De-a lungul timpului, Turcia și România s-au situat în mod tradițional ca vecini, având cele mai bune practici de relații de bună-vecinătate și solidaritate. Cu amintirea interacțiunilor și relațiilor strânse deja existente până la 1878, Turcia otomană a fost printre primele state care au recunoscut România independentă și au stabilit relații diplomatice. Ambasada Turciei la București, devenită funcțională în același an, a încapsulat cu adevărat acel reper important din istoria modernă.

În 2018 sărbătoream 140 de ani de relații diplomatice. Familia Regală Română a avut relații apropiate și deschise atât cu administrația otomană târzie, cât și cu tânăra Republică Turcă. Legăturile strânse cu instituțiile turce și onorabilii membri ai familiei regale continuă și astăzi.

Într-o epocă de turbulențe și schimbări revoluționare la începutul secolului al XX-lea, Turcia și România s-au remarcat drept cei mai importanți actori constructivi din regiune. Solidaritatea turco-română a fost o dublă sursă de stabilitate după primul război mondial. Înțelegerea balcanică din 1934, care a luat ființă prin co-inițiativa diplomațiilor turce și române, a fost un exemplu de succes de proprietate regională contemporană, încă din perioada interbelică.

Relația specială dintre Turcia și România a continuat chiar și sub amprenta particularităților și restricțiilor impuse de Războiul Rece.

Relațiile noastre au cunoscut o creștere rapidă în anii 1990. Solidaritatea existentă a generat o cooperare solidă și multidimensională. Vizita președintelui turc de atunci, Turgut Özal, în România, în 1991, a marcat începutul acestei noi ere. Acordul de Prietenie, Relații de Bună Vecinătate și Cooperare, semnat în timpul acestei vizite, a deschis calea pentru o serie de vizite reciproce la nivel înalt care aveau să urmeze.

Acest avânt vizibil a impulsionat o cooperare economică puternică, alimentată de relațiile sociale dinamice. Interacțiunea turco-română a cunoscut o colaborare viguroasă în aproape toate domeniile. În acest context, convergența dintre așteptările de securitate regională ale celor două țări a reunit o înțelegere reciprocă care a devenit tot mai tangibilă în anii 2000. Procesul a culminat cu o alianță permanentă în 2005, când România a aderat la NATO. Aderarea României la NATO a fost puternic susținută de Turcia.

În contextul sprijinului puternic al Turciei, este de remarcat faptul că Turcia este singura țară care a adoptat o legislație în acest sens. Parlamentul turc, în legea sa de aprobare a protocoalelor de aderare a Republicii Cehe, Ungariei și Poloniei la NATO, din octombrie 1998, și-a exprimat în mod clar sprijinul pentru continuarea politicii ușilor deschise pentru aderarea României și Bulgariei și a solicitat guvernului turc să respecte acest lucru ca principiu în implementarea acestei legi de aprobare.

Impulsul suplimentar conferit de coeziunea de viziuni transatlantice a făcut din cooperarea dintre Turcia și România un model exemplar de relație în sud-estul Europei și în bazinul Mării Negre. Acest fapt a culminat cu Declarația de Parteneriat Strategic semnată în decembrie 2011. Parteneriatul strategic a împrospătat memoria noastră colectivă în ceea ce privește colaborarea diversificată din ultimele trei decenii și ne-a armonizat așteptările de a-l extinde în toate domeniile.

Astăzi, Turcia și România își mențin rolul inerent de furnizori de stabilitate în Alianță. Contribuția noastră reprezintă o componentă crucială pentru securitatea flancului estic, înterceptând în același timp și provocările care decurg din sud.

Cooperarea și parteneriatul strategic dintre Turcia și România este un factor cheie pentru securitatea Mării Negre. Turcia și România au contribuit până acum în mod tangibil la stabilitatea acestui cămin comun al nostru. Sprijinul nostru conjugat pentru reglementările regionale a jucat un rol hotărâtor în acest sens. Convenția de la Montreux este una din realizările exemplare la Marea Neagră, care au contribuit la menținerea securității și stabilității maritime fără întrerupere din 1936.

În perioada actuală, marcată de turbulențe și provocări multidimensionale, relațiile turco-române au o valoare importantă pentru popoarele noastre. În același sens, beneficiile permanente pe care solidaritatea noastră le oferă națiunilor înfrățite din vecinătatea noastră depășesc cu mult prioritățile vremelnice impuse de evoluțiile conjuncturale.

Prezența noastră continuă în NATO conferă o umbrelă multidimensională de securitate vecinătății noastre. În acest context, Turcia și România au valorificat ideea unei apărări colective, pionierând mecanismul de consultare trilaterală prin includerea Aliatului nostru și a prietenului istoric Polonia. Reuniunile trilaterale ale miniștrilor de externe din România, Turcia și Polonia au marcat luna trecută cea de-a șaptea ediție la București. Sesiunea de lucru cu Georgia și Ucraina, în marja reuniunii ministeriale din acest an, a demonstrat din plin caracterul regional și multilateral al platformei noastre, marcând relevanța sa pentru o regiune mai largă.

Întâlnirea trilaterală a fost de asemenea un prilej pentru o vizită bilaterală a ministrului turc de externe Mevlüt Çavușoğlu în România, în acest an important de aniversare decenială pentru parteneriatul nostru strategic. Vizita ministrului Çavușoğlu la București a urmat vizitei ministrului turc al apărării naționale Hulusi Akar în România în luna martie. Ambele vizite la nivel înalt au creat oportunități de reafirmare reciprocă a semnificației parteneriatului nostru strategic și pentru a evidenția nivelul satisfăcător al relațiilor într-o multitudine de domenii.

Pe acest fond dinamic, relațiile noastre au ajuns astăzi la un nivel excepțional. Turcia și România sunt cei mai mari parteneri comerciali din sud-estul Europei, unde Turcia este printre investitorii străini de top, cu peste 16 mii de companii care își desfășoară activitatea în România. Contactele puternice dintre cele două popoare ale noastre reprezintă principala forță motrice a acestei interdependențe economice profunde. Totodată, prezența timp de secole întregi a comunității turco-tătare în România constituie un alt pilon puternic al acestei legături umanitare.

Prietenia și solidaritatea durabilă dintre Turcia și România este cel mai bine reprezentată în cuvintele lui Kemal Atatürk, fondator și prim președinte al Republicii Turce moderne, rostite când l-a primit pe ministrul român de externe Victor Antonescu în 1937:

„Ne dorim din toată inima să vedem puterea României crescând mai mult în fiecare zi. Prietenia noastră este atât de solidă și de încredere încât ne considerăm chiar mai puternici cu o Românie din ce în ce mai puternică... Mai mult decât tratatele, sentimentele sunt cele care leagă națiunile. România are locul ei fratern în inima noastră”.

Aceste cuvinte exprimă valoarea pe care o atribuim relațiilor noastre și gestionării delicate a cooperării noastre. Solidaritatea turco-română va rămâne în continuare un pilon al stabilității și dezvoltării pentru întreaga noastră regiune.

Füsun Aramaz, Ambasadorul Turciei la București