Prădătorii naturali, cum ar fi păsările, gândacii şi păianjenii, reprezintă o alternativă eficientă la utilizarea pesticidelor în câmpuri, reducând populaţiile de dăunători şi crescând randamentul culturilor, potrivit unui studiu publicat miercuri, informează AFP.

Scăderea dramatică a biodiversităţii, poluarea apei şi a solului, riscuri pentru sănătate: utilizarea masivă a pesticidelor chimice în agricultură are consecinţe negative bine stabilite.

Autorii noii cercetări, care a fost publicată în revista Proceedings of the Royal Society B, au analizat studiile existente ce examinau eficacitatea alternativă a unei forme de "biocontrol", bazată pe prădătorii prezenţi în mod natural în câmpuri.

"Prădătorii au redus populaţiile de dăunători cu o medie de 73% şi au crescut randamentul culturilor cu o medie de 25%", au concluzionat autorii acestei meta-analize.

"Studiul nostru evidenţiază faptul că prădătorii favorizează indirect randamentele agricole mai bune şi oferă servicii vitale pentru ecosisteme, care ar putea persista chiar şi în actualul context al schimbărilor climatice", au explicat cercetători din Brazilia, Statele Unite şi Republica Cehă.

Cu toate acestea, ei nu au comparat în mod direct eficacitatea prădătorilor cu cea a pesticidelor sintetice, care nu a fost evaluată în cadrul studiului.

Însă "multe alte articole demonstrează daunele pe care pesticidele le provoacă ecosistemelor şi biocontrolului", notează Gabriel Boldorini, doctorand la Universitatea braziliană din Pernambuco şi autorul principal al studiului.

"Mesajul care trebuie să fie reţinut este acela că prădătorii naturali sunt buni agenţi de control al dăunătorilor şi că menţinerea lor este esenţială pentru a garanta acest control în viitor, în contextul schimbărilor climatice", a subliniat el.

Cercetătorii au descoperit că eficienţa generată de prezenţa prădătorilor naturali a fost mai mare în regiunile cu o mai mare variabilitate a precipitaţiilor pe parcursul anului - o caracteristică ce ar putea să crească în anumite regiuni odată cu dereglarea climei, notează ei.

O altă concluzie: biocontrolul efectuat de mai multe specii de prădători nu este mai eficient decât biocontrolul efectuat de o singură specie.

"În general, cu cât există mai multe specii, cu atât ecosistemele funcţionează mai bine. Dar există şi excepţii", a dezvăluit Gabriel Boldorini.

În ceea ce priveşte biocontrolul, prezenţa mai multor specii de prădători permite cu siguranţă să se vizeze o diversitate mai mare de tipuri de dăunători şi care se află în diferite stadii de dezvoltare. Dar, pe de altă parte, prădătorii pot concura între ei sau pot chiar să se mănânce între ei. AGERPRES/(AS - autor: Florin Bădescu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Adrian Dădârlat)