de impactul a două uragane asupra Puerto Rico, a polemicilor în care s-a amestecat cu rudele unor militari căzuţi în luptă sau a acuzaţiilor formulate la adresa 'celor două tabere' - antifasciste şi neonaziste - în cazul violenţelor în urma cărora şi-a pierdut viaţa o femeie care participa la un marş împotriva rasismului la Charlottesville (Virginia). Difuzarea unor înregistrări video antimusulmane pe Twitter sau sprijinul acordat unui candidat la Senat acuzat de hărţuire sexuală sunt doar câteva dintre exemplele de comportament manifestat de Trump pe care o parte din clasa politică şi din societatea americană le consideră nepotrivite şi nedemne de un preşedinte al SUA. Cu toate acestea, cei mai mulţi dintre cei care l-au votat au rămas de partea lui, potrivit sondajelor, încurajaţi de veştile economice pozitive şi de cifrele record de la bursa de pe Wall Street, şi mulţumiţi de paşii făcuţi pentru a şterge moştenirea lăsată de predecesorul lui Trump, democratul Barack Obama.

Şi în politica externă, Trump consideră că aproape tot ceea ce a făcut Obama este 'prost' pentru SUA, începând cu semnarea Tratatului de Asociere Transpacific (TPP), din care magnatul american a scos SUA, abia instalat la Casa Albă. În plus, Trump a retras SUA din acordul de la Paris împotriva schimbării climatice, a făcut un pas înapoi în ceea ce priveşte deschiderea şi normalizarea relaţiilor cu Cuba, revenind la retorica din timpul Războiului Rece, şi a vorbit despre 'posibilitatea foarte reală' a denunţării acordului nuclear cu Iranul. Mai mult, lui Trump i-a luat ceva timp până să-şi liniştească partenerii europeni din NATO, care voiau să ştie dacă SUA va respecta în continuare prevederile articolului 5 din Tratatul Nord-Atlantic, potrivit căruia orice ţară membră a NATO va primi sprijinul aliaţilor săi în cazul în care ar fi atacată.

Totodată, Trump se confruntă de luni bune cu ameninţarea nucleară nord-coreeană, şi nu exclude 'o acţiune militară'. Până şi dacă va ajunge acolo, preşedintele american susţine în continuare impunerea de sancţiuni împotriva Phenianului şi a inclus Coreea de Nord pe lista ţărilor care sponsorizează terorismul. În cele două turnee internaţionale, efectuate în mai în Europa şi în Orientul Mijlociu, şi în Asia în noiembrie, Trump s-a remarcat prin promovarea unei diplomaţii individualiste şi prin apropierea de lideri precum preşedinţii Chinei, Rusiei şi Filipinelor, văzuţi drept controversaţi de către aliaţii tradiţionali ai Washingtonului. AGERPRES/(AS - autor: Gabriela Ionescu)