Un studiu din 2024 care prezenta descoperirea unei surse complet noi de oxigen în adâncurile mării - numită ''oxigen întunecat'' - a fost eronat, inconsistent cu cercetările anterioare și ''fundamental în contradicție cu termodinamica'', susțin criticii săi într-un nou articol de opinie prin care solicită retragerea respectivului studiu, transmite vineri Live Science.

În ciuda acestor argumente, cercetătorii din spatele studiului din 2024 au anunțat recent că vor trimite, în luna mai, roboți pe fundul mării între Mexic și Hawaii pentru a confirma descoperirile și a determina ce cauzează fenomenul.

Dar chiar și fără această nouă investigație, ''avem mai mult decât suficiente dovezi pentru a infirma toate afirmațiile (criticilor)'', a declarat pentru Live Science într-un e-mail autorul principal al studiului, Andrew Sweetman, profesor și lider al grupului de cercetare în ecologia și biogeochimia fundului mării de la Asociația Scoțiană pentru Științe Marine. O parte din aceste dovezi sunt în prezent în curs de revizuire pentru publicare în revista Nature Geoscience, unde a fost publicat studiul original, a spus Sweetman.

Studiul din 2024 susținea că niște noduli metalici de mărimea unui cartof, de pe fundul mării, ar putea diviza apa mării prin electroliză pentru a produce oxigen întunecat, numit așa deoarece nu există lumină implicată în reacția sugerată. Dacă descoperirea va rezista examinării atente, va schimba radical înțelegerea noastră asupra producției naturale de oxigen, va contesta ideea larg răspândită că fundul mării adânc este un rezervor de oxigen și va ridica o serie de întrebări cheie despre originea vieții pe Pământ.

Însă, în articolul de opinie, publicat în decembrie 2025 în revista Frontiers in Marine Science, criticii spun că metodele studiului au fost discutabile, iar cercetătorii nu au furnizat suficiente dovezi pentru a-și susține afirmațiile.

''Am descărcat datele și am retranscris totul'', a spus Anders Tengberg, coautor al articolului de opinie. ''Totul pur și simplu contrazice afirmația'', a declarat pentru Live Science Tengberg, manager de produs și consilier științific la compania de tehnologie a apei Aanderaa-Xylem și cercetător la Universitatea din Goteborg, Suedia.

Se pare că autorii studiului din 2024 nu și-au ventilat corespunzător echipamentul de măsurare odată ce acesta a ajuns pe fundul mării, au declarat Tengberg și Per Hall, coautor al articolului de opinie și profesor emerit de științe marine la Universitatea din Goteborg, într-un interviu comun. Drept urmare, oxigenul prins în interiorul echipamentului ar fi putut denatura concentrațiile de gaz măsurate pe fundul mării - un efect nedorit împotriva căruia Tengberg, Hall și colegii săi au avertizat într-un studiu din 2021.

Chiar dacă Sweetman și colegii săi ar fi măsurat corect concentrațiile de oxigen în studiul lor, mecanismul pe care l-au oferit pentru modul în care oxigenul a fost produs de acești bulgări metalici, cunoscuți și sub numele de noduli polimetalici, nu are sens, a spus Angel Cuesta Ciscar, profesor de electrochimie și chimie fizică la Universitatea din Aberdeen, Scoția, și coautor al articolului de opinie.

''Această explicație a modului în care se formează este pur și simplu imposibilă, deoarece încalcă legile termodinamicii'', a declarat Cuesta Ciscar pentru Live Science. ''Termodinamica îți spune ce este posibil și ce nu este posibil dacă legile Universului sunt ceea ce credem noi că sunt. Până acum, în patru secole de știință, nimeni nu a reușit să demonstreze că legile termodinamicii nu se aplică''.

Sweetman și colegii săi și-au tras concluziile inițiale din experimentele pe care le-au efectuat în Zona Clarion-Clipperton (CCZ), un platou submarin abisal gigantic, cu o adâncime de 4.000 până la 6.000 de metri, în nordul Oceanului Pacific, între Mexic și Hawaii. Zona CCZ este plină de noduli polimetalici, care sunt acumulări de cobalt, nichel, mangan și alte metale esențiale pentru producerea de baterii și electronice, ceea ce o transformă într-o țintă pentru companiile de explorare minieră în adâncime.

Cercetătorii au primit finanțare pentru studiu de la The Metals Company, o firmă canadiană de minerit în adâncime, și de la UK Seabed Resources, o filială a filialei britanice a Lockheed Martin, specializată în mineritul în adâncime. Cu toate acestea, rezultatele, publicate într-un moment pe care autorii articolului de opinie l-au caracterizat drept ''critic'' în ceea ce privește dezvoltarea reglementărilor internaționale pentru mineritul în adâncime, au sugerat că exploatarea nodulilor polimetalici ar putea avea un impact mai mare asupra ecosistemului decât se credea anterior.

Studiul a descris emisii constante de oxigen de pe fundul mării pe care Sweetman și colegii săi le-au atribuit nodulilor polimetalici. Mai exact, cercetătorii au propus că diferența de potențial electric dintre ionii metalici din noduli ar putea duce la o redistribuire a electronilor, declanșând un curent electric ce ar putea descompune apa de mare în hidrogen și oxigen.

Rezultatul a părut inițial semnificativ, dar când Tengberg și colegii săi au analizat mai atent, ''a devenit clar că nu putea fi adevărat'', a spus el. Sweetman a folosit camere speciale pentru a măsura concentrațiile de oxigen de pe fundul mării, care trebuie spălate cu apă de fund înainte de începerea monitorizării, pentru a evita contaminarea cu bule de gaz.

În mod tradițional, experimentele submarine de mare adâncime de acest tip măsoară și alte gaze pentru a obține o imagine clară a mediului și a chimiei sale, dar Sweetman și colegii săi nu au furnizat aceste date, a spus Tengberg. În mod special, niciun studiu anterior nu a constatat producția de oxigen din nodulii polimetalici de pe fundul mării, au scris Tengberg și colegii săi în articolul de opinie.

Studiul din 2024 nu a prezentat date din ''experimente de control negativ'', care în acest caz ar fi fost incubări fără noduli polimetalici pentru a confirma absența producției de oxigen atunci când nodulii nu sunt prezenți, au scris criticii. Dar, conform articolului de opinie și a unei lucrări pre-print din 2024 de pe serverul Earth ArXiv, care nu a fost evaluată inter pares, aceste date există - și arată producția de oxigen chiar și în absența nodulilor.

''Acest lucru sugerează cu tărie că producția de oxigen este un artefact experimental'', a spus Hall. Creșterea ar fi putut rezulta din bulele de oxigen care au fost prinse și s-au dizolvat treptat în interiorul camerelor după ce au ajuns pe fundul mării și au stat acolo neventilate, a adăugat el.

Electrochimiștii din echipa care a realizat articolul de opinie au oferit argumente suplimentare pentru motivul pentru care este puțin probabil ca nodulii polimetalici să fie o sursă de oxigen la adâncimea fundului mării. În primul rând, electroliza apei de mare necesită o cantitate semnificativă de energie și nu poate avea loc spontan, au susținut ei. Și Sweetman și colegii săi nu au identificat o sursă de energie suficient de mare pentru a genera o sarcină electrică și a diviza apa de mare, au spus ei.

''Explicația pe care o propun Sweetman și colaboratorii săi este echivalentă cu sugerarea că există energie creată din nimic'', a spus Cuesta Ciscar. ''Știm că energia din Univers este constantă și nu este creată din nimic''.

Studiul nu a furnizat nici măsurători ale concentrației de hidrogen care să susțină ideea electrolizei apei de mare. Pentru fiecare moleculă de oxigen produsă prin electroliza apei, se formează și două molecule de hidrogen, așa că prezența hidrogenului este un semnal revelator al reacției.

Ca răspuns la argumentele din articolul de opinie, Sweetman a spus că el și echipa sa nu pot răspunde în mod semnificativ până când nu se încheie revizuirea dovezilor lor suplimentare la Nature Geoscience (NG). ''Dacă replica trimisă spre publicare NG este respinsă, vom trimite, desigur, un răspuns la articolul din Frontiers'', a spus el.

Cercetătorii se pregătesc acum pentru o expediție de primăvară în regiunea CCZ, unde vor desfășura două module extrem de specializate pentru a identifica exact cum poate fi produs oxigenul întunecat. Proiectul este finanțat de Nippon Foundation, o organizație privată din Japonia care promovează munca umanitară, diplomația și dezvoltarea maritimă industrială. AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Gabriela Badea)  

* Sursa foto: NOAA Office of Ocean Exploration and Research, 2019 Southeastern U.S. Deep-sea Exploration / www.livescience.com