Două naturi moarte din secolul al XVII-lea, spoliate în timpul Ocupaţiei naziste din Franţa şi expuse la Muzeul Luvru din Paris începând din anii 1950 întrucât proprietarii lor nu au putut fi găsiţi în acea perioadă, au fost restituite celor 48 de moştenitori ai unei familii evreieşti, care au decis apoi să le doneze celui mai vizitat muzeu din lume, informează AFP.

O mare parte dintre moştenitori, precum şi copiii şi nepoţii lor, s-au reunit marţi în faţa celor două tablouri, "Nature morte au jambon", de Floris van Schooten, şi "Mets, fruits et verre sur une table", de Peter Binoit, pictate cel mai probabil în 1630, respectiv în 1620.

Aceste opere de artă vor fi expuse în faţa publicului de la Luvru începând de miercuri, alături de documente istorice despre familia care le-a deţinut.

"Este o datorie de aducere aminte faţă de familia mea, jefuită şi persecutată, a cărei istorie le vorbeşte generaţiilor actuale", a declarat unul dintre moştenitori, Marion, care a dorit să îşi păstreze anonimatul.

Ea spune că a fost "punctul de contact pentru toate demersurile care au dus în cele din urmă la acest deznodământ după multă muncă şi multă energie consumată".

Expunerea celor două lucrări "stă mărturie pentru un ansamblu, bogat şi interesant, de oameni care au devenit cetăţeni francezi cu drepturi depline după Revoluţia Franceză şi care au avut destine foarte diferite, unii fiind deportaţi şi care s-au luptat până la capăt, iar alţii care au rezistat, s-au ascuns şi au scăpat".

Pentru Laurence Des Cars, preşedinta-directoare a Muzeului Luvru, acţiunea de marţi reprezintă "un apel pentru a nu uita niciodată, un angajament de a transmite amintirile mai departe şi un îndemn constant la acţiune", a declarat ea într-un comunicat.

Genealogie

Cele două tablouri, a căror provenienţă nu era cunoscută, au fost mult timp prezente în sălile de pictură nordică de la Luvru şi au avut statutul "Muzee naţionale recuperare" (MNR) - opere spoliate şi nerestituite după Al Doilea Război Mondial şi încredinţate unor mari muzee naţionale.

Moştenitorii familiei Javal, din care cinci membri au fost deportaţi şi asasinaţi la Auschwitz, au putut fi regăsiţi de curând datorită unor demersuri întreprinse de cercetători de la Ministerul Culturii din Franţa, Arhivele Naţionale şi Comisia pentru indemnizarea victimelor actelor de spoliere (CIVS), cu ajutorul unor experţi în genealogie.

"Cercetările proactive ne-au permis să înţelegem că cele două tablouri, considerate de organizaţia de jefuire nazistă Einsatzstab Reichsleiter Rosenberg (ERR) ca făcând parte din colecţia C Juralides D, aparţineau în realitate Mathildei Javal, a cărei vilă de pe Bulevardul Tour-Maubourg din arondismentul 7 din Paris a fost ocupată şi golită în 1944", a precizat Ministerul francez al Culturii într-un comunicat.

Scrisoare

Mathilde Javal, fiica lui Emile şi Marie-Anna Javal şi sora lui Alice şi Jeanne, a cerut în mod oficial restituirea operelor de artă către familia sa după încheierea războiului, în 1945, aşa cum stă mărturie o scrisoare ce a permis "întoarcerea pe firul istoriei", potrivit reprezentanţilor Muzeului Luvru, şi care este prezentată în cadrul expoziţiei.

Tablourile, spoliate în 1944 dintr-o locuinţă familială, nu au putut fi restituite după aducerea lor din Germania, întrucât proprietarii lor legitimi nu erau cunoscuţi. Două erori apărute în ortografia numelui Javal şi în adresa lui Mathilde, ultima ocupantă a imobilului, au stârnit la rândul lor confuzie, potrivit specialiştilor de la Muzeul Luvru.

Printr-o convenţie din 2015 încheiată cu Ministerul Culturii, Genealogistes de France, organizaţia naţională reprezentativă a profesioniştilor din domeniul genealogiei, a acceptat să realizeze în regim de gratuitate cercetările necesare pentru identificarea moştenitorilor în viaţă ai celor şase proprietari de opere de artă cu statutul "MNR", inclusiv familia Javal.

Între 1940 şi 1945, aproximativ 100.000 de bunuri culturale au fost spoliate în Franţa, în principal de la familii evreieşti, de regimul nazist şi de Guvernul de la Vichy sau au fost vândute sub constrângere. Multe dintre ele au fost transferate în Germania.

După război, circa 60.000 de opere de artă au fost retrimise în Franţa, dintre care 45.000 au fost restituite proprietarilor lor de Comisia de recuperare artistică, a cărei activitate a încetat în 1949. Dintre cele 15.000 rămase, aproximativ 13.000 au fost vândute de statul francez şi 2.200 încredinţate spre păstrare unor muzee naţionale. Acestea din urmă reprezintă aşa-numitele opere "MNR" şi nu aparţin colecţiilor naţionale.

Muzeul Luvru deţine în responsabilitatea sa 1.610 de lucrări "MNR", din care 791 sunt tablouri. AGERPRES/(AS - autor: Florin Bădescu, editor: Codruţ Bălu, editor online: Andreea Lãzãroiu)