Pământul poate răspunde la cantitățile de dioxid de carbon (CO2) pe care civilizația le pompează în atmosferă prin ''supracorectarea'' dezechilibrului, fapt care va asigura că următoarea epocă de gheață va sosi la timp, în loc să fie întârziată cu zeci de mii de ani, așa cum a fost prevăzut anterior, transmite sâmbătă Live Science care citează un studiu publicat pe 25 septembrie în revista Science.

Acest lucru se datorează unui ''termostat'' care îngroapă cantități uriașe de dioxid de carbon sub fundul mării atât de eficient, încât ar putea elimina emisiile de carbon uman în 100.000 de ani, au descoperit cercetătorii.

Acest lucru este de mai multe ori mai rapid decât au presupus oamenii de știință că se va întâmpla prin acțiunea unui alt ''termostat'', considerat a fi mai ''leneș'', și care a fost descris anterior, care blochează carbonul pe perioade de timp de 500.000 până la 1 milion de ani.

Cu ambele termostate acționând în tandem, este posibil ca următoarea epocă de gheață să poată începe la timp, în loc să fie întârziată de efectele schimbărilor climatice, a declarat pentru Live Science, Andy Ridgwell, profesor de geologie la Universitatea din California, Riverside și coautor al acestui studiu.

Noul termostat nu îi protejează pe oamenii care trăiesc acum de efectele încălzirii globale, a declarat Dominik Hulse, matematician și geochimistla Universitatea Bremen din Germania, coautor al studiului. El a precizat pentru Live Science că acest lucru ''nu înseamnă că vom fi în siguranță de încălzirea globală în următorii 100 sau chiar de 1.000 de ani''.

Oamenii de știință au bănuit de mult timp că Pământul își reglează climatul pe perioade geologice. Începând cu anii 1980, cercetătorii au teoretizat despre un mecanism numit feedback de silicat (ciclul inorganic al carbonului în natură), care apare atunci când ploaia surprinde CO2 din aer și îl pulverizează pe roci de silicat - roci cu minerale făcute din oxigen și siliciu care constituie aproximativ 90% din crusta planetei. CO2 reacționează cu aceste roci, dizolvându-le și formând molecule care se scurg în pământ și, în cele din urmă, ajung în ocean. Odată ajuns acolo, ceea ce a fost odată CO2 formează calcar și cretă, ceea ce înseamnă că este închis și păstrat pentru milioane de ani.

Feedback-ul de silicat este ca un termostat, deoarece cu cât este mai mult CO2 în atmosferă, cu atât pământul devine mai cald și cu atât se intensifică ciclul apei. Pe măsură ce precipitațiile cresc, feedback-ul de silicat accelerează, ceea ce înseamnă că mai mult CO2 este transferat în ocean și CO2-ul atmosferic scade din nou la nivelul de bază.

Feedback-ul funcționează și invers. ''Dacă se face prea frig și nivelul de CO2 este prea scăzut, atunci termostatul consumă prea puțin CO2 în comparație cu procesul de eliberare constantă de CO2 din manta, prin erupții vulcanice și alt procese ale magmei'', a spus Ridgwell. În acest scenariu, mai puțin CO2 ajunge în ocean și nivelurile atmosferice cresc încet la niveluri medii, a spus el.

Dar feedback-ul silicatului se mișcă lent. Poate dura până la 1 milion de ani după o perturbație la reechilibrarea nivelurilor de CO2. Drept urmare, există evenimente climatice pe care nu le poate explica, inclusiv ciclurile glaciare și interglaciare ale Pământului, care se caracterizează prin fluctuații uriașe ale nivelurilor de CO2 și temperaturii care apar aproximativ la fiecare 100.000 de ani, a mai spus Ridgwell. AGERPRES/(AS - editor: Codruț Bălu, editor online: Gabriela Badea)