Bizonii, mamifere uriașe cu blană lungă, din care zeci de milioane de exemplare cutreierau odinioară marile spații deschise din America de Nord, înainte de a fi aproape exterminate de omul alb în timpul cuceririi acestor teritorii, sunt animale emblematice pentru Vestul Sălbatic american, informează AFP.

Un studiu publicat joi în revista Science ('Return of the Herd' / 'Întoarcerea turmei' - n.red.) a dezvăluit că reintroducerea celor mai mari mamifere terestre din America de Nord pe teritoriile lor ancestrale a readus la viață ecosistemele din câmpie, cu beneficii pentru întregul lanț trofic.

Oamenii de știință consideră de mult timp că bizonii sunt o specie 'cheie', adică o piesă centrală a naturii, care a modelat peisajul preriilor americane, datorită pășunatului și dispersării prafului și semințelor.

Cercetări mai vechi au ajuns chiar la concluzia că turmele lor imense au permis captarea carbonului în sol.

Cele mai recente descoperiri din Parcul Național Yellowstone (statul Wyoming, situat în vestul SUA) arată cât de spectaculos poate fi impactul lor asupra sănătății ecosistemelor atunci când bizonii pot să se plimbe în libertate.

Păscând iarba, acest animal accelerează ciclul azotului, îmbogățind plantele cu nutrienți. Rezultatul: un furaj mai bogat cu peste 150% în proteine și un beneficiu pentru toate animalele care se hrănesc cu plante de prerie, de la elani și cerbi la antilope și mufloni americani.

'Este cu adevărat vorba despre o renaștere a ceea ce exista în trecut', a declarat cu mare bucurie Bill Hamilton, coautor al studiului și profesor la Washington and Lee University din statul american Virginia.

În urmă cu aproximativ 200 de ani, turmele de bizoni erau atât de numeroase încât zgomotul pe care îl făceau atunci când se aflau în mișcare răsuna ca un tunet îndepărtat.

Cucerirea Vestului

Se estimează că, la începutul secolului al XIX-lea, existau între 30 de milioane și 60 de milioane de bizoni. Apoi, în regiune au apărut căile ferate utilizate în timpul cuceririi Vestului Sălbatic.

Construirea unei linii transcontinentale a fost însoțită de o exterminare teribilă: vânătorii albi împușcau animalele din trenuri, lăsând cadavrele bizonilor să putrezească și aprovizionându-se totodată cu piei valoroase.

De asemenea, scopul era să înfometeze triburile de amerindieni, pentru care bizonul era vital, atât din punct de vedere economic, cât și cultural.

La începutul secolului al XX-lea, specia era aproape dispărută. Apoi, mamiferul a fost reintrodus treptat în Vest, ajungând la aproximativ 400.000 de exemplare.

Însă acestea trăiesc astăzi în turme mici, aparținând unor ferme private sau unor rezervații.

În Yellowstone, mai sunt 5.000 de bizoni, care trăiesc liberi ca în trecut și care parcurg aproximativ 1.600 de kilometri pe an, migrând pe distanțe dus-întors de aproximativ 80 de kilometri pe zi.

Acest lucru face din Yellowstone, primul parc național al Statelor Unite, un foarte rar laborator științific în aer liber.

Politica lui Trump

Între 2015 și 2021, un studiu realizat de un biolog al Parcurilor Naționale din Statele Unite, Chris Geremia, a permis urmărirea mișcărilor și obiceiurilor de pășunat ale animalelor în habitatul lor natural, măsurând creșterea plantelor, ciclul nutrienților și chimia solului.

Comparând parcelele pășunate cu cele nepășunate, rezultatele arată că bizonii care cutreieră și migrează în prerie mențin tunse ierburile și florile sălbatice, această vegetație rămânând densă, bogată în proteine și surprinzător de variată.

'Ierburile eliberează carbon în sol după ce au fost pășunate, iar acest lucru stimulează speciile microbiene timp de 48 de ore', potrivit lui Bill Hamilton.

Această creștere microbiană se traduce printr-o cantitate mai mare de amoniu și nitrați, ceea ce determină o creștere și mai mare a florei și a faunei.

Excrementele și urina bizonilor adaugă o doză suplimentară de azot, ceea ce stimulează efectul fertilizant.

Aceste rezultate apar într-un moment în care protecția florei și a faunei nu mai este o prioritate pentru noua administrație a președintelui american Donald Trump, care privilegiază interesele fermierilor.

Fermierii acuză bizonii care trăiesc în libertate că sunt o pacoste, că distrug gardurile, că se amestecă cu vitele și că răspândesc boli.

Jerod Merkle, coautor al studiului și profesor la Universitatea din Wyoming, contestă această afirmație, considerând că beneficiile ecologice sunt incontestabile: bizonii sunt 'o specie care creează eterogenitate, care are nevoie de spații largi pentru a se deplasa', permițând astfel conservarea acestora. AGERPRES/(AS - redactor: Florin Bădescu, editor online: Adrian Dădârlat)