Un grup de aliaţi NATO are în vedere un răspuns mai ferm la adresa piraţilor informatici susţinuţi de state, răspuns ce ar putea include recurgerea la atacuri cibernetice pentru a distruge reţelele inamice, au declarat mai multe oficialităţi, citate joi de Reuters.

SUA, Marea Britanie, Germania, Norvegia, Spania, Danemarca şi Olanda elaborează un set de principii ale războiului cibernetic pentru a le oferi armatelor lor un ghid de conduită care să ajute la identificarea situaţiilor care necesită desfăşurarea unor arme de atac cibernetic pe scară mai largă, scopul fiind ca acest ghid să fie aprobat la începutul anului 2019.

Noua doctrină ar putea modifica abordarea NATO, de la una defensivă la una de confruntare a hackerilor despre care oficialităţile spun că Rusia, China şi Coreea de Nord îi folosesc pentru a submina guvernele occidentale şi a fura tehnologie.

"Are loc o schimbare în mentalitatea (NATO) în a accepta faptul că computerele, la fel ca şi avioanele şi navele, au capacitate ofensivă", a declarat comandantul US Navy, Michael Widmann, la Centrul pentru Excelenţă de cooperare în apărarea cibernetică al NATO, centru de cercetare afiliat organizaţiei nord-atlantice şi care coordonează procesul de elaborare a noii doctrine.

Washingtonul dispune deja de armament cibernetic, pentru a anihila site-uri web sau a închide sisteme IT, iar în 2011 a anunţat că va răspunde atacurilor cibernetice ostile.

Se crede că Statele Unite, şi posibil şi Israelul, s-au aflat în spatele Stuxnet, un virus de calculator care a distrus centrifugele nucleare ale Iranului în 2010. Niciuna dintre ţări nu a confirmat aceste zvonuri.

Unii aliaţi ai NATO sunt de părere că închiderea unei centrale nucleare inamice printr-un atac cibernetic ar putea fi mult mai eficientă decât atacurile aeriene.

"Am o anumită misiune şi am instrumente aeriene, dar am şi instrumente cibernetice. Care dintre variante este mai potrivită pentru mine pentru a obţine efectul scontat?", a exemplificat Widmann.

NATO a recunoscut în 2014 spaţiul cibernetic drept un câmp de bătălie, alături de spaţiul terestru, aerian şi maritim, dar încă nu a detaliat ce anume presupune acest lucru.

În Europa, chestiunea recurgerii la programe de malware este una sensibilă, deoarece guvernele democratice nu doresc să fie percepute ca folosind aceleaşi tactici precum regimurile autoritare. Prin urmare, comandanţii şi experţii s-au concentrat mai degrabă pe protejarea reţelelor şi pe blocarea încercărilor răuvoitoare de manipulare a datelor.

Înalţi oficiali baltici şi britanici din domeniul securităţii declară că deţin informaţii care dovedesc că hackeri ruşi încearcă să afecteze reţeaua energetică şi de telecomunicaţii europeană. Ei cred că Rusia încearcă să distrugă unitatea Occidentului în ceea ce priveşte sancţiunile economice impuse Moscovei, după anexarea provinciei ucrainene Crimeea în 2014 şi sprijinul acordat separatiştilor din estul Ucrainei, acuzaţie respinsă de Rusia.

SUA, Marea Britanie, Olanda, Germania şi Franţa au "comandamente cibernetice" - cartiere generale speciale de combatere a spionajului cibernetic şi piratarea infrastructurii critice. Estonia, care a fost ţinta unuia dintre primele atacuri cibernetice la scară mare din lume, în urmă cu 10 ani, intenţionează să deschidă un comandament cibernetic anul viitor, urmând ca acesta să devină pe deplin operaţional până în 2020, dispunând inclusiv de arme cibernetice ofensive.

În anul în curs au avut loc în întreaga lume mai multe atacuri cibernetice care au afectat companii multinaţionale, porturi şi servicii publice la o scară fără precedent, aminteşte Reuters. AGERPRES/(AS - autor: Gabriela Ionescu)