Sforăitul este atât de frecvent încât, în multe familii, ajunge să fie tratat mai degrabă ca o neplăcere pentru partener decât ca un posibil simptom medical. Nici oboseala de dimineață sau tendința de a adormi în timpul zilei nu sunt întotdeauna luate în serios.

Există însă situații în care combinația dintre sforăit puternic, pauze observate ale respirației în timpul somnului, treziri cu senzație de sufocare și somnolență în timpul zilei poate indica o tulburare respiratorie importantă: apneea obstructivă în somn.

Dr. Felicia Maria Voinea, medic specialist Pneumologie în cadrul Clinicii Prevencia, explică faptul că nu orice persoană care sforăie are apnee în somn. Dar atunci când apar și alte simptome, problema nu ar trebui redusă la simpla întrebare „cum fac să nu mai sforăi?”.

Întrebarea mai importantă este dacă respirația rămâne normală pe parcursul nopții.

Ce se întâmplă în apneea obstructivă în somn

În timpul somnului, musculatura corpului se relaxează.

La unele persoane, țesuturile din zona gâtului pot îngusta sau bloca temporar căile respiratorii superioare. Fluxul de aer scade sau se poate opri pentru scurte perioade, iar organismul reacționează prin microtreziri care restabilesc respirația.

Pacientul poate să nu își amintească aceste episoade dimineața.

Dacă ele se repetă de multe ori în timpul nopții, somnul poate deveni fragmentat chiar dacă persoana consideră că a dormit șapte sau opt ore.

De aici apare una dintre situațiile aparent paradoxale:

„Dorm suficient, dar mă trezesc obosit.”

Un ghid dedicat explică mai detaliat când sforăitul și pauzele respiratorii pot indica apnee în somn.

De multe ori, partenerul observă primul problema

Pacientul doarme și nu poate urmări direct ce se întâmplă cu respirația sa.

De aceea, primele informații vin adesea de la persoana care doarme lângă el.

• sforăit puternic;
• perioade de liniște în care respirația pare să se oprească;
• reluarea bruscă a respirației;
• gâfâit sau senzație aparentă de sufocare;
• somn agitat;
• schimbarea frecventă a poziției;
• transpirații nocturne.

Uneori pacientul află după ani de zile că partenerul a observat astfel de episoade.

Dr. Felicia Maria Voinea recomandă ca aceste informații să fie menționate la consultație, deoarece pot fi relevante pentru evaluarea riscului.

Sforăitul singur nu stabilește diagnosticul

Este importantă și situația inversă.

Foarte multe persoane sforăie fără să aibă o formă semnificativă de apnee obstructivă în somn.

Sforăitul poate fi favorizat de:

• poziția în care persoana doarme;
• congestia nazală;
• consumul de alcool;
• excesul ponderal;
• anatomia căilor aeriene;
• anumite medicamente;
• oboseala accentuată.

Prin urmare, zgomotul produs în timpul somnului nu este suficient pentru un diagnostic.

Medicul urmărește întregul tablou.

Cum arată apneea în timpul zilei

Una dintre cele mai importante consecințe ale somnului fragmentat este somnolența diurnă.

Pacientul poate spune că:

• îi este greu să se trezească dimineața;
• are nevoie de mai multe cafele pentru a funcționa;
• adoarme când citește sau se uită la televizor;
• îi este somn după prânz;
• îi scade capacitatea de concentrare;
• devine mai iritabil;
• are probleme de memorie;
• simte că nu este odihnit, indiferent cât doarme.

Uneori aceste simptome sunt atribuite stresului sau programului de lucru.

Și acestea sunt cauze posibile.

Dar atunci când somnolența apare împreună cu sforăit puternic și pauze respiratorii observate, apneea trebuie luată în calcul.

Somnolența la volan nu este un simptom minor

Există o diferență importantă între senzația de oboseală și tendința reală de a adormi în situații în care persoana ar trebui să rămână alertă.

Dacă un șofer simte că îi este greu să rămână treaz, că „îi fug ochii” sau că a avut episoade în care aproape a adormit la volan, problema trebuie tratată cu seriozitate.

Somnolența excesivă poate afecta:

• timpul de reacție;
• atenția;
• capacitatea de decizie;
• siguranța la volan;
• activitatea profesională.

De aceea, evaluarea unei posibile tulburări de somn nu ține doar de confortul nocturn.

Scala Epworth: un instrument simplu, nu un diagnostic

Medicii pot utiliza diferite chestionare pentru a estima probabilitatea somnolenței excesive.

Unul dintre cele mai cunoscute este Scala Epworth.

Pacientul apreciază cât de probabil este să adoarmă în mai multe situații obișnuite, de exemplu:

• când citește;
• când se uită la televizor;
• când stă pasiv într-un loc public;
• ca pasager într-o mașină;
• când se odihnește după-amiaza;
• după masă;
• în timpul unei conversații;
• atunci când mașina este oprită temporar în trafic.

Rezultatul poate arăta că somnolența merită investigată mai atent.

Dar Scala Epworth pentru evaluarea somnolenței diurne nu poate confirma singură apneea în somn.

Un scor crescut poate apărea și în:

• somn insuficient;
• muncă în ture;
• insomnie;
• anumite medicamente;
• depresie;
• hipotiroidism;
• anemie;
• alte tulburări ale somnului sau boli cronice.

Rezultatul trebuie interpretat în context.

De ce apneea nu trebuie redusă la sforăit

În timpul episoadelor de apnee, oxigenarea poate scădea, iar organismul este obligat să reactiveze repetat mecanismele care permit reluarea respirației.

Pe termen lung, apneea obstructivă în somn poate fi asociată cu probleme cardiovasculare și metabolice și poate influența controlul tensiunii arteriale.

Din acest motiv, medicul poate deveni mai atent la posibilitatea apneei la o persoană care are simultan:

• sforăit important;
• hipertensiune arterială;
• exces ponderal;
• somnolență;
• pauze respiratorii observate;
• somn neodihnitor.

Aceasta nu înseamnă că orice pacient hipertensiv care sforăie are apnee.

Înseamnă că asocierea simptomelor poate justifica evaluarea.

Excesul ponderal este un factor de risc, dar nu singurul

Greutatea corporală crescută poate favoriza îngustarea căilor respiratorii și este unul dintre factorii importanți de risc.

Dar apneea în somn poate apărea și la persoane care nu au obezitate.

Pot conta:

• anatomia maxilarului și a feței;
• circumferința gâtului;
• structura căilor aeriene;
• amigdalele;
• vârsta;
• sexul;
• consumul de alcool;
• anumite medicamente;
• poziția în timpul somnului.

De aceea, aspectul fizic al pacientului nu este suficient pentru a exclude sau confirma problema.

Alcoolul poate agrava episoadele

Consumul de alcool înainte de culcare poate relaxa suplimentar musculatura căilor respiratorii.

La unele persoane poate crește intensitatea sforăitului și poate agrava obstrucția respiratorie nocturnă.

În mod similar, anumite medicamente cu efect sedativ pot influența respirația sau nivelul de alertă.

Pacientul trebuie să îi spună medicului ce tratamente utilizează și dacă observă o legătură între consumul de alcool și agravarea simptomelor nocturne.

Trezirile pentru urinare pot avea și legătură cu somnul

Un simptom surprinzător pentru mulți pacienți este nocturia – trezirea repetată în timpul nopții pentru a urina.

Aceasta are numeroase cauze posibile:

• afecțiuni urologice;
• diabet;
• medicamente;
• consum mare de lichide;
• boli cardiovasculare;
• tulburări ale somnului.

Apneea obstructivă în somn poate fi una dintre explicații la anumite persoane.

Prin urmare, un bărbat care sforăie puternic și se trezește de mai multe ori pentru a urina nu ar trebui să presupună automat că singura cauză este prostata.

Durerea de cap dimineața și gura uscată

Unele persoane cu tulburări respiratorii nocturne descriu:

• durere de cap la trezire;
• gură uscată;
• senzație de somn neodihnitor;
• dificultate de concentrare în primele ore ale zilei.

Aceste simptome sunt nespecifice și pot avea multe alte explicații.

Dar asocierea lor cu sforăitul și pauzele respiratorii poate completa tabloul clinic.

Cum se stabilește diagnosticul

Apneea obstructivă în somn nu se diagnostichează doar din simptome și nici doar dintr-un chestionar.

Medicul evaluează:

• simptomele nocturne;
• somnolența diurnă;
• factorii de risc;
• bolile asociate;
• istoricul pacientului;
• informațiile oferite de partener.

Atunci când suspiciunea este justificată, pot fi recomandate investigații specifice ale somnului.

Acestea urmăresc parametri precum respirația, fluxul de aer, oxigenarea și frecvența episoadelor respiratorii anormale.

Clinica Prevencia oferă evaluarea pneumologică inițială; dacă sunt necesare investigații specifice de somn, medicul stabilește traseul medical adecvat. Disponibilitatea investigațiilor respective trebuie verificată separat în funcție de recomandare.

Nu orice oboseală este apnee

Este la fel de important să nu mergem în extrema opusă.

O persoană obosită nu are automat apnee în somn.

Oboseala și somnolența pot apărea în:

• deficit cronic de somn;
• stres;
• depresie sau anxietate;
• anemie;
• hipotiroidism;
• diabet;
• boli cardiace;
• boli respiratorii;
• tratamente medicamentoase;
• alte tulburări ale somnului.

Rolul consultației este tocmai diferențierea acestor situații.

Când merită discutată problema cu medicul

Evaluarea este deosebit de utilă dacă există o combinație între:

• sforăit puternic;
• pauze respiratorii observate;
• treziri cu senzație de sufocare;
• somn neodihnitor;
• somnolență importantă în timpul zilei;
• dureri de cap dimineața;
• dificultăți de concentrare;
• hipertensiune dificil de controlat;
• exces ponderal;
• tendință de a adormi la volan sau în situații pasive.

Niciun simptom individual nu confirmă diagnosticul.

Asocierea lor este cea care trebuie să ridice întrebarea.

Partenerul care spune „nu mai respiri” nu trebuie ignorat

Poate că acesta este cel mai simplu semnal de reținut.

Dacă persoana care doarme lângă tine spune în mod repetat că observă pauze în respirație, urmate de gâfâit sau reluarea zgomotoasă a respirației, informația merită transmisă medicului.

În cadrul Clinicii Prevencia, Dr. Felicia Maria Voinea evaluează pacienții cu simptome respiratorii și poate stabili dacă tabloul este compatibil cu o suspiciune de apnee în somn și dacă sunt necesare investigații suplimentare.

Sforăitul poate fi doar sforăit.

Oboseala poate avea zeci de cauze.

Dar atunci când sforăitul puternic, pauzele respiratorii și somnolența din timpul zilei apar împreună, problema nu mai trebuie tratată doar ca o noapte proastă de somn.

Articol realizat cu informații medicale revizuite de Dr. Felicia Maria Voinea, medic specialist Pneumologie, Clinica Prevencia.

ADVERTORIA.RO
Oblyo Digital SRL