Plasticul, care se numără printre amenințările la adresa biodiversității, face obiectul unor discuții de sine stătătoare în vederea încheierii unui tratat internațional menit să stopeze răspândirea acestui material. După mai multe eșecuri, negocierile au fost reluate, însă susținătorii acestui material al globalizării par mai influenți ca niciodată, relatează miercuri AFP.

Discuțiile internaționale privind un tratat asupra poluării cu plastic sunt în impas încă din 2022, însă au fost reluate, iar un acord ar putea fi încheiat în luna martie, a asigurat la începutul lunii octombrie pentru AFP diplomatul chilian care le prezidează, Julio Cordano.

Contextul nu a părut, însă, niciodată atât de nefavorabil pentru un text ambițios, de care ministerul francez al Tranziției Ecologice afirmă că rămâne, totuși, 'atașat'.

Unii se tem de un text de compromis, care să lase statelor libertatea de a limita, sau nu, producția ori utilizarea anumitor aditivi. Aceasta a fost solicitarea formulată în luna mai de Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC).

Chiar și Europa, care s-a autoproclamat multă vreme lider în lupta împotriva plasticului, pare acum să acorde prioritate apărării acestei industrii, inclusiv a celei dependente de hidrocarburi.

O dovadă în acest sens este un proiect pe care compania petrochimică britanică Ineos intenționează să-l lanseze în a doua jumătate a anului 2027 în Belgia - o instalație de cracare a etilenei care va produce materii prime destinate, în special, fabricării de pungi sau de sticle de plastic.

'De la epidemia de COVID-19, războiul dintre Rusia și Ucraina și îngrijorările legate de costul vieții, responsabilii Uniunii Europene au dat înapoi în ceea ce privește marile lor ambiții privind clima și poluarea cu plastic', a subliniat Beth Gardiner, autoarea cărții 'Plastic Inc.'.

În dezbaterea publică își fac simțită prezența companii puternice: giganți petrolieri precum ExxonMobil sau Saudi Aramco, nume mari din industria chimică (Borealis, Dow sau LyondellBasell), dar și imperii din agroindustrie sau din sectorul marilor lanțuri de distribuție, mari consumatori ai acestui material versatil și ieftin.

Materialele plastice, sub toate formele lor, reprezintă, de asemenea, o piață de desfacere din ce în ce mai importantă pentru producția de hidrocarburi, pe măsură ce transporturile, principalul sector consumator, se electrifică.

Statele Unite, sub conducerea lui Donald Trump, monarhiile petroliere din Golf și Rusia lui Vladimir Putin se opun categoric limitării producției de plastic. La fel și China, un mare producător.

Cu toate acestea, apărătorii mediului consideră că reducerea producției, susținută de studii științifice, este o condiție sine qua non pentru a aborda cu adevărat problema poluării cu plastic.

În căutarea unui consens puțin ambițios, 'vom eșua în a răspunde cu adevărat la această problemă și în a proteja sănătatea umană și mediul', a estimat ONG-ul Surfrider.

Subiectul este unul major: provenind în marea majoritate din producția de hidrocarburi, producția de materiale plastice generează cantități foarte mari de gaze cu efect de seră, responsabile de schimbările climatice, și produce deșeuri care se degradează într-un ritm foarte lent.

Efectele asupra sănătății umane ale acestui material, cel mai produs din lume după ciment și oțel, sunt, de asemenea, din ce în ce mai bine documentate.

Cu toate acestea, producția de plastic ar urma să se tripleze până în 2060.

În cadrul unor discuții informale de la sfârșitul lunii septembrie, aproximativ 70 de țări emergente, conduse de Mexic, au declarat că 'nu doresc un tratat bazat pe cel mai mic numitor comun', a subliniat ONG-ul Center for International Environmental Law (CIEL).

Însă, lista țărilor semnatare nu este publică, de teama unor 'represalii' din partea unor state influente, potrivit mai multor surse.

În acest context, unii se întreabă dacă n-ar fi de preferat ca discuțiile actuale să eșueze, în așteptarea unei situații politice mai favorabile.

Țările care doresc cu adevărat să acționeze pot face acest lucru deja, indiferent dacă există sau nu un acord, a reamintit în luna mai ONG-ul Environmental Investigation Agency (EIA).

Dacă UE, Canada, numeroase țări din Africa sau America Latină ar decide din proprie inițiativă să reducă producția și consumul de plastic, până în 2040 producția mondială ar putea fi cu 16-18% mai mică în raport cu tendințele actuale.

În Europa, construirea fabricii Ineos ridică semne de întrebare cu privire la acest deziderat. Prezentată ca având emisii de gaze cu efect de seră mai reduse decât omoloagele sale europene, fabrica va contribui la încălzirea atmosferei și 'va angaja regiunea într-o producție masivă de materii prime pentru plastic de unică folosință', a declarat ONG-ul ClientE. 'Și asta, pentru zeci de ani', a precizat organizația. AGERPRES/(AS - redactor: Dana Purgaru, editor online: Simona Aruştei)