O persoană de 75 sau 80 de ani începe să meargă mai încet. Se sprijină de mobilier când se ridică, spune că amețește uneori și a căzut deja de două ori în ultimele luni.

Familia poate considera că este o consecință firească a vârstei.

Dar o cădere la o persoană vârstnică nu este întotdeauna doar un accident, iar repetarea ei poate fi semnul că mai mulți factori medicali trebuie evaluați împreună.

Pot conta:

• tensiunea arterială;
• medicamentele;
• vederea;
• echilibrul;
• forța musculară;
• bolile neurologice sau cardiovasculare;
• alimentația;
• fragilitatea;
• mediul în care locuiește persoana.

Dr. Gabriel Stancu, medic specialist Geriatrie și Gerontologie în cadrul Clinicii Prevencia, explică de ce obiectivul evaluării geriatrice nu este doar identificarea unui diagnostic, ci păstrarea cât mai mult timp a mobilității și autonomiei persoanei vârstnice.

O cădere nu începe neapărat în momentul în care pacientul ajunge pe podea

Uneori există semne în lunile anterioare.

Familia poate observa că persoana:

• se ridică mai greu din fotoliu;
• merge cu pași mai mici;
• caută permanent un punct de sprijin;
• evită scările;
• renunță să mai iasă singură;
• spune că amețește când se ridică;
• devine nesigură la întoarcere;
• a început să se teamă că va cădea.

Aceste modificări pot apărea progresiv și sunt ușor de pus pe seama vârstei.

Dar riscul de cădere este de obicei rezultatul interacțiunii dintre mai mulți factori.

Organizația Mondială a Sănătății include căderile printre sindroamele geriatrice importante și arată că riscul crește atunci când se asociază probleme de mobilitate, vedere, echilibru, boli cronice și efecte ale medicamentelor.

„A căzut pentru că s-a împiedicat” poate fi doar o parte din explicație

Desigur, oricine se poate împiedica.

Dar dacă o persoană vârstnică începe să cadă repetat, merită pusă întrebarea:

De ce nu a reușit să își recapete echilibrul?

Pot exista mai mulți factori:

• forță musculară redusă;
• mers instabil;
• reflexe mai lente;
• amețeală;
• tensiune arterială prea mică;
• afectarea vederii;
• dureri articulare;
• neuropatie;
• medicamente cu efect sedativ;
• alte boli.

De aceea, evaluarea riscului de cădere nu se rezumă la recomandarea: „Să fie mai atent.”

Amețeala trebuie descrisă cât mai exact

„Amețeală” este un cuvânt folosit pentru mai multe senzații.

Pacientul poate descrie:

• camera se învârte;
• simte că își pierde echilibrul;
• vede negru când se ridică;
• simte că va leșina;
• merge nesigur;
• are o senzație vagă de instabilitate.

Aceste situații pot avea cauze diferite.

La persoana vârstnică pot fi implicate:

• tensiunea arterială;
• deshidratarea;
• medicamentele;
• urechea internă;
• inima;
• sistemul neurologic;
• glicemia;
• anemia;
• alte probleme.

Prevencia explică separat când amețeala la vârstnici poate necesita evaluare medicală și ce semne de alarmă trebuie urmărite.

Amețeala când te ridici de pe scaun poate avea legătură cu tensiunea

Unele persoane se simt bine când stau întinse sau pe scaun, dar amețesc când se ridică.

În anumite situații poate exista o scădere a tensiunii arteriale la schimbarea poziției.

Aceasta poate fi favorizată de:

• deshidratare;
• anumite medicamente pentru tensiune;
• diuretice;
• unele boli;
• alte tratamente.

La o persoană tânără, un episod izolat poate avea o explicație banală.

La o persoană fragilă care deja merge nesigur, câteva secunde de amețeală pot fi suficiente pentru a produce o cădere.

Medicamentele trebuie privite împreună

O persoană vârstnică poate lua tratament pentru:

• hipertensiune;
• inimă;
• diabet;
• durere;
• somn;
• anxietate;
• prostată;
• alte boli.

Fiecare medicament poate avea o indicație corectă.

Problema apare atunci când efectele lor se cumulează.

Unele medicamente pot favoriza:

• amețeala;
• somnolența;
• scăderea tensiunii;
• confuzia;
• încetinirea reacțiilor;
• dezechilibrul;
• hipoglicemia.

„La pacientul vârstnic nu este suficient să știm că fiecare medicament a fost prescris corect. Trebuie să vedem și cum funcționează întreaga schemă la aceeași persoană, mai ales dacă apar amețeli, căderi sau o scădere a autonomiei”, explică Dr. Gabriel Stancu.

A lua multe medicamente nu înseamnă automat că tratamentul este greșit

Este importantă această diferență.

Un pacient cu mai multe boli cronice poate avea nevoie justificată de mai multe medicamente.

Scopul evaluării nu este reducerea numărului de comprimate cu orice preț.

Întrebările relevante sunt:

• mai este necesar fiecare tratament?
• doza este potrivită?
• funcția renală s-a schimbat?
• există medicamente cu efecte care se suprapun?
• există tratamente temporare continuate din greșeală?
• pacientul urmează schema corect?

NICE recomandă revizuirea structurată a medicației inclusiv la persoanele în vârstă și la pacienții care iau mai multe medicamente, iar ghidul actual privind prevenirea căderilor include explicit verificarea medicamentelor care pot crește riscul de cădere.

Nu opri singur tratamentul după o cădere

Dacă pacientul suspectează că amețeala este produsă de un medicament, soluția nu este să îl elimine singur.

Unele tratamente nu trebuie întrerupte brusc.

Altele sunt esențiale pentru prevenirea:

• infarctului;
• accidentului vascular cerebral;
• aritmiilor;
• trombozelor;
• altor complicații.

Medicul trebuie să compare riscul tratamentului cu beneficiul pentru boala pentru care a fost prescris.

Forța musculară contează mai mult decât pare

Unul dintre motivele pentru care o persoană poate cădea este faptul că nu mai are suficientă forță pentru a corecta rapid dezechilibrul.

Familia poate observa:

• dificultate la ridicarea de pe scaun;
• urcatul dificil al scărilor;
• mers mai lent;
• nevoia de a se împinge cu brațele când se ridică;
• reducerea distanței pe care o poate parcurge.

Aceste schimbări pot avea cauze multiple:

• sedentarism;
• pierdere de masă musculară;
• alimentație insuficientă;
• boli cronice;
• durere;
• perioade lungi de repaus;
• alte probleme.

La persoana vârstnică este importantă nu doar existența unei boli, ci efectul ei asupra funcționării zilnice.

O internare poate schimba rapid mobilitatea

Uneori familia spune: „Înainte de spital mergea singur, iar după externare nu mai este același.”

Chiar și o perioadă relativ scurtă de imobilizare poate reduce:

• forța;
• rezistența;
• echilibrul;
• încrederea în mers.

Efectul poate fi mai mare la o persoană care era deja fragilă.

După externare trebuie evaluat dacă există doar decondiționare sau dacă persistă:

• anemia;
• o infecție;
• o problemă cardiacă;
• o modificare a tratamentului;
• un dezechilibru metabolic;
• altă cauză.

Frica de a cădea poate duce la o nouă problemă

După prima cădere, pacientul poate deveni foarte prudent.

Nu mai iese singur.

Merge mai puțin.

Evită scările.

Se ridică rar din fotoliu.

La prima vedere pare o strategie bună.

Dar reducerea exagerată a activității poate duce la:

mai puțină mișcare → mai puțină forță → echilibru mai slab → risc și mai mare de cădere.

De aceea, prevenția nu trebuie să însemne imobilizarea persoanei.

Mișcarea și exercițiile trebuie adaptate capacității și problemelor medicale existente.

Vederea poate contribui la căderi

Persoana trebuie să identifice:

• treptele;
• pragurile;
• obiectele de pe podea;
• diferențele de nivel.

Scăderea vederii poate crește riscul de accident.

Pot fi importante:

• cataracta;
• modificarea ochelarilor;
• iluminarea insuficientă;
• alte probleme oftalmologice.

Evaluarea căderilor poate include, prin urmare, și verificarea vederii.

Încălțămintea și locuința contează

Nu toate cauzele sunt medicale.

Riscul poate fi crescut de:

• covoare care alunecă;
• cabluri;
• iluminare slabă;
• lipsa barelor de sprijin;
• trepte greu vizibile;
• încălțăminte instabilă.

O evaluare bună combină factorii medicali cu cei din mediul în care trăiește pacientul.

O cădere poate avea consecințe chiar dacă nu există fractură

După o cădere pot apărea:

• contuzii;
• traumatisme craniene;
• dureri;
• reducerea mobilității;
• teamă;
• pierderea încrederii.

La persoana care ia anticoagulante, un traumatism aparent banal poate necesita atenție suplimentară.

Iar după o lovitură la cap, apariția simptomelor neurologice sau a confuziei trebuie evaluată rapid.

Când trebuie suspectată o fractură

După cădere este necesară evaluarea mai rapidă dacă:

• pacientul nu se poate ridica;
• nu poate pune greutate pe un picior;
• există durere importantă de șold;
• apare deformare;
• durerea este severă;
• mobilitatea este mult redusă.

Fractura de șold la vârstnici poate avea un impact major asupra autonomiei și necesită evaluare medicală promptă.

Nu toate căderile sunt probleme de geriatrie

Dacă apar simptome acute precum:

• slăbiciune bruscă pe o parte a corpului;
• asimetrie facială;
• tulburări de vorbire;
• pierderea stării de conștiență;
• durere toracică;
• dificultate severă de respirație;
• traumatism important;

prioritatea este evaluarea de urgență.

Geriatria este utilă mai ales pentru analiza riscului global și pentru situațiile persistente sau recurente, nu pentru înlocuirea serviciilor de urgență.

Când poate fi util consultul de geriatrie

O evaluare geriatrică poate fi utilă atunci când persoana vârstnică:

• a început să cadă repetat;
• merge mai nesigur;
• amețește;
• se ridică mai greu;
• a pierdut din autonomie;
• ia numeroase medicamente;
• are mai multe boli cronice;
• a slăbit;
• mănâncă mai puțin;
• a devenit mai fragilă;
• familia observă o schimbare față de nivelul anterior.

Geriatrul poate analiza împreună aceste componente.

Ce poate fi evaluat la consultație

În funcție de situație, medicul poate analiza:

• bolile cunoscute;
• istoricul căderilor;
• tensiunea;
• pulsul;
• medicamentele;
• mersul;
• forța;
• echilibrul;
• alimentația;
• memoria și orientarea;
• capacitatea de a desfășura activități zilnice.

Nu fiecare pacient are nevoie de toate testele posibile.

Evaluarea trebuie adaptată persoanei.

Familia poate oferi informații foarte importante

Persoana vârstnică poate spune: „Sunt bine.”

Familia poate observa însă: „În ultimele șase luni a căzut de trei ori.”

sau: „Nu mai merge singură la magazin.”

sau: „Înainte urca singură scările, acum trebuie ajutată.”

Pentru geriatrie, comparația cu nivelul anterior de funcționare este foarte importantă.

Nu evaluăm numai vârsta pacientului.

Evaluăm ce putea face înainte și ce nu mai poate face acum.

Ce documente merită aduse

Pentru consultație pot fi utile:

• lista completă a medicamentelor;
• scrisori medicale;
• bilete de externare;
• analize recente;
• investigații;
• informații despre căderi;
• lista bolilor cunoscute.

Este important să fie menționate și:

• medicamentele fără prescripție;
• somniferele;
• suplimentele;
• produsele naturiste.

Consultațiile de geriatrie pot fi accesate prin CAS

În cadrul Clinicii Prevencia, pacienții asigurați pot beneficia de consultații de Geriatrie și Gerontologie prin CAS, cu bilet de trimitere și conform condițiilor aplicabile.

Specialitatea este disponibilă în două clinici din București:

• Clinica Prevencia Alunișului, unde consultă Dr. Gabriel Stancu;
• Clinica Prevencia Fundeni, unde consultă Dr. Mădălina Ghincu.

Pentru consultație sunt necesare documentele prevăzute pentru accesul prin sistemul de asigurări, iar documentele medicale anterioare pot ajuta la evaluarea tabloului complet.

Ideea importantă

O cădere poate fi un accident.

Dar căderile repetate pot fi un semnal.

La persoana vârstnică trebuie privite împreună:

mersul + echilibrul + forța + tensiunea + medicamentele + vederea + bolile cronice + mediul de acasă.

Obiectivul geriatriei nu este să explice orice problemă prin vârstă.

Este exact invers:

să distingă ce ține de procesul normal de îmbătrânire de ceea ce poate fi investigat, corectat sau monitorizat.

Pentru familie, una dintre cele mai utile întrebări rămâne:

„Ce putea face această persoană în urmă cu șase sau douăsprezece luni și ce nu mai poate face acum?”

Uneori tocmai această schimbare este semnalul că evaluarea medicală nu mai trebuie amânată.

ADVERTORIA.RO
Oblyo Digital SRL