Într-o sală a Colegiului Național 'Alexandru Ioan Cuza' din Focșani, distanța dintre profesor și elev s-a redus, pentru câteva ore, la doar câțiva ani. Adolescenții echipei de robotică AICitizens, obișnuiți cu programarea, proiectarea 3D și competițiile, au devenit ei înșiși profesori pentru câțiva zeci de elevi de la mai multe școli din județ.

Astfel, cei mici descoperă și ei cum să programeze un robot, cum să transforme o idee într-un proiect și, poate cel mai important, că tehnologia pe care o văd pe internet poate ajunge și în mâinile lor.

Atelierele fac parte dintr-un proiect prin care membrii echipei de robotică a Colegiului 'Cuza' încearcă să ducă mai departe cunoștințele acumulate în competiții, în special către copiii din comunități în care accesul la astfel de activități este mai dificil. Modelul a fost testat și anul trecut, iar rezultatul a depășit granițele județului: una dintre echipele de LEGO înființate la Nereju a ajuns, alături de mentorii săi, la Campionatul Mondial de Robotică din Statele Unite.

De această dată, în fața calculatoarelor sunt alți copii, elevi din clasele V- VIII de la școli din Mărășești, Jariștea și Gugești. Unii au mai auzit despre robotică, alții știu câteva lucruri despre programare, iar pentru alții este o premieră întâlnirea cu un robot pe care îl pot face să se miște după propriile comenzi.

Irina Curca, liderul departamentului de PR al echipei de robotică AICitizens, spune că proiectul pornește tocmai de la ideea de a face accesibile unor copii din comunități mai mici domenii considerate ale viitorului.

'Este al doilea an în care implementăm un astfel de proiect. Anul trecut am avut un proiect START ONG care avea la bază creșterea impactului în comunitate. Practic, ne propunem ca ceea ce învățăm noi la robotică și tot bagajul de cunoștințe pe care îl acumulăm în cadrul competiției să îl ducem către comunitățile defavorizate. Astăzi i-am introdus pe copii în proiectarea 3D, programare, comunicare și alte domenii de viitor, care sunt însă mai greu accesibile copiilor din astfel de medii. Facem ateliere de formare pentru ca ei să învețe, iar apoi ne propunem să înființăm echipe de robotică LEGO, așa cum am făcut și anul trecut. Una dintre echipele pe care le-am înființat la Nereju a ajuns cu noi la campionatul mondial, ceea ce ne arată că munca pe care o depunem împreună cu acești copii are rezultate', a spus Irina Curca.

Elevi care învață de la alți elevi

Formula aleasă are ceva aparte: cei care le explică elevilor ce înseamnă un robot, cum se scrie un program sau cum poate fi identificată și rezolvată o problemă din comunitate sunt tot elevi. Sunt doar ceva mai mari și au în spate câțiva ani de competiții, ore petrecute în laborator și experiența lucrului în echipă.

Irina spune că tocmai această apropiere de vârstă îi ajută să ajungă mai ușor la cei mici. În urmă cu patru ani, când echipa începea să organizeze asemenea activități, robotica era mult mai puțin cunoscută în comunitatea locală. Acum, copiii vin la ateliere știind deja ce înseamnă un robot, după ce au întâlnit subiectul la școală, pe internet sau în presă.

'Și noi suntem, cumva, niște copii, doar puțin mai mari decât ei. Și noi am început de la o vârstă fragedă. Îmi amintesc că atunci când eram eu de vârsta lor robotica nu era la nivelul la care este acum, cel puțin în comunitatea noastră. Comparând atelierele pe care le făceam acum patru ani cu ceea ce facem acum, interesul copiilor este mult mai ridicat. Au auzit despre robotică de pe internet, din presă, de la noi, de la profesori și vin deja cu anumite noțiuni acumulate la școală. Ceea ce ne propunem noi este să luăm ceea ce învață ei la școală și să ducem mai departe, pentru că asta facem și noi în echipa de robotică: îmbinăm ceea ce învățăm la școală cu robotica și cu experiența competițiilor', a explicat, pentru AGERPRES, Irina Curcă.

La unul dintre ateliere, copiii au fost provocați să privească dincolo de calculator și să identifice probleme reale din comunitățile în care trăiesc. Tehnologia nu mai apare astfel doar ca un robot care execută o comandă, ci ca un instrument care ar putea oferi, într-o zi, soluții.

'Copiii sunt foarte încântați să afle lucruri noi. Workshopul meu de astăzi s-a bazat pe identificarea problemelor din comunitate și este foarte interesant să vedem cât de multe observă copiii. Cred că sunt foarte receptivi la ceea ce se întâmplă în jurul lor. Au răspuns cu interes la întrebările mele și chiar au venit, la rândul lor, cu întrebări. Este o bucurie să lucrez cu ei', a relatat tânăra.

De la câțiva elevi, la o școală întreagă

Proiectul nu își propune însă să se oprească la copiii aflați acum în laborator. Ideea este ca aceștia să devină, la rândul lor, mici formatori pentru colegii din școlile lor. În loc ca echipa din Focșani să încerce să ajungă direct la sute de elevi, sunt pregătiți câțiva copii care să ducă mai departe ceea ce au învățat.

'Nu avem cum să mergem în fiecare școală și să lucrăm direct cu un număr atât de mare de copii, dar vrem să îi formăm pe cei mai buni dintre cei mai buni. Ei își dezvoltă abilitățile STEM, de proiectare și de programare, iar apoi, la rândul lor, pot deveni formatori pentru colegii lor. Vrem, totodată, să înființăm echipe FIRST LEGO League în școli, iar așa cât mai mulți copii să aibă o șansă la robotică și la tot ceea ce înseamnă acest domeniu', a afirmat Irina Curca.

În laborator, strategia se traduce în lucruri mult mai simple: curiozitate, încercări, greșeli și bucuria primei comenzi care funcționează.

Un elev care abia a pășit pragul clasei a V-a, emoționat, căci se afla la primul său interviu, a povestit că a fost foarte încântat de experiență.

'Am venit la acest atelier pentru că mi s-a părut că ar fi distractiv să fac roboți. Robotica se numără printre pasiunile mele, dar e prima oară când am contact cu astfel de roboți. Atelierul a fost tare. Am învățat, de exemplu, că un robot mic poate rezolva o problemă mare. Și cred că și eu aș putea să fac un roboțel din acesta care să rezolve o problemă din comunitatea mea', spune Filip, care a venit tocmai de la Mărășești.

O elevă din Jariștea mărturisește că nu se aștepta ca, încă de la primele întâlniri, să ajungă efectiv să programeze roboți.

'Mi se par deosebite aceste ateliere. Nu mă gândeam că voi ajunge chiar să programez roboți și să îi fac să meargă. Sper să descopăr și alte modalități prin care să îi programez și să îi fac să realizeze lucruri complexe. Îmi place să citesc, să pictez și să scriu și mi-am dorit chiar să scriu propria poveste. Poate, pe viitor, voi reuși să găsesc și o legătură între lucrurile care îmi plac și ceea ce învăț aici. Atelierul este diferit față de ceea ce știam și sper să aflu cât mai multe', spune Alina Ștefania.

Pentru alți copii, pasiunea exista deja înainte de a trece pragul colegiului. O elevă din Gugești arată că invitația la ateliere a venit exact în întâmpinarea curiozității sale pentru robotică și a dorinței de a afla lucruri noi.

'Îmi place foarte mult robotica și am vrut să aflu lucruri noi. La atelier am descoperit inclusiv cum se poate construi și proiecta cu ajutorul calculatorului, lucru pe care nu îl mai făcusem, cum să folosesc aplicații despre care nici nu știam că există. Robotica se află printre pasiunile mele, doresc să imi dezvolt această pasiune, chiar dacă pe viitor nu mă văd lucrând în acest domeniu. Sincer, mi-ar plăcea să devin învățătoare', a mărturisit Lavinia Ionelia, de la Școala Gimnazială Gugești.

O șansă pentru copiii din comunități mai mici

Pentru profesorii care îi însoțesc, miza depășește câteva ore de programare. Directoarea Școlii Gimnaziale 'Profesor Cătălin Toma' din Jariștea, Georgiana Alexandra Șerbu, a venit la Focșani cu 11 elevi și menționează că participarea la proiect continuă o colaborare începută în anul precedent cu echipa de robotică a Colegiului 'Alexandru Ioan Cuza'.

'Avem 11 elevi și mă bucur de fiecare dată să revin aici. Când a venit propunerea de colaborare, nu puteam decât să răspund pozitiv, pentru că elevii mei chiar au nevoie și de altceva, de astfel de experiențe. Am avut o colaborare cu Colegiul 'Cuza' și anul trecut, tot în cadrul unui workshop la care au participat membrii echipei de robotică, iar atunci le-a fost deschis copiilor mei interesul pentru acest domeniu. Anul acesta, când s-a concretizat parteneriatul, am răspuns din nou pozitiv. Din ceea ce am văzut la atelier, este ceva deosebit și, mai ales, foarte util pentru copiii noștri', spune Georgiana Alexandra Șerbu.

În spatele proiectului se află și experiența acumulată în ultimii ani de echipa de robotică AICitizens. Directoarea Colegiului Național 'Alexandru Ioan Cuza', Andreea Săndulescu, spune că rezultatele obținute au venit prin muncă susținută și, mai ales, prin capacitatea elevilor de a lucra împreună. Dincolo de participarea la concursuri, o componentă tot mai importantă a activității lor a devenit legătura cu comunitatea și transferul de cunoștințe către elevii mai mici.

'Echipa de robotică a colegiului nostru a evoluat foarte mult în ultimii ani, pentru că elevii au depus o muncă susținută. Cred că unul dintre lucrurile care au adus aceste rezultate este faptul că lucrează foarte bine în echipă, iar acesta a fost și rămâne un punct forte. Au contribuit foarte mult și la imaginea colegiului și suntem foarte mândri de reușitele lor. Dincolo de competiții, ei colaborează foarte mult cu comunitatea locală, dezvoltă proiecte și împărtășesc mai departe ceea ce au învățat. Așa fac și cu elevii din Jariștea, iar acest lucru îi poate inspira pe cei mai mici să urmeze drumul roboticii', a afirmat directoarea Andreea Săndulescu.

Un copil din Nereju și drumul spre Mondial

Poate cea mai bună măsură a impactului unui astfel de proiect nu se află însă într-un clasament, ci într-o poveste care ar putea explica ce mai bine ce poate însemna întâlnirea unui copil cu robotica la momentul potrivit.

În ediția precedentă, o echipă de gimnaziu formată în cadrul proiectului a ajuns la campionatul mondial. În jurul acestei experiențe, s-au format copii care au continuat să vină la club, să observe, să învețe și să își dorească să facă parte, într-o zi, din echipa mare. Unul dintre ei venea dintr-o zonă de munte și fusese implicat în activitatea echipei de gimnaziu. După experiența competiției din Statele Unite, copilul revenea la club ori de câte ori ajungea în oraș, urmărind ce fac elevii mai mari și încercând să învețe de la ei. Dorința de a ajunge la Colegiul 'Cuza' și, mai departe, în echipa de robotică a devenit pentru el inclusiv o motivație pentru școală, astfel că elevul a reușit ulterior să intre la colegiul dorit.

Pentru profesoara lui, Gabriela Obodariu, cazul este dovada concretă că impactul unor astfel de proiecte nu se măsoară numai în roboți construiți sau premii câștigate, ci și în ambiția pe care o pot trezi într-un copil.

'Mi se pare o poveste despre cum copiii reușesc să se autodepășească. Nu este tocmai ușor atunci când vii dintr-un sat din zona de munte, iar accesul la astfel de activități este mai dificil. El a fost atât de pasionat, încât venea la club ori de câte ori ajungea în oraș, stătea aici și observa tot ceea ce făceau ceilalți. Și-a dorit foarte mult să ajungă la 'Cuza' și să poată intra în echipa de robotică. A reușit să intre cu 9,70. Pentru mine, acesta este un impact care se simte', a povestit Gabriela Obodariu.

Robotica, mai aproape decât pare

În câțiva ani, spun membrii echipei, interesul copiilor pentru robotică s-a schimbat vizibil. Dacă la primele ateliere era nevoie să li se explice de la zero ce presupune domeniul, acum mulți vin deja cu întrebări. Au văzut roboți pe internet, au urmărit rezultatele echipelor din județ sau au aflat despre ele de la profesori și din presă.

Iar cei care îi întâmpină nu sunt specialiști cu zeci de ani de experiență, ci adolescenți care, nu cu mult timp în urmă, au pus aceleași întrebări. Tocmai de aceea, pentru câteva ore, un laborator de robotică poate deveni un loc în care diferența dintre 'nu știu să fac asta' și 'vreau să încerc' se măsoară în câteva linii de cod și în primul robot care pornește la comandă.

Pentru Irina Curca, obiectivul pentru anul acesta rămâne simplu: proiectul să ajungă în mai multe comunități, copiii pregătiți acum să îi învețe, la rândul lor, pe alții, iar în școli să apară noi echipe.

'Ne dorim anul acesta să ne creștem impactul și să ajungem în mai multe comunități. Vrem ca acești copii să învețe, să își dezvolte abilitățile și apoi să ducă mai departe ceea ce au primit aici. Experiența de anul trecut ne-a arătat că se poate: o echipă pe care am format-o la Nereju a ajuns alături de noi la campionatul mondial. Pentru copiii care pornesc acum poate părea un drum foarte lung, dar tocmai acesta este rostul proiectului - să le oferim șansa să înceapă. Și, cine știe, poate vom pleca din nou la campionatul mondial cu o echipă de LEGO', a mai spus Irina Curca.

Pentru copiii așezați acum în fața calculatoarelor, Mondialul este încă departe. Mai întâi sunt comenzile care trebuie scrise, piesele care trebuie așezate, întrebările care așteaptă răspuns și satisfacția unui robot care, după mai multe încercări, face exact ceea ce i s-a cerut. Dar exemplul colegilor mai mari le arată că între un prim atelier într-o sală de clasă și o competiție internațională poate exista un drum. Iar uneori, totul începe cu cineva de aproape aceeași vârstă care îți spune: 'și eu am început la fel'. AGERPRES / (A - redactor: Dana Lepădatu, editor: Marius Frățilă, editor online: Simona Aruştei)