În România, companiile cu echipe foarte mici sau fără angajați sunt privite adesea cu suspiciune, inclusiv de către autoritățile de control fiscal. În același timp însă, economia modernă se îndepărtează tot mai mult de modelul tradițional bazat pe o structură internă extinsă, iar tot mai multe afaceri aleg să externalizeze serviciile prestate de angajații din anumite departamente precum contabilitatea, HR-ul, serviciile juridice sau IT-ul. Acest model este des întâlnit în domenii ca energia regenerabilă, investițiile imobiliare sau serviciile profesionale, unde flexibilitatea și controlul costurilor sunt esențiale, consideră specialiștii TPA România, companie de top în Europa Centrală și de Est, specializată în contabilitate, fiscalitate, audit financiar și consultanță juridică.

Potrivit celor mai recente date INS, în 2024, în România, existau 693.447 de întreprinderi active în industrie, construcții, comerț și servicii de piață, în creștere cu 2,1% față de anul anterior, în timp ce numărul mediu de salariați era în scădere cu 2% față de 2023. De asemenea, datele Eurostat pentru 2024 arată că 99% dintre cele aproximativ 33,5 milioane de companii din Uniunea Europeană sunt micro sau mici întreprinderi, cu mai puțin de 50 de angajați.

„Modelul de business bazat pe echipe restrânse și externalizare nu este unul nou în România. El a fost adus încă din anii ’90 de investitorii străini, care, odată cu capitalul, au introdus și modele organizaționale mai eficiente și mai flexibile. Deși adesea este perceput ca un fenomen recent, acest tip de organizare s-a consolidat treptat în numeroase industrii, de la imobiliare la energie regenerabilă. Datele statistice disponibile confirmă această evoluție: numărul companiilor este în creștere, în timp ce dimensiunea medie a echipelor tinde să scadă, reflectând o orientare către modele operaționale mai suple”, spune Claudia Stanciu-Stănciulescu, partener în cadrul TPA România.

Acest tip de organizare este cunoscut în literatura de business drept modelul „lean” (suplu) și descrie companiile construite în jurul unui nucleu intern restrâns, care folosesc frecvent servicii externalizate pentru a elimina risipa, a optimiza costurile și a crește flexibilitatea operațională, fără a afecta capacitatea de execuție. În România, astfel de modele organizaționale sunt întâlnite mai ales în industrii care necesită investiții foarte mari, unde proiectele se dezvoltă pe termen lung, iar veniturile apar după perioade îndelungate.

Parcurile solare și eoliene operate aproape integral prin externalizare

„În sectoare precum imobiliare sau energie regenerabilă, companiile funcționează în jurul unui nucleu restrâns de specialiști cu rol strategic, în timp ce funcțiile de suport, financiar-contabile, juridice, fiscale sau administrative, sunt externalizate către furnizori specializați. Acest model permite un control eficient al costurilor în fazele incipiente și o flexibilitate crescută în gestionarea proiectelor. Din experiența noastră de peste 20 de ani în consultanță, observăm că acest model nu este limitat la etapa de start-up sau investițională, ci se poate menține și în faza operațională. Companiile continuă să externalizeze servicii critice pentru a beneficia de expertiză de nișă, pentru a reduce riscurile de conformare și pentru a rămâne agile într-un mediu economic dinamic”, spune Claudia Stanciu-Stănciulescu.

De exemplu, în sectorul energiei regenerabile, unii investitori internaționali care dezvoltă proiecte majore în România aleg să externalizeze aproape integral activitățile esențiale, de la servicii financiar-contabilitate și juridice până la mentenanță tehnică, servicii de operare, acces la rețea, pază sau activități administrative. La nivel local, aceste companii funcționează cu structuri operaționale minime, care au un rol de coordonare și de conformare legală, în timp ce managementul strategic este centralizat la nivel de grup.

„Compania modernă nu mai este definită prin numărul de funcții pe care le internalizează, ci prin capacitatea de a coordona eficient o rețea de furnizori specializați. Într-un sector caracterizat de investiții semnificative și reglementări complexe, externalizarea devine un instrument esențial pentru optimizarea costurilor, accesul la expertiză de nișă și menținerea flexibilității operaționale”, precizează consultantul TPA România.

Numărul de angajați nu mai definește performanța unei companii

Această transformare schimbă și modul în care poate fi evaluată performanța unei companii. Dacă în trecut dimensiunea echipei era percepută ca un indicator direct al capacității operaționale, în prezent, echipe mici pot gestiona proiecte complexe și investiții semnificative printr-o rețea bine coordonată de parteneri externi.

„Devin mai relevante dimensiunea și performanța portofoliului de active sau proiecte, capacitatea de execuție, respectarea termenelor și bugetelor, gradul de conformare într-un cadru de reglementare complex și calitatea partenerilor. Nu mai vorbim despre dimensiunea echipei, ci despre performanța modelului operațional și capacitatea companiei de a-și orchestra eficient resursele, indiferent dacă acestea sunt interne sau externalizate”, spune Claudia Stanciu-Stănciulescu.

În economiile mature, externalizarea este un instrument de eficiență și maturitate organizațională. Diferențele față de România țin mai degrabă de cultura managerială și de filosofia de control. În practică, spune consultantul TPA România, societățile cu acționariat din Europa Centrală și de Est tind să prefere un grad mai ridicat de internalizare a funcțiilor, pentru a păstra accesul direct și imediat la informație și un control operațional mai strict. În schimb, investitorii din piețele vestice sunt, în general, mai deschiși către externalizare și către modele organizaționale flexibile, bazate pe procese bine definite și parteneriate solide.

Dar, în contextul economic și de reglementare actual, externalizarea nu mai este doar o alegere de eficiență, ci devine tot mai frecvent o necesitate operațională. Companiile se confruntă cu un volum ridicat de reglementări în continuă schimbare și cu obligații complexe de raportare, ceea ce face dificilă gestionarea exclusiv internă a funcțiilor financiar-contabile și fiscale. „Furnizorii specializați aduc un avantaj clar prin accesul la echipe multidisciplinare și expertiză actualizată permanent. În plus, externalizarea presupune și un transfer parțial al riscului de neconformare, aspect esențial într-un mediu reglementat”, spune Claudia Stanciu-Stănciulescu.

De ce firmele fără angajați ajung mai ușor în atenția autorităților

Totuși, acest model continuă să ridice semne de întrebare din perspectiva autorităților de control. În practică, companiile fără angajați sau fără o infrastructură operațională vizibilă pot fi considerate mai expuse riscului fiscal și pot intra mai ușor în atenția autorităților.

„Un exemplu relevant apare încă din faza de înregistrare în scopuri de TVA, unde lipsa de personal sau a unei infrastructuri operaționale vizibile poate fi considerată un indicator de risc fiscal. Ulterior, astfel de companii sunt, de regulă, supuse unor verificări mai detaliate, pentru a se demonstra existența unei activități economice reale. Această perspectivă este justificată de nevoia de a preveni structuri artificiale, însă poate intra în contrast cu realitatea modelelor moderne de business, unde externalizarea este o practică legitimă și eficientă. În acest context, companiile care funcționează pe modele «lean» trebuie să acorde o atenție sporită documentării și trasabilității proceselor, pentru a demonstra existența unei activități economice reale”, explică reprezentantul TPA România.

De fapt, structurile organizaționale suple nu reduc contribuția companiilor la economie, ci schimbă modul în care aceasta este generată: chiar dacă nu creează întotdeauna un număr mare de locuri de muncă directe, aceste companii susțin rețele extinse de furnizori, consultanți și prestatori de servicii, generând activitate economică și locuri de muncă indirecte.

„Succesul unei companii nu mai este determinat de dimensiunea echipei, ci de eficiență, conformare și capacitatea de adaptare. Provocarea rămâne alinierea acestor realități de business cu modul în care sunt înțelese și evaluate la nivel de reglementare”, concluzionează Claudia Stanciu-Stănciulescu.

Despre TPA România:

TPA România este unul dintre principalii furnizori de servicii de audit financiar, consultanță fiscală,

contabilitate și consultanță juridică din România și are o echipă de peste 150 de angajați în birourile sale din București și Cluj-Napoca, acoperind toate regiunile României. Portofoliul de clienți include companii din industrii diverse, precum imobiliare, construcții, energie regenerabilă, transport și logistică, servicii, tehnologie, producție, retail și distribuție, comerț, agricultură, precum și instituții internaționale și organizații non-profit. TPA România face parte din grupul TPA, o rețea cu 35 de locații în 12 țări din Europa Centrală și de Sud-Est și care reunește peste 2.100 de profesioniști. În calitate de membru independent al Baker Tilly Europe Alliance, compania oferă clienților acces la o rețea globală de consultanți fiscali, contabili, avocați și auditori, asigurând susținere pentru dezvoltarea lor internațională. Rețeaua Baker Tilly International este prezentă în peste 140 de țări și reunește 43.000 de profesioniști, fiind una dintre primele 10 rețele de consultanță la nivel mondial.

Mihaela Balea