Figură majoră a scenei muzicale internaţionale de peste 60 de ani, legendara artistă Aretha Franklin a încetat din viaţă joi la vârsta de 76 de ani, informează agenţiile de presă internaţionale.

La trei zile după ce jurnalistul american Roger Friedman a făcut publică îngrijorătoarea stare de sănătate a Arethei Franklin, marea artistă a încetat din viaţă, înconjurată de rude şi prieteni, în urma unei boli incurabile.

Un cancer la pancreas îi fusese diagnosticat în 2010, cântăreaţa respingând iniţial public orice informaţie cu privire la aceasta, dar admiţând în cele din urmă că a fost operată de o tumoare.

Decesul Arethei Franklin intervine la mai puţin de doi ani după dorinţa sa de a se retrage din viaţa muzicală, făcută publică la un post de radio din Detroit pe motiv că doreşte să consacre mai mult timp nepoţilor ei.

În cei 62 de ani de carieră, "regina soulului", a înscris câteva zeci de titluri în Top 50 şi a câştigat 18 Grammy Awards. Figură emblematică a muzicii soul din anii '60 până în zilele noastre, Aretha Franklin a contribuit la popularizarea muzicii afro-americane aşa cum puţini artişti au făcut-o înaintea ei, fără a uita vreodată de unde provenea.

Fiica cea mai mică dintr-o familie cu patru copii, Aretha Louise Franklin s-a născut la 25 martie 1942 la Detroit. Crescută în respectul cel mai strict al valorilor creştine de către un tată pastor, ea s-a apropiat de el în special după decesul mamei sale, atunci când nu avea decât 10 ani. Acompaniată de surorile sale, Erma şi Carolyn, tânăra Aretha parcurge SUA împreună cu tatăl său şi interpretează muzică bisericească de tip gospel, înaintea fiecărei predici. Ea nu avea atunci decât 12 ani.

În 1956, ea îşi înregistrează primul disc. Nu se mulţumeşte să intoneze doar cântece religioase şi face în curând cunoştnţă cu descoperitorul de talente John Hammond, care o convinge să semneze un contract cu Columbia Records. Câţiva dintre credincioşii tatălui său explodează: cum poate să-şi lase fiica să interpreteze cântece profane? Pastorul Franklin face faţă criticilor. Prieten apropiat al multor interpreţi de blues, el îşi susţine fiica şi o ajută să înregistreze în continuare.

După şase ani şi nouă discuri înregistrate, succesul încă nu se arătase. Aretha se întoarce la Atlantic Records la producătorul Jerry Wexler pentru a-şi relansa cariera. "Columbia este prea albă pentru a sesiza geniul Arethei ", avea să declare mai târziu Hammond.

În mai puţin de un an după ce a părăsit prima sa casă de discuri, Aretha Franklin obţine marele succes în 1967. Acesta poate fi cuprins într-un singur cuvânt:"Respect". Înregistrată cu doi ani înainte de Otis Redding, această piesă capătă în vocea Arethei o feroce feminitate. Nu i-a trebuit mult pentru a urca în vârful clasamentelor.

Încoronată drept "regina muzicii soul", Franklin cucereşte nu doar topurile R&B, dar intră şi în Top 10 al pieselor pop, un lux rezervat de obicei artiştilor albi.

La începutul anilor 70, ea cunoaşte mai multe succese în parte datorită albumului său intitulat Amazing Grace, dedicat integral primei sale iubiri, muzica gospel - muzica bisericească a comunităţilor creştine afro-americane.

Opt ani mai târziu în 1980, Aretha Franklin este din nou sub lumina reflectoarelor după ce John Landis îi propune să se alăture lui Ray Charles în viitorul său film, The Blues Brothers. Performanţa sa este absolut răscolitoare: reinterpretând succesul său din 1968 "Think!", scandat aici într-un ritm vioi şi vesel în faţa actorilor Dan Aykroyd şi John Belushi, Aretha uluieşte.

Decisă să-şi ia cariera în propriile mâini, cântăreaţa părăseşte Atlantic pentru casa de discuri a lui Clive Davis şi îşi înmulţeşte colaborările, unele mai fructuoase decât altele, începând prin "Sisters Are Doin' It for Themselves", acompaniată de Eurythmics. Îmbinând de minune influenţele tradiţionale ale Arethei Franklin şi modernitatea grupului lui Annie Lennox, el va face din al 33-lea album al "reginei soulului" primul său disc de platină înregistrat în studio. În 1987, Keith Richard îl introduce în Rock & Roll Hall of Fame, făcând din ea prima artistă care primeşte această onoare.

Deşi nu mai înregistrează titluri marcante, omagiile se înmulţesc. Academia naţională de arte şi ştiinţe din SUA îi conferă Legend Award în 1991, iar apoi Lifetime Achievement Award în 1994. După alţi 11 ani, preşedintele George W. Bush îi decernează cea mai înaltă distincţie pe care o poate primi un cetăţean american: medalia Libertăţii. Devenită simbol naţional, ea întreţine relaţii strânse cu mai mulţi preşedinţi americani, asistând la ceremoniile de învestitură ale lui Jimmy Carter şi Bill Clinton, interpretând două cântece în onoarea lui Barack Obama la 20 ianuarie 2009. AGERPRES/(AS - editor: Lilia Traci, editor online: Irina Giurgiu)