Scriitorul franco-algerian Kamel Daoud, care a câştigat luni, la vârsta de 54 de ani, prestigiosul premiu Goncourt, este un cronicar critic al Algeriei, cu un mod liber de exprimare care l-a obligat în cele din urmă să îşi părăsească oraşul natal, Oran, şi să se mute fără prea mare tragere de inimă la Paris, informează AFP.

"Houris" (editura Gallimard), romanul său recompensat cu premiul Goncourt pe anul 2024, nu a putut fi nici măcar exportat în Algeria, cu atât mai puţin să fie tradus în arabă.

Aşa cum scrie şi autorul în romanul său, legea algeriană interzice orice evocare într-o carte a evenimentelor sângeroase din timpul "deceniului negru", numele sub care este cunoscut războiul civil purtat între puterea politică şi islamiştii din Algeria între anii 1992 şi 2002.

Omagiu adus Franţei

După ce a câştigat luni premiul Goncourt, Kamel Daoud i-a adus un omagiu Franţei, "o ţară care îi apără pe scriitori" şi care i-a redat "libertatea de a scrie".

"Ştiu că ne place să ne batem joc de francezi, dar pentru mine, această ţară este un loc primitor pentru scriitori, pentru scris şi pentru tot ceea ce vine din alte părţi", a declarat el în timp ce se afla în Salonul Goncourt din Paris. "Întotdeauna ai nevoie de trei lucruri pentru a scrie: o masă, un scaun şi o ţară. Eu le am pe toate trei", a adăugat el.

A spus despre "Houris" că este "o carte pe fiecare algerian poate să o povestească".

"Nu cred că mai poţi interzice o carte în zilele noastre. Cartea circulă oricum, într-un fel sau în altul", a declarat Kamel Daoud, negând totuşi că doreşte să le sfideze pe autorităţile algeriene. "Nu sfidez pe nimeni. Eu vorbesc despre ceea ce reprezintă dreptul meu, despre anii care mi-au fost furaţi", a mai spus el.

Într-o declaraţie pentru AFP, editorul său, Antoine Gallimard, a calificat drept "nefericit" faptul că romanul "Houris" nu poate fi găsit în Algeria. "Dar cred că oamenii din Algeria sunt suficient de puternici pentru a găsi alte modalităţi de a citi o carte", a adăugat el.

"În Algeria, sunt atacat pentru că nu sunt nici comunist, nici de-colonialist convins, nici antifrancez", a declarat în luna august Kamel Daoud, un "exilat prin forţa împrejurărilor", pentru Le Point, revista franceză la care lucrează ca editorialist.

Eticheta de trădător

A primit cetăţenia franceză şi a făcut următoarea declaraţie, referindu-se la poetul Guillaume Apollinaire, născut polonez şi naturalizat chiar în timpul Primului Război Mondial: "Am sindromul Apollinaire, sunt mai francez decât francezii".

În ochii unei mari părţi a opiniei publice şi a intelectualităţii algeriene, Kamel Daoud nu se poate desprinde de eticheta de "trădător" al ţării sale.

În schimb, mulţi dintre algerieni îi admiră stilul de a scrie, cunoaşterea istoriei ţării sale şi încăpăţânarea cu care continuă să pună întrebări care supără. Începând cu editorul Sofiane Hadjadj, de la editura Barzakh, care i-a publicat în 2013 romanul "Meursault, contre-enquete".

"A inventat un mod propriu de a scrie", declara acel editor în momentul succesului fulminant al acestui roman, remarcat apoi de editura Actes Sud.

Lansat în Franţa în 3.000 de exemplare în mai 2014, această carte, o relectură a intrigii din "Străinul" lui Albert Camus, a fost una dintre senzaţiile literare ale anului, cu peste 100.000 de exemplare vândute. Finalist al premiului Goncourt, a câştigat în cele din urmă Premiul Goncourt al Liceenilor, printre alte trofee şi distincţii.

Declaraţiile făcute la televiziunea franceză i-au adus atunci lui Kamel Daoud o diatribă din partea unui imam salafist, care ar fi fost o fatwa dacă autorul ei ar fi avut legitimitatea de a o emite. Un tribunal l-a condamnat pe acel imam în 2016 pentru "ameninţări cu moartea", înainte ca o curte de apel să claseze cazul.

Integritate

Fiu al unui jandarm, Kamel Daoud s-a născut la Mostaganem, în nord-vestul Algeriei, în iunie 1970, fiind cel mai mare dintre cei şase fraţi ai săi. A fost crescut de bunicii lui într-un sat în care a devenit imam în adolescenţă, croindu-şi drum printre islamişti, înainte să se îndepărteze de religie.

Singurul dintre fraţii lui care a făcut studii superioare, de litere, s-a orientat apoi spre jurnalism, lucrând mai întâi la Detective, versiunea algeriană a unei reviste franceze de fapt divers, apoi la marele cotidian francofon Le Quotidien d'Oran.

După cum a explicat în timpul promovării romanului "Houris", mai multe posturi de jurnalist s-au eliberat după asasinate. Meseria era periculoasă şi foarte delicată: trebuia sa dai detalii despre masacre pe care unii şi alţii voiau să le ascundă, să le minimalizeze sau să le exagereze.

Reputaţia sa de integritate provine din acea perioadă, urmată de articole şi rubrici în care a denunţat tot ceea ce măcina societatea algeriană: corupţie, ipocrizie religioasă, proastă gestionare din partea puterii, violenţă, arhaism şi inegalitate.

Devenit tatăl al doi copii, a renunţat la jurnalism în 2016, în favoarea literaturii.

Acest lucru s-a întâmplat după o dezbatere aprinsă, în Franţa şi în afara ei, cu privire la denunţarea sa în cotidianul Le Monde a "mizeriei sexuale din lumea arabo-musulmană, a relaţiei bolnave cu femeile, cu corpul şi cu dorinţa". Unii l-au acuzat de perpetuarea unui clişeu rasist.

"Am dreptul să gândesc şi să îmi apăr ideile", a reacţionat el într-un interviu pentru AFP în 2017. "Nu fiecare algerian trebuie să fie pe aceeaşi lungime de undă cu mine", a adăugat el. AGERPRES/(AS - autor: Florin Bădescu, editor: Simona Tatu, editor online: Andreea Lãzãroiu)