Cunoscut îndeosebi ca autor al operei monumentale ''Divina Comedie'', Dante Alighieri (1265-1321), de la a cărui moarte se împlinesc anul acesta 700 de ani, a avut o importantă contribuţie la naşterea limbii italiene şi a reprezentat, de-a lungul timpului, o sursă de inspiraţie pentru artişti din diferite domenii, relatează AFP vineri.

Părintele limbii italiene

Dante a contribuit la naşterea limbii italiene preferând dialectul toscan în detrimentul latinei pentru a-şi scrie capodopera.

''Divina Comedie'' este o călătorie imaginară în Infern, Purgatoriu şi Paradis, care a văzut lumina tiparului la începutul secolului al XIV-lea.

Succesul lui Dante a determinat şi alţi autori ai Evului Mediu, precum Petrarca şi Boccaccio, să scrie de asemenea în dialect, punând bazele limbii italiene moderne.

Instituţia care are drept misiune promovarea limbii şi culturii italiene pe plan global poartă de asemenea numele marelui poet, ''Societatea Dante Alighieri''.

Italia preconizează totodată deschiderea unui Muzeu al limbii italiene la Florenţa, oraşul natal al poetului.

Egalul lui Shakespeare

''Divina Comedie'' este un poem, o poveste personală despre mântuire, un tratat despre virtuţile umane şi totodată o operă SF foarte influentă.

Infernul imaginat de Dante, alcătuit din mai multe cercuri care corespund a şapte păcate capitale, evocă proiecţia pe care o avem chiar şi astăzi referitoare la viaţa de apoi din imaginarul creştin.

''Dante şi Shakespeare îşi împart lumea modernă, nu există un al treilea'', spunea poetul britanic T.S. Eliot.

Marele scriitor argentinian Jorge Luis Borges considera, pe de altă parte, că ''Divina Comedie'' este ''cea mai valoroasă operă pe care a produs-o vreodată literatura''.

Foto: (c) GRIGORE POPESCU / AGERPRES FOTO

Dante în cultura populară

''Divina Comedie'' a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru generaţii de scriitori, pictori, sculptori, muzicieni, ilustratori şi autori de benzi desenate.

Printre aceştia, maestrul Renaşterii italiene Sandro Botticelli, pictorul spaniol Salvador Dali, compozitorul rus Piotr Ceaikovski, creatorii seriei de pelicule ''X-Men'' şi scriitorul Dan Brown.

''Sărutul'', o celebră sculptură de Auguste Rodin, îi reprezintă pe amanţii Paolo şi pe Francesca, pe care Dante îi întâlneşte în cel de-al doilea cerc al Infernului.

''Divina Comedie'' a inspirat şi un joc video popular (''Dante's Inferno''), iar scriitorul american Bret Easton Ellis îşi începe celebrul roman ''American Psycho'', cu un citat din Infernul: ''Abandonaţi orice speranţă toţi cei care intraţi!''.

Dante de la Durante

La fel ca numeroşi alţi artişti din istoria Italiei - Giotto, Michelangelo -, Dante a devenit celebru prin prenumele său, care este un diminutiv de la ''Durante''.

Născut la Florenţa în 1265, exilat în 1302, s-a stins din viaţă la Ravenna, în nord-estul Italiei, pe coasta adriatică, pe 12 sau 13 septembrie 1321.

Familia sa era înstărită, iar Dante nu a fost niciodată nevoit să muncească pentru a-şi câştiga existenţa. A devenit erudit în politică, literatură, filozofie şi cosmologie.

A avut cel puţin trei copii cu soţia sa, Gemma Donati, dar muza sa a fost o altă femeie, Beatrice, care apare în ''Divina Comedie'' în rolul călăuzei sale prin Paradis.

Dante, om politic

Deşi om al literelor, Dante a fost totodată foarte implicat în viaţa politică din Florenţa. În 1300, a fost ales prior, unul dintre cei nouă membri ai executivului local, pentru un mandat de două luni. Această funcţie prestigioasă este tocmai cea care i-a grăbit căderea în dizgraţie.

La vremea aceea, oraşele italiene erau în permanenţă pe punctul unui război civil între guelfi, apropiaţi ai papei, şi ghibelini, facţiune care susţinea puterea imperială. La Florenţa, guelfii s-au scindat în cele din urmă în ''guelfi negri'', dispuşi să accepte influenţa papală în treburile oraşului, şi ''guelfi albi'', care reclamau limitarea puterilor papei la domeniul spiritual.

Dante, care era membru al facţiunii ''albilor'', a fost exilat cu sprijinul indirect al papei Bonifaciu al XIII-lea şi s-a arătat din ce în ce mai critic cu puterea papală.

Judecat şi exilat din Florenţa după preluarea puterii de către un nou regim, care va persecuta fosta clasă conducătoare, nu se va mai întoarce niciodată în oraşul natal.

În 1302, un judecător a ordonat ca Dante şi tovarăşii săi să fie arşi pe rug în cazul în care vor încerca să revină la Florenţa. Sentinţa a fost ulterior comutată la moarte prin decapitare.

În ''Divina Comedie'', Dante îşi va regla conturile cu o parte dintre duşmanii săi, în primul rând cu Bonifaciu al XIII-lea, căruia îi va rezerva un loc în Infern.AGERPRES/(AS-autor: Simona Tatu, editor: Mariana Ionescu, editor online: Andreea Lăzăroiu)

Citeşte şi:

• Dante700/ Sentinţa condamnării la exil a geniului florentin, reexaminată de jurişti