Copilul care ridică o clapetă, caută un obiect ascuns într-o ilustrație sau încearcă să ghicească răspunsul la o întrebare, atunci când ține o carte în mână, nu percepe aceste gesturi ca pe niște sarcini. Pentru el, cartea propune o provocare asemănătoare unui joc. Această apropiere dintre lectură și joacă explică de ce micuțul răsfoiește unele volume de nenumărate ori, chiar înainte să știe să citească singur.

Ce transformă lectura într-o experiență apropiată de joc?

Multe cărți Usborne îl invită pe copil să deschidă clapete, să urmărească detalii, să numere, să compare sau să ghicească ce se află pe pagina următoare. Lectura nu înseamnă doar să asculte textul, ci și să interacționeze cu ceea ce vede în pagini. Ridicarea unei clapete, găsirea unui personaj sau căutarea unui detaliu, îi dau senzația că participă la ceea ce se întâmplă în carte.

Alternanța dintre poveste, imagini și elementele cu care copilul poate interacționa îi menține curiozitatea și îi oferă mai multe motive să rămână atent până la pagina următoare.

Ce jocuri și activități poate inspira o carte?

Unele cărți oferă puncte de plecare pentru întrebări, presupuneri și activități care continuă firesc lectura. O imagine, o informație neașteptată sau un personaj pot da pe loc ideea unui joc, iar printre cărțile Usborne sunt suficiente exemple care pot duce lectura în această direcție.

• În „Marea carte a numerelor” din colecția de cărți pentru copii de la Usborne, întrebări precum „Câte inimi are o caracatiță?” sau „Câte culori are curcubeul?” pot da startul unui concurs de presupuneri între copil și părinte.
• Pornind de la imaginile din „Primele mele 100 de cuvinte”, părintele îl poate provoca pe micuț cu întrebări precum: unde sunt albinuțele, ce fac copiii, ce elemente seamănă sau ce poveste ar putea spune imaginile?
• „Marea carte a camioanelor” poate inspira un șantier în miniatură, construit din cuburi, în care copilul alege ce sarcină primește fiecare camion sau macara.
• După ce află din „Marea carte a fluturilor și a altor insecte” că unele insecte-bețișor pot fi mai lungi decât brațul lui sau că există păianjeni de mărimea unei farfurii, copilul poate căuta prin casă obiecte cu dimensiuni asemănătoare.

Nici poveștile nu trebuie să se încheie odată cu ultima pagină. După o aventură din seria „Unicornii magici”, copilul poate să inventeze un personaj, să deseneze o scenă care continuă povestea sau să spună ce ar fi făcut el în locul eroilor. În felul acesta, întâmplările din carte îi dau idei pentru propriile povești și jocuri.

Ce poate face părintele în timpul lecturii?

Joaca poate porni de la întrebări foarte simple. „Ce crezi că urmează?”, „Unde s-a ascuns?”, „Cum crezi că se simte personajul?” sau „Tu ce ai face?” îl încurajează pe copil să privească mai atent imaginile, să facă presupuneri și să vină cu propriile răspunsuri.

Personajele și întâmplările din carte pot deschide și discuții despre lucruri pe care copilul le cunoaște deja. Poate imita expresia unui personaj speriat, bucuros ori furios și apoi își poate aminti un moment în care s-a simțit la fel. O scenă despre curaj poate duce, de exemplu, la o discuție despre mersul la medic, prima zi într-un grup nou sau o neînțelegere cu un alt copil.

Părintele nu trebuie însă să transforme toate paginile în exerciții. Uneori este suficient să urmeze inițiativa copilului, să observe ce îi atrage atenția și să continue conversația de acolo.

Cum alegi cartea care îl va face să intre în joc?

Vârsta recomandată oferă un reper, însă interesul copilului cântărește la fel de mult. Un micuț pasionat de utilaje poate fi captivat de camioane, în timp ce altul va prefera numerele, insectele sau aventurile fantastice. Printre numeroasele cărți pentru copii, alegerea potrivită este cea care provoacă întrebări, gesturi, presupuneri și dorința de a reveni la anumite pagini.

Lectura poate continua mult după ultima pagină, prin desene, construcții, mișcare sau povești pe care copilul le inventează singur.

ADVERTORIA.RO
Oblyo Digital SRL