Decenii - posibil chiar două secole - de tensiune subterană au precedat puternicul seism care a lovit Asia de Sud-Est vineri, a declarat profesorul german de geofizică Martin Käser pentru agenția DPA.

Junta militară aflată la putere în Myanmar a anunțat marți că bilanțul cutremurului a urcat la cel puțin 2.719 decese, peste 4.500 de răniți și sute de persoane încă date dispărute.

Capacitatea seismului de a dărâma un zgârie-nori din Bangkok, situat la peste 1.000 de kilometri distanță de epicentrul din Myanmar, poate fi atribuită, cel mai probabil, argilei moi pe care este construită capitala Thailandei, potrivit lui Käser, care conduce departamentul de risc geofizic la compania germană de reasigurare Munich Re.

Seismul s-a produs pe cea mai proeminentă falie din Myanmar, Sagaing. ''Această falie traversează întreaga țară, pe direcție nord-sudică. Magnitudinea de 7,7 a fost una dintre cele mai mari înregistrate vreodată în Myanmar'', a precizat acesta.

Placa indiană, în vest, și placa eurasiatică, în est, se ciocnesc aici. Potrivit lui Käser, acestea se deplasează una pe lângă cealaltă pe orizontală, partea estică de la nord la sud, iar cea vestică în direcția opusă.

''Aceste plăci se deplasează una pe lângă cealaltă cu o viteză constantă de aproximativ 2 centimetri pe an'', a precizat Käser. ''Tensiunea care se acumulase între aceste două plăci a fost dezlănțuită dintr-o dată de marele cutremur'', a explicat el.

Deplasarea a ajuns la aproximativ 5 sau 6 metri ''în funcție de punctul precis luat în considerare'', a declarat profesorul de la Universitatea Ludwig Maximilian din München. ''S-ar putea ca tensiunea să se fi acumulat acolo timp de 200 de ani'', a adăugat el.

Seismul a început lângă Mandalay, în centrul Myanmarului, extinzându-se în mare parte spre sud. Aceasta a însemnat că mișcarea telurică în sud a fost considerabil mai mare decât cea din nord. Capitala Thailandei este situată în această direcție, la peste 1.000 de kilometri distanță de Mandalay.

Un al doilea factor care a contribuit la prăbușirea clădirii, potrivit geofizicianului, este faptul că metropola Bangkok este construită pe un sol extrem de afânat. Râul Chao Phraya a depus sedimente cu o grosime de câteva sute de metri de-a lungul mileniilor, potrivit lui Käser. ''Iar când această masă începe să oscileze, amplitudinea mișcării solului crește. Și probabil că acest lucru a dus la faptul că în Bangkok s-au înregistrat, de asemenea, pagube grave'', a precizat expertul.

Undele de joasă frecvență cu o perioadă de oscilație între 1 și 2 secunde se răspândesc considerabil mai departe comparativ cu oscilațiile de înaltă frecvență, a explicat el. ''Atunci când aceste unde de joasă frecvență se lovesc de materialul afânat, cum este cazul în Bangkok, vor exista oscilații puternice chiar și la distanțe de până la 1.000 de kilometri'', a adăugat acesta. AGERPRES/(AS - redactor: Dana Purgaru, editor: Ana Alecu, editor online: Gabriela Badea)