Noul sistem de monitorizare a lemnului SUMAL va îmbunătăţi activitatea în acest sector şi va reduce tăierile ilegale, însă transparenţa ar creşte şi mai mult dacă s-ar adăuga un sistem de monitorizare video a celor trei rute principale de circulaţie a lemnului, a declarat Ciprian Muscă, preşedintele Asociaţiei Forestierilor din România, într-un interviu acordat AGERPRES.

Muscă a precizat că în fiecare an statisticile oficiale arată că se taie ilegal în România 250.000 - 300.000 de metri cubi, însă, neoficial, cantitatea este mult mai mare.

Totodată, ASFOR are în plan derularea unui proiect prin care toate produsele din lemn provenit din pădurile ţării să fie marcate ca fiind lemn românesc, aceasta deoarece România este singura ţară din Europa unde pădurile mai sunt naturale, iar lemnul este de foarte bună calitate.

De asemenea, în parteneriat cu Ordinul Arhitecţilor, ASFOR urmăreşte schimbarea legislaţiei din domeniul construcţiilor, astfel încât să fie permisă ridicarea unor clădiri înalte din lemn.

Foto: (c) LIVIU SOVA / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Să începem cu o întrebare pe care multă lume o are: cât lemn se taie ilegal în România?
Ciprian Muscă: Anual, structurile din cadrul ocoalelor silvice, din cadrul Gărzilor Forestiere, din Poliţia Română şi din Jandarmeria Română raportează un volum de lemn tăiat ilegal undeva la 250.000 - 300.000 de metri cubi. Acestea sunt volumele de lemn tăiate ilegal care sunt raportate oficial şi constatate oficial de către instituţiile abilitate ale statului român.

AGERPRES: Şi neoficial?
Ciprian Muscă: Neoficial, depinde ce înţelegem prin tăieri ilegale. Legislaţia din România este atât de complexă încât simplul fapt că dumneavoastră mergeţi în grădină şi tăiaţi un salcâm este o tăiere ilegală. Noi, ca să reuşim să înţelegem ce înseamnă legal sau ilegal, trebuie să ne uităm cu atenţie la legislaţie. Simplul fapt că ţi-ai igienizat păşunea fără un act de punere în valoare este ilegal, chiar dacă este proprietatea ta.

AGERPRES: Şi este normal aşa?
Ciprian Muscă: Nu este normal, pentru că, dacă ne uităm strict la structura de proprietate în România, 50% din pădurile din România sunt în proprietate privată. Avem aproape un milion de proprietari şi aproape un milion de proprietăţi mici. Dacă ne uităm la aceste mici proprietăţi, fiecare om îşi ia lemn din pădure şi de multe ori îşi ia fără forme legale. Vom constata că, în fiecare an, pleacă din aceste mici proprietăţi cam un milion de metri cubi de lemn care merg în special pentru foc.

Şi mai avem problemele clasice cu acele tăieri ilegale care apar în fond forestier, făcute fie de personal silvic, fie de companii împreună cu personalul silvic. Este un fenomen pe care nu îl putem nega, dar trebuie să vedem dimensiunea lui reală.

AGERPRES: Ce se întâmplă în alte ţări care au păduri?
Ciprian Muscă: Să ne întoarcem înapoi la partea de proprietate privată. În general, proprietarii au o serie de obligaţii în ceea ce priveşte menţinerea pădurii. În România, chiar dacă eşti proprietar, statul impune un set de reguli: cât ai voie să recoltezi şi când, eşti obligat la administrarea pădurii, ceea ce nu este în toate statele. Şi atunci toate aceste obligaţii te duc la ideea că nu este atât de rentabil să fii proprietar de pădure.

În ceea ce priveşte pădurile statului, în Europa lucrurile sunt un pic mai stricte, iar în România mai apar sincope în administrare.

Foto: (c) LIVIU SOVA / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Ce putem face să îmbunătăţim lucrurile?
Ciprian Muscă: În primul rând, este o problemă de imagine. Dacă o să luaţi revista presei pe această parte de silvicultură, din 10 ştiri, 9 sunt despre tăieri ilegale. Dacă le luăm pe cele 9 şi le disecăm, vedem aşa: marea majoritate sunt comunicate de presă ale Poliţiei Române, unde la un control la trecerea de pietoni am depistat 2 metri cubi tăiaţi ilegal sau zeci de metri cubi tăiaţi ilegal şi, când te uiţi mai bine, sunt 57 de metri cubi. Se induce ideea cât de mult se taie ilegal în România.

Aşadar, trebuie să lucrăm foarte mult la această parte de imagine. Iar statul să-şi ia în serios rolul de control şi să dea amenzi unde e cazul, iar cei care au greşit să nu mai lucreze în sector.

Noi, la Asociaţia Forestierilor, avem această comisie de atestare, prin care oferim drept de practică operatorilor economici care fac exploatare forestieră şi retragem atestatele acolo unde vine un raport de tăieri ilegale de la Garda Forestieră. Noi aplicăm sancţiuni operatorilor economici şi trei ani de zile nu mai intră în pădure. Deci dacă toate instituţiile statului fac curăţenie, nu vom mai avea astfel de probleme.

AGERPRES: Ce spuneţi de noul sistem de urmărire a lemnului, SUMAL?
Ciprian Muscă: Este un subiect la zi pentru că are termen de implementare 30 ianuarie, deci practic de la 1 februarie vom folosi noul SUMAL. Noi, ca asociaţie, ne-am implicat în sensul că am lucrat cu cei de la minister şi cu cei de la STS într-un grup de lucru pentru testarea şi transmiterea de feed-back pe soft. Chiar joia trecută am avut o zi de testare a sistemului.

Aşa cum am transmis oficial ministerului şi vom transmite în continuare oficial, ne dorim acest sistem, este un sistem care va uşura munca operatorilor economici, va ordona activitatea noastră şi, de asemenea, va oferi o transparenţă mai mare.

AGERPRES: Ce efecte credeţi că va avea implementarea noului sistem?
Ciprian Muscă: Sistemul Wood Tracking implementat anterior, în 2016, a redus cu 30% tăierile ilegale, iar noul sistem va mai adăuga câteva procente.

În schimb, ceea ce ne dorim noi este ca, începând cu 1 februarie, să trecem etapizat de la un sistem la altul, să avem o perioadă măcar de 60 de zile de învăţare. Pentru că la nivelul României sunt în jur de 4.200 de operatori economici în acest sector şi 600 de ocoale silvice. Este vorba de circa 10.000 de oameni, care vor trebui să înveţe să folosească acest sistem, mult diferit faţă de ceea ce folosim noi acum.

O firmă de exploatare se află în capătul văii. Până aude cel din capătul văii că a apărut noul SUMAL, s-ar putea să mai treacă vreo lună. Noi avem şi marele dezavantaj că oamenii nu sunt foarte receptivi. Ca să ajungă o informaţie la ei, trebuie să faci şedinţă, altfel nu ai nicio şansă.

Spre exemplu, în 2016, când s-a implementat sistemul Wood Tracking pe dispozitiv mobil, a durat şi trei luni până au aflat toţi de el, deci încă erau unii care efectiv nu auziseră că s-a schimbat sistemul. Aşa şi acum, este nevoie de 30-60 de zile în care să folosim sistemul şi să-l învăţăm, să facem şedinţe în care efectiv să arătăm pe ce buton să apese şi unde să facă fotografie. Aşadar, recomandarea noastră este să avem o intrare etapizată de la un sistem la altul. Adică să continuăm pe sistemul unu ce am început acolo şi ce începem noi să începem pe noul sistem.

Acum vedem dacă şi sistemul este pregătit, pentru că avem exemplul sistemului de la vaccinare. În primele luni, până trece de stresul utilizării, mai pică, mai cade. Problema este că, dacă la noi acest sistem cade într-o zi, practic blochezi nişte milioane de euro şi practic nu ne permitem lucrul acesta. De-asta credem noi că este nevoie să treacă o perioadă de testare atentă pentru a reuşi să ne asigurăm că într-adevăr funcţionează cum trebuie.

AGERPRES: Ce este de fapt, o aplicaţie?
Ciprian Muscă: Da, este o aplicaţie în care ce putem face noi este să adăugăm un aviz, vedem avizele proprii, preluăm un aviz. În momentul în care începem un transport, apăsăm adăugare aviz, completăm toată lista, ajungem la final, avizul are coordonate, are cantităţi, avem volume, iar pe toată durata transportului telefonul trebuie să stea pornit şi ia urma transportului. Noi putem vedea: a plecat din depozitul A până în depozitul B, pe unde a mers, din pădure în depozitul B, deci putem corela dacă lemnul care a ajuns în depozitul B provine din pădure sau din depozitul A.

Foto: (c) LIVIU SOVA / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Ce aduce în plus faţă de sistemul care era până acum?
Ciprian Muscă: Sistemul care era până acum a fost un apendice al unui sistem din 2008. În 2016 s-a creat acel sistem care nu făcea altceva decât să ţină o evidenţă electronică a ceea ce oricum ţinea şi sistemul din 2008. Deci eu în 2008 doar raportam transporturile, iar în 2016 am obţinut codul unic. Problema este că sistemul din 2016 dădea mari erori şi chiar erau situaţii hilare cu lemn din România care apărea în Statele Unite, Canada sau am mai avut o situaţie amuzantă când, în cazul unui operator economic, toate codurile erau din mijlocul Dunării şi venise poliţia la el.

Problema era că toată această situaţie aberantă era sancţionată cu amendă şi confiscarea materialului lemnos şi apărea în statistica privind tăierile ilegale, undeva la 40.000 de metri cubi proveneau din confiscări ca urmare a erorilor de localizare a dispozitivului.

Aşadar, faţă de sistemul vechi, sistemul nou nu mai are aceste erori, închide complet sistemul. Sistemul nou pleacă din pădure, de unde s-a făcut marcarea, până în depozit. Sistemul vechi nu pleca de la pădure, doar urmărea ce era în depozit. Acum avem fluxul complet, plus având dispozitivul pe mijlocul de transport, vezi şi traseul lemnului.

Este un sistem de trasabilitate complet, unic în Europa şi în lume. Nu mai există niciun stat în lume care să aibă acest sistem de trasabilitate complet.

AGERPRES: Ce ar mai trebui făcut în plus, totuşi?
Ciprian Muscă: Ar trebui adăugat la acest sistem un sistem de monitorizare video a principalelor puncte de circulaţie a lemnului la ieşirea din pădure şi pe nodurile principale. Pentru că sunt trei drumuri pe care circulă aproape un milion de metri cubi, aproape tot lemnul. Montând un sistem de supraveghere video cu camere, tu supraveghezi un milion de metri cu trei camere.

Sistemul SUMAL, dublat cu un sistem de camere video, dublat cu un sistem de măsurare electronică a lemnului, pentru că noi acum măsurăm piesă cu piesă cu clupa. Sunt sisteme electronice care, prin fotografiere, oferă volumul. Plus un program la pădure. Noi am solicitat acest lucru şi sunt ocoale private care interzic încărcarea lemnului pe timp de noapte în pădure. Toate acestea, dacă ar fi corelate, este clar că ar aduce mai multă linişte în sectorul silvic.

AGERPRES: Care sunt cele trei drumuri unde circulă cel mai mult lemnul?
Ciprian Muscă: În Suceava, Mureş şi Caraş, acestea sunt principalele judeţe care concentrează cea mai mare activitate de exploatare şi de prelucrare a lemnului. Iar, ca potenţă financiară, Suceava, Neamţ şi Bacău sunt judeţele care concentrează cele mai mari valori de lemn. Pentru că, de exemplu Caraş este un judeţ cu volum foarte mare de lemn, dar foarte greu accesibil şi cu o valoare mai mică.

Monitorizarea acestor zone ar scădea foarte mult cantitatea de lemn ilegal pus pe piaţă, ar creşte transparenţa. De multe ori, activitatea unor cetăţeni care pentru a se promova pe Facebook sau îşi strâng capital electoral şi-au făcut un obicei de a reclama transporturi ilegale poate fi combătută cu înregistrările video.

AGERPRES: Care sunt proiectele ASFOR?
Ciprian Muscă: Un proiect vizează formarea profesională şi acreditarea ASFOR ca formator profesional în meseriile noastre de bază: drujbist, fasonator mecanic, pentru că noi avem o foarte mare problemă cu calificarea oamenilor pe aceste meserii foarte grele şi foarte periculoase. Acesta este unul dintre proiectele pe care le demarăm în continuare şi suntem în procedură de acreditare.

Al doilea proiect al nostru este numit Lemn românesc, este un proiect de promovare a produselor din lemn obţinute în fabrici şi ateliere, tot ceea ce înseamnă parte de mobilier, elemente, instrumente muzicale, tot ce producem din lemn provenit din pădurile României.

Scopul proiectului este să promovăm produsele din lemn românesc pe pieţele externe, atât în UE, cât şi pe pieţele din zona ţărilor arabe, unde noi suntem un furnizor foarte important, atât în zona de construcţii, cât şi în cea a producătorilor de mobilier.

Avem toate atuurile, pentru că lemnul românesc este de foarte bună calitate. Pădurile româneşti sunt singurele păduri din Europa care au fost gospodărite de sute de ani într-un sistem natural. De exemplu, noi, acum, la Comisia Europeană, discutăm ce înseamnă pădurea naturală şi vine Finlanda şi spune că pădurile de acolo sunt toate naturale. Dar vârsta pădurilor din Finlanda este undeva la 60 de ani, deci este clar că toate sunt artificiale. În schimb, sistemul românesc de silvicultură este unul bazat pe promovarea regenerării naturale.

Noi împădurim poate 5% din suprafaţa împădurită într-un an, o regenerăm plantând artificial. Restul, tot, lăsăm pădurea să se regenereze natural. Noi suntem cei mai apropiaţi de conceptul european privind pădurile naturale şi avem lemn provenit din păduri naturale. Acesta este un atuu pentru noi, ca ţară, dar există şi multe presiuni, pentru că, fiind ultima ţară din lume care are păduri naturale, toată lumea vrea să le conserve.

Însă nimeni nu înţelege că noi am ajuns la aceste arborete tocmai făcând lucrări în ele, nu conservându-le. Dacă le-am fi conservat probabil nu le aveam. Deci modul în care noi facem exploatarea pădurilor este un mod sănătos care permite să avem, pe de o parte, atât arboretele în vârstă - noi facem recoltarea unor arbori între 120 şi 160 de ani. Fagul pe care îl folosim în industrie are între 140 şi 160 de ani, stejarul la fel, 120 - 150 de ani. Deci, practic, lemnul atunci ajunge la valoarea lui maximă. Noi toate arboretele noastre le conducem până la vârste înalte, tocmai pentru a avea lemn de calitate.

Deci dacă respectăm toată legislaţia şi toată filozofia noastră de administrare a pădurilor, vom avea tot timpul aceste păduri frumoase, naturale, numai că într-o ordine. Din pădurea ajunsă la maturitate, în momentul în care a început declinul, recoltăm lemnul şi încontinuu vom avea atât păduri tinere, cât şi păduri bătrâne.

Foto: (c) LIVIU SOVA / AGERPRES FOTO

AGERPRES: Care este cel mai bătrân copac din România?
Ciprian Muscă: E greu de spus.

AGERPRES: Cea mai bătrână pădure.
Ciprian Muscă: Sunt pădurile Şincii, codrii seculari de la Slătioara şi tot ce este în regiunea Caraş, unde sunt păduri foarte bătrâne.

AGERPRES: Cât de vechi sunt?
Ciprian Muscă: Mai vechi de 300 de ani să ştiţi că nu avem. Doar elemente rare. Şi vă spun şi de ce. Noi, în România, suntem la al zecelea ciclu de amenajare, ceea ce înseamnă că avem planuri de amenajare de 100 de ani. Unul dintre principiile de bază ale amenajamentului silvic este că toate suprafeţele de pădure ale amenajamentului trebuie parcurse cu lucrări, tăieri. Am avut perioada de comunism, când nu a scăpat nicio parcelă în care să nu se fi făcut lucrări. Doar cele în care se ajunge foarte greu sau este imposibil de ajuns. Deci practic noi, la ora actuală, avem doar nişte elemente de arboret scăpate, în rest toată România au fost parcurse cu lucrări.

Aşadar, avem arborete în diverse faze: de la un an până la 150, 180, 200, maximum 300 de ani. Şi elemente rare sunt şi la 500.

AGERPRES: La ce este folosit lemnul românesc? Pentru că aţi spun că este foarte bun.
Ciprian Muscă: Partea de răşinoase în special pentru construcţii, case şi elemente pentru case, iar parte de foioase - fag, stejar, paltin - în special în mobilă. La stejar mai avem şi puţini producători care produc elemente pentru ambarcaţiuni.

AGERPRES: Care este tendinţa la nivel mondial în construcţii?
Ciprian Muscă: De la cărămidă, ciment, beton, oţel, tendinţa este să ne orientăm din ce în ce mai mult spre lemn. La nivel european deja există elemente de legislaţie, sunt ţări care vin şi pun condiţia ca tot ce înseamnă construcţii publice până în patru etaje să fie din lemn, ca 10-20-30% dintr-o construcţie cu destinaţie publică să fie din lemn, ceea ce înseamnă că Europa începe să dea o importanţă din ce în ce mai mare lemnului.

Noi, aici, în România, vom avea o problemă, pentru că avem povestea celor trei purceluşi: casa din paie, casa din lemn şi cea din cărămidă. Am crescut cu această poveste şi ştim că cea din cărămidă e cea mai bună.

AGERPRES: Şi cum putem schimba povestea?
Ciprian Muscă: În primul rând trebuie să schimbăm legislaţia. În România, nu este permisă construcţia caselor din lemn mai mari de două etaje plus mansardă. Vom avea discuţii cu Ordin Arhitecţilor să lucrăm la partea de legislaţie să permitem clădiri mai înalte din lemn, după care va trebui să convingem oamenii că construcţiile din lemn sunt mult mai sănătoase, mai fiabile, mai eficiente economic.

AGERPRES: Sunt mai scumpe?
Ciprian Muscă: Depinde de gradul de eficienţă economică. Dacă vrei să ajungi la o casă pasivă din lemn, e scumpă.

AGERPRES: Ce alte proiecte aveţi?
Ciprian Muscă: Noi, ca asociaţie, ne-am asumat în 2020 un program de viziune în ceea ce priveşte dezvoltarea sectorului forestier şi a silviculturii în general în România. Am analizat toate punctele tari, toate punctele slabe şi, pentru că nu avem o strategie forestieră aprobată la nivelul României, am zis că ne asumăm un document de strategie care să conţină o viziune asupra unei strategii.

Am creat România verde în 10 paşi, adică am pus pe hârtie 10 paşi prin care România poate să ajungă la o economie verde, circulară, unde lemnul să fie un element principal de repornire a motoarelor economiei. Dar, în acelaşi timp, să ne asigurăm că vom creşte suprafaţa de pădure, că avem păduri naturale şi păduri virgine şi toate pădurile pe care şi le doreşte Europa şi noi. Gândiţi-vă că codrii de la Slătioara au fost declarate păduri naturale în anul 1908. România era printre primele ţări din Europa care declara o suprafaţă de pădure ca fiind pădure naturale. Am fost pionieri în acest domeniu, iar acum, să ajungem să fim criticaţi noi, care suntem singurii care le mai avem, e un pic hilar.

Ca propuneri, vorbim de înfiinţarea unui Consiliu Naţional al Pădurilor, proiecte de creare a acelor păduri cu valoare deosebită în protecţia cursurilor de apă. Se zice că petrolul viitorului va fi apa, dar pentru a avea o sursă sănătoasă, trebuie să o protejezi cu aceste păduri-galerii. La fel perdelele forestiere de-a lungul drumurilor, în parteneriat cu cei din agricultură. AGERPRES/(Autor: Florentina Cernat, editor: Andreea Marinescu, editor online: Adrian Dădârlat)