Acum aproximativ 5,4 milioane de ani două râuri curgeau prin Turcia și Siria de astăzi și se vărsau în Marea Mediterană - și în cele din urmă, s-au unit pentru a forma râul Eufrat, sugerează noi cercetări ale căror concluzii au fost publicate luni, Nature Geoscience, transmite Live Science.

Eufratul a jucat un rol esențial în dezvoltarea civilizațiilor umane timpurii din regiunea denumită 'Cornul abundenței'.

Oamenii de știință au dezvăluit că râurile Paleo-Karasu și Paleo-Murat s-au vărsat în Marea Mediterană până acum aproximativ 3,6 milioane de ani, când mișcările tectonice le-au modificat traiectoriile. Râul Paleo-Murat și-a schimbat primul cursul, iar râul Paleo-Karasu a fost redirecționat 800.000 de ani mai târziu. Ambele râuri s-au combinat pentru a curge spre sud-est în Golful Persic acum aproximativ 1,6 milioane de ani, potrivit noului studiu.

'Peisajul modern al țărmului, împreună cu sedimentele îngropate în larg, păstrează încă semne clare ale anticului râu Eufrat', a declarat primul autor al studiului, Andrew Madof, stratigraf seismic senior la corporația de petrol și gaze Chevron. 'Dacă râurile Paleo-Murat și Paleo-Karasu nu și-ar fi schimbat cursul și nu s-ar fi unit atunci când s-a întâmplat acest lucru, nu este clar dacă regiunea denumită Cornul abundenței s-ar fi format în felul în care s-a format', a declarat el pentru Live Science într-un e-mail.

Adesea denumit 'leagănul civilizației', Cornul abundenței este o regiune în formă de bumerang din Asia de Vest care se întinde din Egiptul de astăzi până în sud-estul Irakului. Ramura sa estică, cunoscută sub numele de Mesopotamia, conține râurile Tigru și Eufrat. Aceste două râuri au creat o oază de sol fertil într-o regiune altfel aridă, ceea ce a ajutat civilizații antice precum sumerienii și asirienii să înflorească acum aproximativ 6.000 de ani.

În ciuda faptului că Eufratul a jucat un rol central în succesul acestor civilizații timpurii, originile râului lung de 3.000 de kilometri au rămas până acum enigmatice. Unii cercetători au propus anterior că Eufratul a evoluat dintr-un singur râu care se varsa în Marea Mediterană sau dintr-o salbă de lacuri antice din ceea ce este acum Turcia, în timp ce alții au sugerat că a evoluat dintr-un râu ce se vărsa din Peninsula Arabică.

Însă, în noul studiu, Madof și colegii săi au arătat că Eufratul s-a născut din îmbinarea a două râuri, mai degrabă decât dintr-un singu râu.

Cercetătorii au folosit date seismice, hărți ale suprafeței terestre și date din satelit pentru a reconstrui istoria geologică a Eufratului. Aceștia au identificat depozite fluviale vechi de 5 până la 6 milioane de ani, îngropate în largul coastei Libanului și le-au comparat cu depozite fluviale documentate anterior, de o vârstă similară, în largul coastei Turciei. Aceste depozite au dezvăluit două râuri antice, denumite Paleo-Karasu și Paleo-Murat.

Aceste râuri s-au vărsat în Marea Mediterană în timpul și după criza de salinitate Messiniană, o perioadă de aproximativ 700.000 de ani, când procesele tectonice au cauzat secarea unei largi suprafețe marine. Marea Mediterană s-a reumplut acum 5,33 milioane de ani, scufundând șanțurile și sedimentele pe care cele două râuri le-au lăsat pe fundul mării. Aceste rămășițe au fost descoperite de noul studiu.

'O modalitate utilă de a gândi despre asta este că am identificat 'urmele' îngropate ale anticului Eufrat în largul mării și le-am conectat la locul unde acele urme reapar pe uscat', a spus Madof.

Mișcările tectonice care implică episoade de formare a munților, procese de faliere și cutremure au mutat Paleo-Karasu și Paleo-Murat acum aproximativ 3,6 milioane de ani, așa că cercetătorii au trebuit să reconstituie indiciile pe uscat.

'Unde aceste canale fluviale antice traversau falii, peisajul se comporta ca o bandă transportoare care se deplasase lateral', a spus Madof. 'Măsurând cât de mult a fost deplasat râul și cât de repede se mișcă falia, am putut estima când a avut loc această mișcare'.

Echipa a modelat, de asemenea, transportul sedimentelor în râurile Paleo-Karasu și Paleo-Murat pentru a estima dimensiunea râurilor și întinderea zonelor lor inundabile. Echipa a descoperit că fiecare dintre aceste râuri era mai mare decât râul Nil modern înainte ca acestea să se unească pentru a forma Eufratul, acum 1,6 milioane de ani.

Unele porțiuni ale râurilor Paleo-Karasu și Paleo-Murat s-au schimbat foarte puțin, în timp ce altele au fost complet redirecționate. Poziția acestor râuri a influențat probabil rutele pe care le-au urmat mamiferele atunci când au migrat din Africa și prin Levant, determinând disponibilitatea apei, a spus Madof.

Înțelegerea modului în care s-a format Eufratul ne ajută să înțelegem mai bine 'cum schimbările la scară largă în distribuția apei pot remodela peisajele și pot influența condițiile necesare pentru a susține viața', a mai remarcat el.AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Andreea Lãzãroiu)

Sursa foto: livescience.com